Scrisoare pastorală

Chemare la rugăciune şi acţiune

Către toţi Cucernicii părinţi, toate persoanele consacrate şi către toţi credincioşii noştri,

Ca în fiecare an, Duminica a IV-a a Paştelui este cunoscută ca Duminica Bunului Păstor şi are o semnificaţie deosebită. Cu 52 de ani în urmă, prin radiomesajul transmis la 11 aprilie 1964, fericitul papă Paul al VI-lea a avut frumoasa iniţiativă să invite la rugăciune întreaga Biserică pentru a promova şi susţine chemările la sfânta Preoţie şi la viaţa consacrată.

Papa a pornit de la ideea lansată de însuşi Isus: "Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui" (Mt 9,37). El însuşi spusese grupului restrâns al apostolilor şi ucenicilor: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15); "Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit" (Mt 28,19-20) pentru a da mărturie şi a duce mântuirea "până la marginile pământului" (Fap 1,8).

Ele au şi astăzi aceeaşi importanţă şi aceeaşi semnificaţie. După două milenii de creştinism, când observăm că mai sunt încă atâtea popoare la care n-a ajuns încă vestea cea bună - iar acolo unde a ajuns, necesităţile grijii pastorale au crescut, cerinţele lumii contemporane, cuprinsă de imense nelinişti, tulburări şi preocupări, s-au amplificat din ce în ce mai mult -, ne dăm bine seama cât sunt de necesare noi faruri de lumină care să ne facă să vedem cu mai multă claritate situaţiile în care se află şi trăiesc oamenii de astăzi, care aşteaptă să fie mângâiaţi, ajutaţi, catehizaţi şi îndreptaţi spre calea mântuirii în adevăr, iubire, bine şi dreptate, aşa cum ne-a învăţat Cristos.

În acest sens, apelul anual al papilor vrea să conştientizeze şi să responsabilizeze pe toţi creştinii, că vitalitatea şi mărturia de credinţă şi iubire a omenirii, viitorul religios al fiecărei comunităţi parohiale şi diecezane şi sănătatea morală a întregii familii umane depind de modul în care noii discipoli se angajează să evanghelizeze, prezentându-l pe Dumnezeu lumii de azi ca un iubitor de oameni care doreşte, ca într-un climat general de bucurie, pace şi armonie, să-i facă împliniţi şi fericiţi pe toţi.

Papa Francisc ne aminteşte, în mesajul său de anul acesta pentru cea de-a 52-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, că Biserica "este prin natura sa misionară"(AG 2), iar "vocaţia creştină nu poate să se nască decât în cadrul unei experienţe de misiune, ascultând şi urmând glasul bunului păstor, lăsându-ne atraşi şi conduşi de el. Consacrându-ne lui Dumnezeu propria viaţă, îi permitem Duhului Sfânt să ne introducă în acest dinamism misionar, trezind în noi dorinţa şi curajul bucuros de a-i oferi viaţa noastră şi de a o trăi pentru cauza împărăţiei sale".

Folosindu-se de imaginea "exodului", "care ne duce cu gândul la începuturile minunatei istorii de iubire dintre Dumnezeu şi poporul fiilor săi", adresându-se tinerilor, papa îi îndeamnă să nu se teamă de această "ieşire", "care nu trebuie să fie înţeleasă ca o dispreţuire a propriei vieţi, a propriei simţiri, a propriei umanităţi", ci din contra, "înseamnă o eliberare, o regăsire de sine care duce spre descoperirea lui Dumnezeu", "cel care ne scoate din orice formă de sclavie, ne smulge din obişnuinţă şi din indiferenţă şi ne proiectează spre bucuria comuniunii cu Dumnezeu şi fraţii; această dinamică de exod, spre Dumnezeu şi spre om, umple viaţa de bucurie şi de semnificaţie".

De aceea le cere tinerilor să fie generoşi şi disponibili şi să iasă din ei înşişi, să pornească la drum, să se dedice cu generozitate altora, vestind evanghelia care eliberează, transformă şi face viaţa mai frumoasă, mai bogată şi mai bucuroasă (cf. Mesaj pentru cea de-a 52-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, 26 aprilie 2015).

