CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CUBA, ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
ŞI VIZITA LA SEDIUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE
cu ocazia participării la a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor în Philadelphia
(19-28 septembrie 2015)

Întâlnire pentru libertatea religioasă cu comunitatea hispanică şi alţi imigraţi

Independence Mall, Philadelphia

Sâmbătă, 26 septembrie 2015

Dragi prieteni, bună seara!

Unul dintre momentele importante ale vizitei mele este aici, în faţă la Independence Mall, loc de naştere a Statelor Unite ale Americii. În acest loc libertăţile care definesc această ţară au fost proclamate pentru prima dată. Declaraţia de Independenţă a afirmat că toţi bărbaţii şi toate femeile sunt creaţi egali, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu câteva drepturi inalienabile şi că guvernele există pentru a proteja şi a apăra aceste drepturi. Aceste cuvinte vibrante continuă să răsune şi să ne inspire astăzi, aşa cum au făcut cu persoane din toată lumea cu scopul de a lupta pentru libertatea de a trăi conform demnităţii lor.

Istoria arată şi că acest adevăr, ca de altfel orice adevăr, trebuie în mod constant reafirmat, însuşit şi apărat. Istoria acestei naţiuni este şi aceea a unui efort constant, până în zilele noastre, pentru a da trup acestor înalte principii în viaţa socială şi politică. Ne amintim de marile lupte care au dus la abolirea sclaviei, la extinderea dreptului de vot, la creşterea mişcărilor muncitorilor şi la efortul progresiv pentru a elimina orice formă de rasism şi de prejudecată îndreptate împotriva valurilor succesive de noi americani. Asta demonstrează că, atunci când o ţară este determinată să rămână fidelă faţă de principiile sale întemeietoare, bazate pe respectarea demnităţii umane, devine mai puternică şi se reînnoieşte. Atunci când o ţară păstrează amintirea propriilor rădăcini, creşte, se reînnoieşte şi primeşte în sânul ei noi popoare şi noi oameni care vin în ea.

Toţi scoatem beneficiu din comemorarea trecutului nostru. Un popor care îşi aminteşte nu repetă greşelile din trecut; dimpotrivă, priveşte încrezător provocările din prezent şi din viitor. Amintirea salvează sufletul unui popor de tot ceea ce sau de toţi cei care ar putea încerca să-l domine sau să-l utilizeze pentru interesele lor. Când exercitarea efectivă a respectivelor drepturi este garantată indivizilor şi comunităţilor, ei nu numai că sunt liberi să realizeze propriile potenţialităţi, ci, cu aceste capacităţi, cu munca lor contribuie şi la bunăstarea şi la îmbogăţirea întregii societăţi.

În acest loc, care este un simbol al modelului Statelor Unite ale Americii, aş vrea să reflectez cu voi asupra dreptului la libertatea religioasă. Este un drept fundamental care plăsmuieşte modul în care noi interacţionăm social şi personal cu vecinii noştri, ale căror viziuni religioase sunt diferite de a noastră. Idealul dialogului interreligios, în care toţi bărbaţii şi femeile de diferite tradiţii religioase pot să dialogheze fără să se certe. Acest lucru îl permite libertatea religioasă.

Libertatea religioasă implică desigur dreptul de a-l adora pe Dumnezeu, individual şi comunitar, aşa cum o dictează propria conştiinţă. Însă libertatea religioasă, prin natura sa, transcende locurile de cult, precum şi sfera indivizilor şi a familiilor. Pentru că faptul religios, dimensiunea religioasă, nu este o subcultură, este parte a culturii oricărui popor şi oricărei naţiuni.

