Canestri, de la Conciliu la Genova

De Luca Rolandi

A murit la Roma, la vârsta de 97 de ani, cardinalul Giovanni Canestri. O viaţă lungă şi intensă în slujba Bisericii. Atunci când Ioan Paul al II-lea, la 6 iulie 1987, l-a numit pe Canestri arhiepiscop de Genova, în oraşul Lanternei şi în biserica de tradiţie foarte veche, mulţi s-au întrebat: "Primeşte o moştenire grea, va trebui să fie un episcop cu mare credinţă şi de mare curaj".

Prelatul de origine din Castelspina, târg în apropiere de Alessandria, unde s-a născut la 30 septembrie 1918, în fond urma să primească cârja pastorală de la un principe al Bisericii universale, cardinalul Giuseppe Siri, protagonist absolut al istoriei sociale şi religioase a oraşului şi a catolicismului din secolul scurt. Papa neales, conform unei cunoscute expresii a vaticanistului Benny Lay, referinţă a întregului episcopat italian de după război, de la Pius al XII-lea la papa Wojtyła, între lumini şi umbre în istoria ecleziastică, civilă şi politică a Italiei de după război, Siri conducea Biserica din oraşul său din 1946. Siri era ultimul supravieţuitor al acelei Biserici de perspectivă şi profeţie născute în anii Treizeci în timpul episcopatului lui Carlo Dalmazio Minoretti: Giacomo Lercaro, Emilio Guano, Franco Costa şi întocmai Siri. Era de acum obosit, încercat de peste patruzeci de ani de episcopat. Aştepta o alternare, dar n-ar fi părăsit niciodată comunitatea sa. Aşadar, era foarte dificilă înlocuirea sa. Cu doi ani înainte de vizita lui Ioan Paul al II-lea, în septembrie 1985, a fost încoronarea unui episcopat foarte lung. Predarea simbolică a ştafetei, epocală şi istorică, a avut loc cu îmbrăţişarea în pragul catedralei "Sfântul Laurenţiu" dintre cardinal şi succesorul său. Siri avea să moară după doi ani de coabitare tăcută şi discretă.

Născut într-o realitate din zona rurală alexandrină, un frate preot, Giovanni Canestri a fost hirotonit preot în anii celui de-al doilea conflict mondial, la 12 aprilie 1941 prin mâinile monseniorului Luigi Traglia în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran" la Roma. Legătura sa cu capitala şi lumea Vaticanului a fost intensă şi constantă în cursul existenţei sale lungi. La 8 iulie 1961, Ioan al XXIII-lea l-a ales episcop titular de Tenedo, numindu-l în acelaşi timp auxiliar al cardinalului vicar de Roma. După ce a primit hirotonirea episcopală, a participat la lucrările Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican. Era unui dintre ultimii participanţi în viaţă la epocala adunare a Bisericii catolice din secolul al XX-lea. Vorbea despre asta cu discreţie, fără emfază şi revendicări, era martor în viaţa spirituală şi pastorală.

În anii de după Conciliu, Paul al VI-lea l-a trimis în istorica şi dantelata dieceză ligură-piemonteză-lobardă Tortona, unde şi-a făcut intrarea la 7 ianuarie 1971. Acolo a rămas timp de patru ani lăsând o bună amintire şi contestând, era o ipoteză concretă, dezmembrarea bisericii istorice "Sfântul Marţian". La 8 februarie 1975, Paul al VI-lea îl rechema la Roma, promovându-l arhiepiscop titular de Monterano şi încredinţându-i funcţia de vice-gerent. La 22 martie 1984 a fost numit de Ioan Paul al II-lea arhiepiscop de Cagliari şi a fost acolo până în 1987.

La Genova a fost perioada sa cea mai cunoscută. A imprimat o acţiune pastorală în favoarea săracilor, cu recunoaşterea substanţială a Caritas-ului diecezan, dezvoltarea catehezei şi un plan pastoral de evanghelizare şi ascultare într-un oraş în transformare care înceta să fie un oraş industrial în criză de identitate după criza portului, şi reconcilierea între muncitori (camalli) şi autoritatea Consorţiului autonom, ultima capodoperă diplomatică a cardinalului Siri. Uneori credincioşii îl găseau într-un autobuz de linie mergând în vizită pastorală. Era un bun păstor şi acţiunea sa s-a exprimat până în 1995, când i-a urmat cardinalul Dionigi Tettamanzi, venind din secretariatul general al CEI, prezidată de cardinalul Camillo Ruini.

Ultimii douăzeci de ani din lunga şi rodnica sa viaţă, întemeiată pe o spiritualitate profundă, i-a trăit în discreţie, cifră absolută a vieţii sale, la Roma, oraşul său de alegere, orgolios de titlul de arhiepiscop emerit al arhidiecezei de Genova. Canestri manifestase în timpul său dorinţa ca trupul său mort să se odihnească în catedrala "Sfântul Laurenţiu" şi aşa va fi. de fapt, după celebrarea înmormântării la Roma, sicriul, conform dispoziţiilor curiei din oraşul din Liguria, va fi transferat la Genova şi, la sosirea sa, va fi primit în catedrală. Aici va rămâne expus pentru rugăciunea credincioşilor în zilele de duminică 3 mai, de la ora 8 la 12 şi de la 15 la 19, şi luni 4 mai de la 9 la 12.

Funeraliile la Genova se vor ţine luni după-amiază la ora 16, prezidate de cardinalul Angelo Bagnasco şi concelebrate de episcopii din Liguria. După celebrare, cu porţile închise, sicriul arhiepiscopului emerit de Genova va fi înmormântat în "Sfântul Laurenţiu" la altarul Preasfântului Sacrament. Chiar în acele zile ar fi trebuit să fie celebrată liturghia, programată la 4 mai în catedrală, pentru răposatul cardinal Siri, dar nu se va mai desfăşura. Mintea se întoarce la acel îndepărtat an 1987, la privirea intensă între Siri şi Canestri, o predare a ştafetei care a marcat istoria Genovei şi a Bisericii sale.

Şi Papa a trimis astăzi o telegramă de condoleanţe. În mesaj, adresat cardinalului Agostino Vallini, vicarul său general pentru Dieceza de Roma, Francisc a amintit "atenţia generoasă faţă de alţii" a cardinalului decedat. "Moartea veneratului cardinal Giovanni Canestri, născut în dieceza de Alessandria şi apartenent clerului din Roma, trezeşte în sufletul meu profundă emoţie şi sinceră admiraţie faţă de un stimat om al Bisericii care a trăit cu umilinţă şi fidelitate lunga şi rodnica sa preoţie şi episcopat în slujba Evangheliei şi a sufletelor încredinţate lui".

(După Vatican Insider, 30 aprilie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.