Papa Francisc: Angelus (11 octombrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi, luată din cap. 10 al Evangheliei lui Marcu, este împărţită în trei scene, ritmate de trei priviri ale lui Isus.

Prima scenă prezintă întâlnirea dintre Învăţător şi un anume care - conform textului paralel din Matei - este identificat ca "tânăr". Întâlnirea lui Isus cu un tânăr. Acesta aleargă către Isus, îngenunchează şi îl numeşte "Învăţător bun". Apoi îl întreabă: "Ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?", adică fericirea (v. 17). "Viaţa veşnică" nu este numai viaţa de dincolo, ci este viaţa deplină, împlinită, fără limite. Ce trebuie să facem pentru a ajunge la ea? Răspunsul lui Isus rezumă poruncile care se referă la iubirea faţă de aproapele. În această privinţă acel tânăr nu are nimic să-şi reproşeze; însă, desigur, respectarea preceptelor nu-i este îndeajuns, nu satisface dorinţa sa de plinătate. Şi Isus intuieşte această dorinţă pe care tânărul o poartă în inimă; de aceea răspunsul său se traduce într-o privire intensă plină de duioşie şi de afect. Aşa spune Evanghelia: "privindu-l fix, l-a îndrăgit" (v. 21). Şi-a dat seama că era un bun tânăr... Dar Isus înţelege şi care este punctul slab al interlocutorului său şi îi face o propunere concretă: să dea toate bunurile sale săracilor şi să-l urmeze. Însă acel tânăr are inima împărţită între doi stăpâni: Dumnezeu şi banul, şi pleacă trist. Asta demonstrează că nu pot convieţui credinţa şi alipirea de bogăţii. Astfel, la sfârşit, elanul tânărului se atenuează în nefericirea unei urmări naufragiate.

În a doua scenă evanghelistul încadrează ochii lui Isus şi de data aceasta este vorba despre o privire gânditoare, de avertizare: "Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: «Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!»" (v. 23). La uimirea discipolilor, care se întreabă: "Şi cine se poate mântui?" (v. 26), Isus răspunde cu o privire de încurajare - este a treia privire - şi spune: e adevărat, mântuirea este "imposibilă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu!" (v. 27). Dacă ne încredinţăm Domnului, putem depăşi toate obstacolele care ne împiedică să-l urmăm pe drumul credinţei. A ne încredinţa Domnului. El ne va da forţa, El ne dă mântuirea, El ne însoţeşte pe drum.

Şi astfel ajungem la a treia scenă, aceea a declaraţiei solemne a lui Isus: Adevăr vă spun: cine lasă totul pentru a mă urma va avea viaţa veşnică în viitor şi însutit deja în prezent (cf. v. 29-30). Acest "însutit" este făcut din lucrurile avute înainte şi apoi lăsate, dar care se regăsesc înmulţite la infinit. Ne privăm de bunuri şi primim în schimb satisfacţia adevăratului bun; ne eliberăm de sclavia lucrurilor şi câştigăm libertatea slujirii din iubire; renunţăm la avere şi găsim bucuria darului. Ceea ce Isus spunea: "Mai mare fericire este a da decât a primi" (cf. Fap 20,35).

Tânărul nu s-a lăsat cucerit de privirea de iubire a lui Isus şi astfel n-a putut să se schimbe. Numai primind cu recunoştinţă umilă iubirea Domnului ne eliberăm de seducţia idolilor şi de orbirea iluziilor noastre. Banul, plăcerea, succesul captivează, dar apoi dezamăgesc: promit viaţă, dar aduc moarte. Domnul ne cere să ne dezlipim de aceste bogăţii false pentru a intra în viaţa adevărată, viaţa deplină, autentică, luminoasă. Şi eu vă întreb pe voi, tineri, băieţi şi fete, care sunteţi acum în piaţă: "Aţi simţit privirea lui Isus îndreptată spre voi? Ce anume vreţi să-i răspundeţi? Preferaţi să părăsiţi această piaţă cu bucuria pe care ne-o dă Isus sau cu tristeţea în inimă pe care ne-o oferă mondenitatea?"...

Fecioara Maria să ne ajute să deschidem inima noastră la iubirea lui Isus, la privirea lui Isus, singurul care poate potoli setea noastră de fericire.

Apel

Ieri am primit cu mare durere ştirea despre măcelul teribil care a avut loc la Ankara, în Turcia. Durere pentru numeroşii morţi. Durere pentru cei răniţi, durere pentru că atentatorii au lovit persoane lipsite de apărare care manifestau pentru pace. În timp ce mă rog pentru acea ţară dragă, îi cer Domnului să primească sufletele răposaţilor şi să-i întărească pe suferinzi şi pe rude.

Să facem o rugăciune în tăcere, toţi împreună.

* * *

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Marţea viitoare, 13 octombrie 2015, este Ziua internaţională pentru reducerea dezastrelor naturale. Din păcate trebuie recunoscut că efectele acestor calamităţi naturale sunt agravate adesea de lipsurile de îngrijire a mediului din partea omului. Mă unesc cu toţi cei care în mod clarvăzător se angajează în tutelarea casei noastre comune, pentru a promova o cultură globală şi locală de reducere a dezastrelor şi de rezistenţă mai mare la ele, armonizând noile cunoştinţe cu cele tradiţionale, şi cu atenţie deosebită faţă de populaţiile mai vulnerabile.

Vă salut cu afect pe voi toţi pelerini, mai ales familiile şi grupurile parohiale, care provin din Italia şi din diferite părţi ale lumii. Îndeosebi: pe diaconii şi preoţii de la Colegiul Germanic-Ungaric care au fost hirotoniţi ieri şi pe care-i încurajez să întreprindă cu bucurie şi încredere slujirea lor adusă Bisericii; pe noii seminarişti din Venerabilul Colegiu Englez; Confraternitatea Santa Vera Cruz din Calahorra.

Salut credincioşii din parohia "Preasfânta Inimă a lui Isus" şi "Sfânta Tereza Margareta Redi", din Arezzo, la a 50-a aniversare de la întemeiere; precum şi pe cei din Camaiore şi din Capua; grupul "Isus iubeşte" care a făcut o săptămână de evanghelizare în cartierul Trastevere; tinerii şi tinerele care au primit de puţin timp Mirul; şi în sfârşit Asociaţia "Davide Ciavattini" pentru asistenţa dată copiilor cu boli grave ale sângelui.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 10.