Editura "Sapientia": Directoriu omiletic şi Încercări şi mângâieri ale preotului

Directoriu omiletic

Editura "Sapientia" anunţă apariţia documentului Directoriu omiletic, publicat de Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor şi tradus în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Documentul apare în colecţia "Magisterium", formatul 14x20 cm, are 160 de pagini şi poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

În ultima duminică din octombrie 2008, papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a prezidat Liturghia în bazilica "Sfântul Petru", cu ocazia încheierii celei de-a XII-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temă "Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii". Atunci, papa se exprima astfel: "Fiecare adunare sinodală este o experienţă forte de comuniune eclezială, dar aceasta şi mai mult întrucât în centrul atenţiei a fost pus ceea ce luminează şi călăuzeşte Biserica: Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos. Şi noi am trăit fiecare zi în ascultare religioasă, simţind tot farmecul şi frumuseţea de a fi discipolii şi slujitorii săi".

Documentul Directoriu omiletic al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, apărut recent la Editura Sapientia, vrea să dea un răspuns la cererea prezentată de participanţii la acest Sinod din 2008 despre cuvântul lui Dumnezeu. După o muncă asiduă, Congregaţia publică acest document pentru a sublinia importanţa predicii, a pregătirii şi a priorităţii ei în viaţa Bisericii. Textul final al prezentului Directoriu a fost prezentat papei Francisc, care a aprobat publicarea lui (10 mai 2014).

Acest Directoriu omiletic încearcă, pe de altă parte, să asimileze evaluările din ultimii cincizeci de ani, să le revizuiască în mod critic, să-i ajute pe predicatori să valorizeze funcţia omiliei şi să le ofere un ghid în împlinirea unei misiuni aşa de esenţiale pentru viaţa Bisericii.

Directoriul, împărţit în două mari părţi, se deschide cu decretul cardinalului Antonio Canizares Llovera, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. Textul poartă şi semnătura arhiepiscopului Arthur Roche, secretar al aceluiaşi dicaster din Vatican.

În prima parte, intitulată "Omilia şi ambientul liturgic", sunt descrise natura, funcţia şi contextul special al omiliei. Sunt de asemenea abordate alte aspecte care o califică, adică ministrul hirotonit care poate să o rostească, referinţa ei la cuvântul lui Dumnezeu, pregătirea sa apropiată şi îndepărtată pentru compunerea ei, şi destinatarii ei.

În a doua parte, "Ars praedicandi", sunt ilustrate probleme esenţiale de metodă şi conţinut de care predicatorul trebuie să ţină cont în pregătirea şi rostirea predicii. Chei de lectură, în mod indicativ, şi nu exhaustiv, sunt propuse pentru ciclul duminical-festiv al Liturghiei, pornind de la inima anului liturgic (Triduum-ul şi Timpul Pascal, Postul Mare, Advent, Crăciun, Timpul de peste an), cu aluzii şi la Liturghiile din timpul săptămânii, Liturgiile în care se celebrează sacramentul Căsătoriei şi Liturghiile de înmormântare; în aceste exemple sunt aplicate criteriile evidenţiate în prima parte a Directoriului, adică tipologia dintre Vechiul şi Noul Testament, importanţa textului evanghelic, rânduirea lecturilor, legăturile dintre liturgia cuvântului şi liturgia euharistică, dintre mesajul biblic şi eucologie (rugăciunile prezidenţiale), dintre celebrare şi viaţă, dintre ascultarea lui Dumnezeu şi adunarea concretă.

La final, sunt propuse şi două anexe. În primul, sunt semnalate referinţele la Catehismului Bisericii Catolice în raport cu unele accente tematice din lecturile duminicale din cele trei cicluri anuale. Se insistă mult asupra faptului că predicatorul trebuie, în pregătirea lui, să apeleze şi la acest document, Catehismul. Utilizând Catehismul, predicatorul va putea să ajute poporul să integreze cuvântul lui Dumnezeu, credinţa Bisericii, exigenţele morale ale Evangheliei şi spiritualitatea sa personală şi liturgică. În cea de-a doua anexă sunt indicate referinţele la texte din documente magisteriale despre omilie.

Acest document poate fi de un real folos preoţilor şi tuturor celor care au misiunea de a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare predicator, recomandă prezentul Directoriu, însuşindu-şi sentimentele apostolului Paul, să-şi reînsufleţească conştiinţa că "aşa cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre" (1Tes 2,4).