Diferitele noastre tradiţii religioase slujesc societatea înainte de toate prin mesajul pe care-l proclamă. Ele invită indivizii şi comunităţile să-l adore pe Dumnezeu, izvorul oricărei vieţi, al libertăţii şi al bunătăţii. Ne amintesc de dimensiunea transcendentă a existenţei umane şi de libertatea noastră ireductibilă în faţa oricărei pretenţii a oricărei puteri absolute. Trebuie să ne apropiem de istorie - ne face bine să ne apropiem de istorie -, în special de cea din secolul trecut, pentru a vedea atrocităţile provocate de sistemele care pretindeau să construiască acest sau acel "paradis pământesc" dominând popoarele, aservindu-i la principii aparent indiscutabile şi negându-le orice tip de drept. Bogatele noastre tradiţii religioase încearcă să ofere semnificaţie şi direcţie, "au o forţă motivatoare care deschide mereu noi orizonturi, stimulează gândirea, lărgeşte mintea şi sensibilitatea" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 256). Ele cheamă la convertire, la reconciliere, la angajarea pentru viitorul societăţii, la jertfirea de sine în slujba binelui comun şi la compasiune faţă de cei care sunt în nevoie. În inima misiunii lor spirituale se află proclamarea adevărului şi a demnităţii persoanei umane precum şi a drepturilor umane.

Tradiţiile noastre religioase ne amintesc că noi, ca fiinţe umane, suntem chemaţi să-l recunoaştem pe celălalt/Celălalt care revelează identitatea noastră relaţională în faţa oricărei tentative de a instaura o "uniformitate pe care egoismul celui puternic, conformismul celui slab sau ideologia utopicului ar putea încerca să ne-o impună" (M. de Certeau).

Într-o lume în care diferitele forme de tiranie modernă încearcă să suprime libertatea religioasă, sau - aşa cum am spus înainte - încearcă s-o reducă la o subcultură fără drept de exprimare în sfera publică, sau încearcă să utilizeze religia ca pretext pentru ură şi brutalitate, este necesar ca adepţii diferitelor tradiţii religioase să-şi unească glasurile lor pentru a invoca pacea, toleranţa şi respectarea demnităţii şi drepturilor celorlalţi.

Trăim într-o epocă supusă "globalizării paradigmei tehnocratice" (Enciclica Laudato si', 106), care tinde conştient la o uniformitate unidimensională şi încearcă să elimine toate diferenţele şi tradiţiile într-o căutare superficială a unităţii. Religiile au deci dreptul şi obligaţia de a face să se înţeleagă că este posibil a construi o societate în care "un pluralism sănătos, care cu adevărat să-i respecte pe ceilalţi şi valorile ca atare" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 255) este un "aliat preţios în angajarea pentru apărarea demnităţii umane [...] o cale de pace pentru lumea noastră rănită" (ibidem, 257) de războaie.

Quaccherii care au întemeiat Philadelphia au fost inspiraţi de un profund simţ evanghelic al demnităţii fiecărei persoane şi de idealul unei comunităţi unite de iubirea fraternă. Această convingere i-a condus să întemeieze o colonie care avea să fie un paradis de libertate religioasă şi de toleranţă. Această semnificaţie de angajare fraternă pentru demnitatea tuturor, în special a celor slabi şi a celor vulnerabili, a devenit parte esenţială a spiritului nord-american. În timpul vizitei sale în Statele Unite în 1987, sfântul Ioan Paul al II-lea v-a dat un tribut emoţionant, amintind tuturor americanilor că "dovada decisivă a măreţiei voastre este modul în care voi respectaţi fiecare persoană umană, în speciale pe cel mai slabe şi lipsite de apărare" (Discurs la ceremonia de rămas-bun la aeroportul din Detroit, 19 septembrie 1987, 3).