Plecând de la exortaţia apostolică Evangelii gaudium (nr. 167 şi 264), papa Francisc repetă deseori în discursurile sale că transmiterea credinţei trebuie să fie făcută "via pulchritudinis", folosindu-ne de calea frumuseţii, adică mesajul lui Cristos trebuie să fie prezentat în modalităţi şi forme atrăgătoare, adaptate modului de receptare din zilele noastre, făcând să strălucească adevărul şi bunătatea lui Dumnezeu manifestat în Isus cel înviat. Dar calea frumuseţii nu poate fi arătată şi parcursă decât de cei care, rămânând statornici şi fideli chemării lor, orice stare de viaţă ar fi ales, se străduiesc zilnic să înainteze pe calea desăvârşirii, a perfecţiunii sufleteşti, a unei sfinţiri personale continue. Scriptura ne îndeamnă: "Fiţi sfinţi, pentru că eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt" (Lev 19,2), "Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit" (Mt 5,48), "nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt locuieşte în voi?" (1Cor 3,16).

La fiecare sfântă Liturghie, înainte de consacrare, împreună cu sfinţii şi îngerii îl proclamăm pe Dumnezeu de trei ori sfânt; această exclamaţie este mereu o invitaţie ca şi noi să fim sfinţi asemenea lui, bine ştiind că misiunea noastră de creştini sau persoane consacrate nu poate fi eficientă şi nu poate produce efecte binefăcătoare pentru lume, decât dacă ne străduim să mergem pe calea desăvârşirii duhovniceşti şi a sfinţeniei, imitându-l pe Cristos şi urmând exemplele pe care ni le-au dat sfinţii de-a lungul istoriei creştine.

În acest sens, în cadrul audienţei generale din Piaţa "Sfântul Petru" din 19 noiembrie 2014, papa Francisc, referindu-se la documentul conciliar Lumen gentium (nr. 39-42), ne face atenţi că în faţa Domnului, în virtutea Botezului, toţi creştinii au o demnitate egală şi cu toţii au aceeaşi chemare, şi anume chemarea universală de a fi sfinţi. Sfinţenia prezintă înfăţişarea cea mai frumoasă a Bisericii, "pe care Cristos a iubit-o şi s-a dat pe sine pentru ea, pentru a o face sfântă" (Ef 5,25-26). Sfinţenia nu e doar prerogativa unora, ci este un dar care este oferit tuturor, nimeni nefiind exclus, iar acest lucru constituie caracterul distinctiv al oricărui creştin. Să ne sfinţim, este suficient să urmăm sfaturile pe care ni le dă sfântul apostol Petru în prima scrisoare (1Pt 4,7), când ne îndeamnă să fim "înţelepţi şi cumpătaţi", să avem între noi o "dragoste statornică", să practicăm "ospitalitatea unii faţă de alţii", şi ca "nişte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, fiecare, după carisma pe care a primit-o să ne slujim unii pe alţii", "pentru ca în toate să fie preamărit Dumnezeu prin Isus Cristos, căruia să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor".

"Este o invitaţie la sfinţenie", continuă Sfântul Părinte papa Francisc la aceeaşi audienţă generală; "să o primim cu bucurie, să ne susţinem unii pe alţii, pentru că drumul spre sfinţenie nu se parcurge pe cont propriu, de unul singur, ci se parcurge împreună, în acel unic trup care este Biserica, iubită şi sfinţită de Domnul Isus Cristos. Să mergem înainte plini de curaj pe acest drum al sfinţeniei".

În această angajare a noastră spre desăvârşirea umană şi creştină suntem ajutaţi de preoţi, călugări, călugăriţe, membri ai Institutelor Seculare şi ai Societăţilor de Viaţă Apostolică; prin profesarea şi trăirea sfaturilor evanghelice, prin consacrarea lor în slujirea generoasă şi gratuită a lui Dumnezeu şi a fraţilor. Ei ne sunt ghizi şi făclii luminoase, care ne arată calea, merg alături de noi, ne susţin şi ne încurajează.

