CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC
LA SARAJEVO (BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA)
(6 iunie 2015)

Sfânta Liturghie

Stadionul Koševo

sâmbătă, 6 iunie 2015

Iubiţi fraţi şi surori,

În lecturile biblice pe care le-am ascultat a răsunat de mai multe ori cuvântul "pace". Cuvânt profetic prin excelenţă! Pacea este visul lui Dumnezeu, este proiectul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru istorie, cu toată creaţia. Şi este un proiect care întâlneşte mereu opoziţie din partea omului şi din partea celui rău. Şi în timpul nostru aspiraţia la pace şi angajarea pentru a o construi se ciocnesc cu faptul că în lume sunt în desfăşurare numeroase conflicte armate. Este un soi de al treilea război mondial dus "pe bucăţi"; şi, în contextul comunicării globale, se percepe un climat de război.

Există unii care vor să creeze şi să mărească în mod deliberat acest climat, îndeosebi cei care caută ciocnirea între diferite culturi şi civilizaţii, şi cei care speculează războaiele pentru a vinde arme. Dar războiul înseamnă copii, femei şi bătrâni în lagăre de refugiaţi; înseamnă dislocări forţate; înseamnă case, străzi, fabrici distruse; înseamnă mai ales atâtea vieţi frânte. Voi ştiţi bine asta, pentru că aţi experimentat chiar aici: câtă suferinţă, câtă distrugere, câtă durere! Astăzi, iubiţi fraţi şi surori, se înalţă încă o dată din acest oraş strigătul poporului lui Dumnezeu şi al tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă: să nu mai fie niciodată război!

În cadrul acestui climat de război, ca o rază de soare care străbate norii, răsună cuvântul lui Isus în Evanghelie: "Fericiţi făcătorii de pace" (Mt 5,9). Este un apel mereu actual, care este valabil pentru orice generaţie. Nu spune "Fericiţi predicatorii de pace": toţi sunt capabili s-o proclame, chiar în manieră ipocrită sau chiar mincinoasă. Nu. Spune: "Fericiţi făcătorii de pace", adică aceia care o fac. A face pacea este o muncă artizanală: cere pasiune, răbdare, experienţă, tenacitate. Fericiţi sunt cei care seamănă pace cu acţiunile lor zilnice, cu atitudini şi gesturi de slujire, de fraternitate, de dialog, de milostivire... Aceştia da, "vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu", pentru că Dumnezeu seamănă pace, mereu, pretutindeni; la plinirea timpurilor l-a semănat în lume pe Fiul său pentru ca să avem pacea! A face pacea este o lucrare ce trebuie dusă înainte în toate zilele, pas după pas, fără a înceta vreodată.

Şi cum se face, cum se construieşte pacea? Ne-a amintit asta, în manieră esenţială, profetul Isaia: "lucrarea judecăţii va fi pacea" (32,17). "Opus iustitiae pax", conform versiunii din "Vulgata" devenită un moto celebru, adoptat profetic şi de Papa Pius al XII-lea. Pacea este lucrare a dreptăţii. Şi aici: nu o dreptate declamată, teoretizată, planificată... ci dreptatea practicată, trăită. Şi Noul Testament ne învaţă că împlinirea deplină a dreptăţii înseamnă a-l iubi pe aproapele ca pe noi înşine (cf. Mt 22,39; Rom 13,89).

Când noi urmăm această poruncă, cu harul lui Dumnezeu, cum se schimbă lucrurile! Pentru că ne schimbăm noi! Acea persoană, acel popor, pe care-l vedeam ca duşman, în realitatea are acelaşi chip al meu, aceeaşi inimă a mea, acelaşi suflet al meu. Avem acelaşi Tată în ceruri. Aşadar dreptatea adevărată înseamnă a face acelei persoane, acelui popor, ceea ce aş vrea să-mi fie făcut mie, poporului meu (cf. Mt 7,12).

Sfântul Paul, în lectura a doua, ne-a indicat atitudinile necesare pentru a face pacea: "îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul la fel [să vă iertaţi] şi voi" (Col 3,12-13).

Iată atitudinile pentru a fi "artizani" ai păcii în cotidian, acolo unde trăim. Însă să nu ne înşelăm că acest lucru depinde numai de noi! Am cădea într-un moralism iluzoriu. Pacea este dar al lui Dumnezeu, nu în sens magic, ci pentru că El, cu Duhul său, poate să imprime aceste atitudini în inimile noastre şi în carnea noastră şi să facă din noi adevărate instrumente ale păcii sale. Şi, mergând în profunzime, apostolul spune că pacea este dar al lui Dumnezeu pentru că este rod al reconcilierii sale cu noi. Numai dacă se lasă reconciliat cu Dumnezeu, omul poate deveni făcător de pace.

Iubiţi fraţi şi surori, astăzi să-i cerem împreună Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, harul de a avea o inimă simplă, harul răbdării, harul de a lupta şi de a lucra pentru dreptate, de a fi milostivi, de a lucra pentru pace, de a semăna pacea şi nu războiul şi neînţelegerea. Acesta este drumul care ne face fericiţi, care ne face fericiţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.