Profit acum de ocazie pentru a mulţumi tuturor celor care, oricare ar fi religia lor, au încercat să-l slujească pe Dumnezeu, Dumnezeul păcii, construind oraşe însufleţite de iubirea fraternă, îngrijindu-se de aproapele nevoiaş, apărând demnitatea darului divin, a darului vieţii în orice fază a sa, apărând cauza săracilor şi a migranţilor. Prea des cei care au nevoie de ajutorul nostru, din toate părţile, nu sunt ascultaţi. Voi sunteţi glasul lor şi mulţi dintre voi - bărbaţi şi femei religioşi - aţi permis ca strigătul lor să fie ascultat. Cu această mărturie, care adesea întâlneşte rezistenţă puternică, voi amintiţi democraţiei nord-americane idealurile pentru care ea a fost întemeiată şi că societatea slăbeşte ori de câte ori şi oriunde prevalează nedreptatea. Puţin mai înainte am vorbit despre tendinţa la globalizare. Globalizarea nu este rea. Dimpotrivă, tendinţa de a ne globaliza este bună, ne uneşte. Ceea ce poate fi negativ este modul de a o realiza. Dacă o globalizare pretinde să-i facă egali pe toţi, ca şi cum ar fi o sferă, această globalizare distruge particularitatea fiecărei persoane şi a fiecărui popor. Dacă o globalizare încearcă să-i unească pe toţi, dar respectând fiecare persoană, bogăţia sa, particularitatea sa, respectând fiecare popor, cu bogăţia sa, particularitatea sa, această globalizare este bună şi ne face să creştem toţi şi conduce la pace. Îmi place în această privinţă să folosesc un pic geometria. Dacă globalizarea este o sferă, unde fiecare punct este egal, echidistant de centru, anulează, nu este bună. Dacă globalizarea uneşte ca un poliedru, în care toţi sunt uniţi, dar fiecare păstrează propria identitate, este bună şi face să crească un popor şi dă demnitate tuturor oamenilor şi le acordă drepturi.

În mijlocul nostru sunt astăzi membri ai marii populaţii hispanice din Statele Unite, precum şi reprezentanţi ai imigraţilor recenţi în Statele Unite. Mulţumesc că aţi deschis uşile. Mulţi dintre voi - vă salut cu mare afect - au imigrat în această ţară plătind personal un preţ mare, dar cu speranţa de a construi o viaţă nouă. Nu vă descurajaţi datorită dificultăţilor pe care trebuie să le înfruntaţi, oricare ar fi ele. Vă cer să nu uitaţi că, precum cei care v-au precedat, voi aduceţi multe talente acestei naţiuni. Vă rog, nu vă ruşinaţi de tradiţiile voastre! Nu uitaţi lecţiile învăţate, în special de la bătrânii voştri, care sunt contribuţia cu care puteţi îmbogăţi viaţa acestei ţări americane. O repet, nu vă ruşinaţi de ceea ce face parte din voi, sângele vieţii voastre. Voi sunteţi chemaţi şi să fiţi cetăţeni responsabili şi să contribuiţi - aşa cum au făcut cu atâta forţă cei care au venit înainte - să contribuiţi în manieră rodnică la viaţa comunităţilor în care trăiţi. Mă gândesc îndeosebi la credinţa ferventă a multora dintre voi, la simţul profund al vieţii familiale şi la toate celelalte valori pe care le-aţi moştenit. Aducând contribuţiile voastre, nu veţi găsi aici numai locul vostru, dar veţi ajuta la reînnoirea societăţii din interior. A nu pierde amintirea a ceea ce s-a întâmplat aici în urmă cu peste două secole. A nu pierde amintirea acelei Declaraţii care a proclamat că toţi bărbaţii şi femeile au fost creaţi egali, că sunt înzestraţi de Creator cu drepturi inalienabile şi că guvernele există pentru a tutela şi a apăra aceste drepturi.

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru primirea voastră călduroasă şi pentru că v-aţi adunat astăzi cu mine. Să păstrăm libertatea. Să avem grijă de libertate. Libertatea de conştiinţă, libertatea religioasă, libertatea fiecărei persoane, a fiecărei familii, a fiecărui popor, care este cea care dă loc la drepturi. Fie ca această naţiune şi fiecare dintre voi să fiţi reînnoiţi în recunoştinţă pentru multele binecuvântări şi libertăţi de care vă bucuraţi. Şi să puteţi apăra aceste drepturi, în special libertatea voastră religioasă, pentru că ea v-a fost dată de însuşi Dumnezeu. El să vă binecuvânteze pe toţi. Şi, vă rog, vă cer să vă rugaţi un pic pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.