De aceea este necesar ca noi să-i avem mereu prezenţi în rugăciunile noastre pentru ca ei să rămână statornici în vocaţie, fideli în împlinirea misiunii lor şi să înainteze în sfinţenie. În acelaşi timp, avem datoria de a ne ruga pentru ca seminariile şi casele de formare pentru viaţa consacrată să aibă în continuare cât mai mulţi tineri şi tinere, care, reproducând în ei trăsăturile şi caracteristicile Bunului Păstor, să îmbrăţişeze cu disponibilitate, curaj şi generozitate această formă de trăire şi slujire evanghelică.

În acest sens amintim şi recomandăm cu căldură cele două iniţiative propuse de persoanele consacrate reunite la Iaşi în ziua de 19 aprilie a.c., cu ocazia vizitei cardinalului João Braz de Aviz, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică.

Având în vedere insistenţele Sfântului Părinte papa Francisc de a preţui şi susţine persoanele consacrate şi a promova operele desfăşurate de ele, luând în considerare apelurile repetate ale Sanctităţii sale de a ne ruga pentru statornicia şi sfinţirea preoţilor şi a tuturor celor care în forme diferite, prin trăirea sfaturilor evanghelice şi prin slujirea lor, îşi oferă munca pentru copii şi tineri, pentru cei marginalizaţi, bătrâni, bolnavi sau lipsiţi de mijloace de subzistenţă, dorim ca după modelul recomandat şi practicat deja cu alte ocazii, să desfăşurăm, la nivel diecezan, o acţiune "24 de ore pentru Domnul".

De aceea insistăm ca începând din seara zilei de vineri, 8 mai, ziua fericitului Ieremia, şi până sâmbătă seara, 9 mai, în fiecare parohie, şi, după posibilităţi, chiar în filiale, să se organizeze grupuri de rugăciune continuă în faţa sfântului sacrament, implorând pe Dumnezeu să binecuvânteze lumea, în special ordinele şi congregaţiile călugăreşti, precum şi pe toţi laicii care, ca voluntari sau asociaţi, în diferite feluri, sprijină generos activitatea acestora.

În intenţiile de rugăciune se va avea în vedere şi aspectul privind vocaţiile la Preoţie şi la viaţa consacrată, cerându-i lui Cristos euharisticul să inspire pe cât mai mulţi tineri şi tinere să meargă pe calea consacrării.

Totodată, aşa cum s-a anunţat la 19 aprilie la sfârşitul aceleiaşi Liturghii din catedrală, Comisia Diecezană pentru Viaţa Consacrată a înfiinţat un Grup Internaţional şi Ecumenic de Rugăciune, care are în vedere susţinerea spirituală şi morală a preoţilor şi a persoanelor consacrate, pentru ca toţi să rămână statornici în vocaţie, fideli în slujirea specifică şi să continue drumul sfinţirii personale. Toţi cei care doresc să se înscrie în acest grup (preoţi, călugări, călugăriţe, fecioare consacrate, laici, indiferent de vârstă, sex sau confesiune religioasă, din ţară sau străinătate), o vor putea face printr-o cerere scrisă adresată Comitetului de instituire şi organizare, obligându-se să recite zilnic o rugăciune propusă de noi în acest sens.

Pentru ambele iniţiative se vor primi, prin mijloace electronice, lămuriri ulterioare şi diferite materiale ajutătoare, din partea Comisiei Diecezane pentru Viaţa Consacrată şi a Oficiului Diecezan.

Sperăm că printr-o acţiune comună sprijinită de acest lanţ de rugăciune să putem ajuta eficient lumea contemporană şi Biserica, pentru ca Dumnezeu să fie mereu mai cunoscut, preamărit şi iubit, iar clerul şi toţi consacraţii să crească în sfinţenie şi slujire devotată.

Iaşi, 26 aprilie 2015

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Materiale ajutătoare pentru iniţiativa "24 de ore pentru Domnul"

lecturi: 21.