Papa Francisc: Angelus (1 martie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Duminica trecută liturgia ni l-a prezentat pe Isus ispitit de satana în pustiu, dar victorios asupra ispitei. În lumina acestei Evanghelii, am conştientizat din nou condiţia noastră de păcătoşi, dar şi victoria asupra răului oferită celor care întreprind drumul de convertire şi, ca Isus, vor să facă voinţa Tatălui. În această a doua duminică din Postul Mare, Biserica ne indică ţinta acestui itinerar de convertire, adică participarea la gloria lui Cristos, care străluceşte pe faţa sa de Slujitor ascultător, mort şi înviat pentru noi.

Pagina evanghelică relatează evenimentul schimbării la faţă, care se situează la apogeul activităţii publice a lui Isus. El este în drum spre Ierusalim, unde se vor împlini profeţiile despre "Slujitorul lui Dumnezeu" şi se va consuma jertfa sa răscumpărătoare. Mulţimile nu înţelegeau asta: în faţa perspectivei unui Mesia care contrastează cu aşteptările lor pământeşti, l-au părăsit. Însă ei credeau că Mesia va fi un eliberator de sub dominaţia romanilor, un eliberator al patriei şi această perspectivă a lui Isus nu este pe placul lor şi îl părăsesc. Nici apostolii nu înţeleg cuvintele cu care Isus anunţă rezultatul misiunii sale în pătimirea glorioasă, nu înţeleg! Atunci Isus ia decizia de a-i arăta lui Petru, Iacob şi Ioan o anticipare a gloriei sale, aceea pe care o va avea după înviere, pentru a-i întări în credinţă şi a-i încuraja să-l urmeze pe calea încercării, pe calea crucii. Şi astfel, pe un munte înalt, cufundat în rugăciune, se schimbă la faţă înaintea lor: faţa sa şi toată persoana sa iradiază o lumină strălucitoare. Cei trei discipoli sunt înspăimântaţi, în timp ce un nor îi învăluie şi răsună de sus - ca la Botezul de la Iordan - glasul Tatălui: "Acesta este Fiul meu, cel preaiubit: ascultaţi de el!" (Mc 9,7). Isus este Fiul făcut Slujitor, trimis în lume pentru a realiza prin Cruce planul de mântuire, pentru a ne mântui pe noi toţi. Adeziunea sa deplină la voinţa Tatălui face omenitatea sa transparentă la gloria lui Dumnezeu, care este Iubire.

Astfel Isus se revelează ca icoana perfectă a Tatălui, iradierea gloriei sale. Este împlinirea revelaţiei; pentru aceasta, alături de El la schimbarea la faţă apar Moise şi Ilie, care reprezintă Legea şi Profeţii, ca şi cum ar semnifica faptul că totul se termină şi începe în Isus, în pătimirea sa şi în gloria sa.

Mandatul pentru discipoli şi pentru noi este acesta: "Ascultaţi de el!". Ascultaţi-l pe Isus! El este Mântuitorul: urmaţi-l! De fapt, a-l asculta pe Cristos comportă a asuma logica misterului său pascal, a porni la drum cu El pentru a face din propria existenţă un dar de iubire pentru alţii, în ascultare docilă faţă de voinţa lui Dumnezeu, cu o atitudine de dezlipire de lucrurile lumeşti şi de libertate interioară. Cu alte cuvinte, este nevoie să fim gata "să pierdem propria viaţă" (cf. Mc 8,35), dăruind-o pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi: astfel ne vom întâlni în fericirea veşnică. Drumul lui Isus ne duce mereu la fericire, nu uitaţi asta! Drumul lui Isus ne duce la fericire. Va fi mereu în mijloc o cruce, încercări, dar la sfârşit mereu ne duce la fericire. Isus nu ne înşeală, ne-a promis fericirea şi ne-o va da dacă mergem pe căile sale.

Cu Petru, Iacob şi Ioan să urcăm şi noi astăzi pe muntele Schimbării la faţă şi să stăm în contemplarea feţei lui Isus, pentru a primi din ea mesajul şi a-l traduce în viaţa noastră; pentru ca şi noi să putem fi transfiguraţi de Iubire. În realitate iubirea este capabilă să transfigureze totul. Iubirea transfigurează totul! Credeţi voi în asta? Să ne susţină pe acest drum Fecioara Maria, pe care acum o invocăm cu rugăciunea Angelus.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Din păcate, nu încetează să vină veşti dramatice din Siria şi din Irak, referitoare la violenţe, sechestre de persoane şi samavolnicii în dauna creştinilor şi a altor grupuri. Vrem să-i asigurăm pe cei care sunt implicaţi în aceste situaţii că nu-i uităm, ci suntem aproape de ei şi ne rugăm cu insistenţă pentru ca să se pună capăt cât mai curând brutalităţii intolerabile ale căror victime sunt. Împreună cu membrii Curiei Romani am oferit după această intenţie ultima Sfântă Liturghie de la exerciţiile spirituale, vinerea trecută. În acelaşi timp, cer tuturor, după posibilităţile lor, să se străduiască pentru a alina suferinţele celor care sunt în încercare, adesea numai din cauza credinţei pe care o mărturisesc. Să ne rugăm pentru aceşti fraţi şi aceste surori care suferă pentru credinţă în Siria şi în Irak... Să ne rugăm în tăcere...

Doresc să amintesc şi Venezuela, care trăieşte din nou momente de tensiune acută. Mă rog pentru victime şi, îndeosebi, pentru tânărul ucis în urmă cu câteva zile la San Cristobal. Îi îndemn pe toţi la refuzarea violenţei şi la respectarea demnităţii fiecărei persoane şi a sacralităţii vieţii umane şi încurajez să se reia un drum comun pentru binele ţării, redeschizând spaţii de întâlnire şi de dialog sincere şi constructive. Încredinţez acea iubită naţiune mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria de Coromoto.

Adresez un salut cordial vouă tuturor - familii, grupuri parohiale, asociaţii - pelerini din Roma, din Italia şi din diferite ţări.

Salut credincioşii care provin din San Francisco, California, şi pe tinerii din parohiile din Insula Formentera.

Salut grupurile din Fontaneto d'Agogna şi Montello; pompierii din Tassullo; şi pe tinerii din Zambana.

Salut cordial pe seminariştii din Pavia împreună cu rectorul lor şi cu părintele spiritual. Tocmai au terminat exerciţiile spirituale şi astăzi se întorc în dieceză. Să cerem pentru ei şi pentru toţi seminariştii harul de a deveni preoţi buni.

Tuturor urez o duminică frumoasă. Nu uitaţi, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.