Laurenţiu Turbuc

*

Încercări şi mângâieri ale preotului

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Încercări şi mângâieri ale preotului, scrisă de cardinalul Carlo Maria Martini şi tradusă în limba română de pr. Eduard Soare. Cartea apare în colecţia "Spiritualitate", formatul 14x20 cm, are 132 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

"Aceasta vă cer", spunea papa Francisc în predica de la Liturghia Crismei din primul an al pontificatului său (2013), "fiţi păstori cu mirosul oilor". Aceeaşi grijă constantă pentru formarea preoţilor a împărtăşit-o mereu şi arhiepiscopul de Milano, cardinalul Carlo Maria Martini. Despre această grijă dă mărturie cartea publicată recent la Editura Sapientia, cu titlul Încercări şi mângâieri ale preotului şi fiind tradusă de pr. Eduard Soare.

Participarea anuală la zilele de formare pentru clerul diecezei ambroziene şi însoţirea păstorilor din dieceza sa în diferite pelerinaje, sunt doar câteva dintre circumstanţele în care au apărut meditaţiile adunate în această carte, ţinute în perioada 1988-2001. Chiar şi contextul în care a apărut această operă vorbeşte despre afecţiunea şi predilecţia sinceră a cardinalului faţă de preoţii diecezei sale: Anul Sfintei Preoţii (iunie 2009 - iunie 2010).

Prologul cărţii creionează imaginea parohului de Ars, Ioan Maria Vianney, între încercări şi mângâieri. Ceea ce autorul subliniază este teama pe care o simţea sfântul paroh de Ars gândindu-se la misiunea sa, teamă exprimată prin "fugile" sale repetate. Care este sursa acestei "oboseli morale"? Cum poate fi ea depăşită? Autorul identifică sursa acestei frici în conştientizarea unei poveri grele a păcatului propriu şi al altora şi propune identificarea martiriului interior al preotului cu rugăciunea lui Isus din Ghetsemani (cf. Mt 26,38).

Primul capitol prezintă ca actuale dificultăţile întâmpinate de profetul Iona în misiunea la care a fost chemat: fuga sa de slujire şi predicarea împotriva voinţei. Acestor "încercări", Carlo Maria Martini le propune schematic câteva puncte practice de rezolvare.

Capitolul al II-lea este o meditaţie la fragmentul din 2Cor 1,12-2,11. Pornind de la dificultăţile cu care s-a confruntat sfântul Paul, cardinalul prezintă slujirea sacerdotală ca pe o paternitate care se construieşte cu răbdare şi cu maturitate, subliniind faptul că ultima posibilitate de a ieşi din dificultate este iertarea.

Caracterul meditativ al cărţii este dezvăluit în următorul capitol, structurat ca o "lectio divina" şi dedicat fragmentului din Gal 2,11-14. Pornind de la acest text, în care se relatează confruntarea dintre Petru şi Paul la Antiohia, autorul subliniază dragostea exigentă faţă de Biserică.

Trecând el însuşi prin experienţa îndoielii, preotul trebuie să fie un însoţitor fidel pentru cei care trăiesc chinul necredinţei. Atitudinea sa faţă de aceşti oameni trebuie să se inspire din modelul sfintei Tereza de Lisieux, o femeie de credinţă care a căutat mereu adevărul (capitolul IV). Totuşi, ca modele pe drumul formării, Carlo Maria Martini zugrăveşte portretele a trei mari exemple din Vechiul Testament, Noul Testament, respectiv, din Istoria Bisericii: Moise, Petru şi Ignaţiu de Loyola (capitolul V). În capitolul VI, cardinalul sugerează figura sfintei Tereza de Lisieux ca punct de plecare al unei reflecţii despre iertare şi mulţumire, fără de care preotul nu s-ar putea bucura de roadele păcii care izvorăsc din misiunea sa.

Capitolul al VII-lea este consacrat speranţei maturităţii preotului observată în câteva fragmente şi imagini evanghelice, precum şi în câteva scrieri ale sfântului Francisc de Sales. Ultimul capitol vorbeşte despre "bucuria perfectă" pe care o naşte slujirea şi propune ca text pentru "lectio divina" un fragment din Noul Testament: Evr 13,8-15, împreună cu câteva puncte de reflecţie personale.

Cartea Încercări şi mângâieri ale preotului a cardinalului Carlo Maria Martini dezvăluie în persoana autorului imaginea păstorului care este aproape de preoţii săi în momentele de trudă, de încercare şi de oboseală, pentru a le oferi "uleiul consolării şi vinul speranţei". Deşi aceste meditaţii îşi au izvorul în grija deosebită a cardinalului pentru clerul Arhidiecezei de Milano, ele se adresează, prin actualitatea textelor şi claritatea perspectivelor propuse, nu doar celor care aspiră la slujirea preoţească, ci şi tuturor celor care o exercită deja cu perseverenţă şi au nevoie de o împrospătare a motivaţiei.

Eduard Cristian David

* * *

Directoriu omiletic,
Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-606-578-193-1, 14x20 cm, 160 p., 15 lei

*

Încercări şi mângâieri ale preotului,
Carlo Maria Martini, Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-606-578-197-9, 14x20 cm, 132 p., 15 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 64.