Genocidul armean

"Bisericile din Europa continuă să ceară recunoaşterea"

De Maria Chiara Biagioni

Numai adevărul faptelor istorice şi dialogul sincer pot să conducă la iertare şi la vindecarea amintirilor şi genocidul poporului armean este astăzi o rană în inima Europei care cere să fie vindecată. Cu spirit de fraternitate o delegaţie a Conferinţei Bisericilor Europene (KEK, peste 100 de membri din principalele tradiţii creştine, îndeosebi protestante, anglicane şi ortodoxe) va merge în Armenia pentru a participa - împreună cu alţi lideri politici şi religioşi şi cu reprezentanţi ai supravieţuitorilor - la comemorările programate între 22 şi 24 aprilie pentru centenarul genocidului armean. Delegaţia este formată din preşedintele KEK, episcopul anglican englez Christopher Hill şi secretarul general Guy Liagre. Tot pe această linie de vindecare a amintirilor, după cuvintele de amintire, adevăr şi pacificare, rostite duminica trecută de Papa Francisc, a mers rezoluţia aprobată la 15 aprilie de Parlamentul European care cere guvernului turc să deschidă propriile arhive pentru a se confrunta cu trecutul. Tot în aceste ore un consistent grup de intelectuali italieni şi lideri religioşi a publicat un manifest în care se cere guvernelor şi exponenţilor culturii occidentali să nu întoarcă spatele "tăcuţi şi ruşinaţi" sutelor de mii de ucişi pentru că "dacă se începe prin oportunitate să se nege un genocid, din motive de oportunitate diferită, mâine se va putea nega un alt genocid, să se închidă ochii despre genocidul creştinilor din Orient (şi de zoroastrieni şi yazidi) care este în desfăşurare şi eventual, de ce nu, să se mai comită unul".

Guy Liagre, de ce merge KEK în Armenia?

"Reconcilierea şi construirea păcii sunt la inima Conferinţei Bisericilor Europene. Originile noastre istorice se întemeiază pe o Europă fragmentată şi divizată. Era o Europă înfricoşată de război, unde raporturile dintre state şi popoare şi procesul lor de reconciliere păreau aproape imposibile. Din aceste ruine, un mic grup de lideri ai Bisericilor s-a regăsit cu scopul de a acţiona pentru depăşirea diviziunilor dintre est şi vest. În timp, această mişcare s-a lărgit şi ne-am angajat să promovăm unitatea şi vindecarea diviziunii din Europa între sistemele politice, economice şi sociale".

Aşadar, de ce astăzi Armenia?

"Genocidul armean se distinge ca un eveniment în care Europa încă nu este vindecată pe deplin şi nu a rezolvat complet conturile cu trecutul său. Este vorba despre un moment istoric care încă mai cere glasul profetic al Bisericilor pentru a vorbi despre masacrele şi despre distrugerea care încă nu sunt cunoscute pe larg. Noi credem că vindecarea şi reconcilierea sunt parcursuri lungi şi dificile. Acesta este motivul pentru care Bisericile din Europa continuă să ceară recunoaşterea şi repararea a ceea ce s-a întâmplat în trecut, chiar dacă supravieţuitorii de la genocid sunt de acum foarte puţini".

Ce mesaj veţi duce?

"Cuvintele noastre de solidaritate sunt şi o cerere de adevăr. Pentru a comemora trecutul trebuie relatate istoriile, trebuie retrăite amintirile. Numai atunci când se întâmplă asta, putem vedea unde amintirile conflictelor şi istoriile nu sunt în acord. În cazul genocidului armean aceste gesturi de reconstruire a adevărului schimbă lent inimile şi minţile. Tot mai mult termenul genocid este acceptat şi lista organizaţiilor şi guvernelor care îl recunosc creşte. Lucrarea rămâne incompletă, însă declaraţiile Bisericilor şi angajarea de a relata şi a re-spune adevărul deschid parcursuri semnificative de adevăr care sunt unicele care permit iertarea şi un viitor comun".

Ce are de spus astăzi genocidul armean?

"Genocidul armean face lumină cu privire la cât de uşor pot fiinţele umane să lunece spre război, spre haos şi spre distrugere. Comemorările care se fac şi angajarea pentru pace şi reconciliere sunt esenţiale în Europa de astăzi. În fiecare zi ne aflăm în faţa constatării că Europa astăzi încă nu este în pace cu ea însăşi. Amintirea este tocmai asta. Ne aminteşte umanitatea noastră comună, trecutul nostru comun şi reorientează munca noastră şi rugăciunile noastre spre un viitor comun. Cuvintele şi gesturile de comemorare care se vor ţine la 24 aprilie vor să favorizeze speranţa pentru un viitor diferit, în care pacea dintre popoare înfloreşte".

(După agenţia SIR, 16 aprilie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 21.