Iepurii şi numărul de copii: ceea ce a spus şi nu a spus papa

De Andrea Tornielli

"Familiile sănătoase sunt esenţiale pentru viaţa societăţii. Dă consolare şi speranţă a vedea atâtea familii numeroase care primesc copiii ca pe un adevărat dar al lui Dumnezeu. Ele ştiu că fiecare copil este o binecuvântare. Am auzit pe unii spunând că familiile cu mulţi copii şi naşterea multor copii sunt printre cauzele sărăciei. Mi se pare o opinie simplistă. Pot spune, putem spune cu toţii, că motivul principal al sărăciei este un sistem economic care a scos persoana din centru şi a pus acolo zeul ban; un sistem economic care exclude, exclude mereu: exclude copiii, bătrânii, tinerii, fără loc de muncă... - şi care creează cultura rebutului pe care o trăim. Ne-am obişnuit să vedem persoane rebutate. Acesta este motivul principal al sărăciei, nu familiile numeroase".

Aceste cuvinte ale lui Francisc în timpul audienţei generale de miercuri au clarificat şi au corectat o interpretare greşită a ceea ce tot papa spusese luni, 19 ianuarie 2015, puţin după plecarea avionului din Manila, în conferinţa de presă cu jurnaliştii din zborul papal, în timpul căreia a pronunţat fraza de acum faimoasă despre iepuri. Mesajul vehiculat de multe media a fost de fapt acela al unei invitaţii la controlul naşterilor - cineva a vorbit despre o deschidere la contracepţie - precum şi al binecuvântării numărului de trei copii ca ideal pentru familia catolică. În aceste cazuri este mereu util să se facă referinţă la textul original. Uneori poate deveni indispensabil, ţinând cont, citind răspunsurile Pontifului, şi de întrebarea de la care a pornit răspunsul.

Înainte de toate, merită să amintim ce a spus Francisc la 28 decembrie, primind în Vatican familiile numeroase. "Dragi părinţi, vă sunt recunoscător pentru exemplul de iubire faţă de viaţă, pe care voi o păziţi de la zămislire până la sfârşitul natural, deşi cu toate dificultăţile şi greutăţile vieţii, şi pe care din păcate instituţiile publice nu vă ajută mereu să le purtaţi. Pe bună dreptate voi amintiţi că, la articolul 31, Constituţia italiană cere o atenţie specială faţă de familiile numeroase; însă acest lucru nu se vede în mod concret în fapte. Rămâne în cuvinte. Doresc deci, gândindu-mă şi la natalitatea scăzută care se înregistrează de mult timp în Italia, o atenţie mai mare a politicii şi a administratorilor publici, la orice nivel, cu scopul de a da sprijinul prevăzut acestor familii. Fiecare familie este celulă a societăţii, însă familia numeroasă este o celulă mai bogată, mai vitală, şi statul are tot interesul să investească în ea!".

Apoi trebuie citate cuvintele lui Francisc, în mare parte improvizate, în cursul întâlnirii cu familiile din 16 ianuarie, la Mall of Asia Arena din Manila. Aici papa a atenţionat cu privire la "colonizările ideologice care vor să distrugă familia, care nu se nasc din vise, din rugăciune, din întâlnirea cu Dumnezeu, din misiunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Vin din afară, pentru asta spun că sunt colonizări. Să nu pierdem libertatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, misiunea familiei!".

"Situaţia economică - a adăugat - a provocat fragmentarea familiilor cu emigraţia şi căutarea unui loc de muncă, în afară de asta probleme financiare chinuiesc multe sălaşuri familiale. În timp ce mult prea multe persoane trăiesc în extremă sărăcie, alţii sunt capturaţi de materialism şi de stiluri de viaţă care elimină viaţa familială şi cele mai fundamentale exigenţe ale moralei creştine. Acestea sunt colonizările ideologice. Familia este ameninţată şi de tentativele crescânde ale unora pentru a redefini însăşi instituţia căsătoriei prin relativism, prin cultura efemerului, o lipsă de deschidere la viaţă".

Apoi Francisc l-a amintit pe predecesorul său, papa Montini: "Mă gândesc la fericitul Paul al VI-lea. Într-un moment în care punea problema creşterii demografice, a avut curajul de a apăra deschiderea la viaţă în familie. El cunoştea dificultăţile care existau în fiecare familie, pentru aceasta în enciclica sa (Humanae vitae, n.r.) era foarte milostiv faţă de cazurile particulare şi a cerut duhovnicilor să fie foarte milostivi şi înţelegători cu cazurile particulare. Însă el a privit şi dincolo de asta: a privit popoarele de pe pământ şi a văzut această ameninţare a distrugerii familiei datorită lipsei copiilor. Paul al VI-lea era curajos, era un bun păstor şi a avertizat oile sale de lupii care veneau. Fie ca din cer să ne binecuvânteze".

Acesta este contextul necesar în care să se insereze cele două întrebări care în timpul interviului au atins tema familiei. Fără a uita că despre asta papa a vorbit indirect răspunzând şi la întrebarea despre ceea ce l-a uimit la filipinezi, la care a răspuns citând exemplul taţilor care-i ridicau pe copiii lor pentru a fi binecuvântaţi, ca şi cum ar spune: acesta este viitorul meu, speranţa mea, comoara mea.

Iată întrebarea: "Aş vrea să mă întorc o clipă la întâlnirea pe care aţi avut-o cu familiile. Dumneavoastră aţi vorbit despre «colonizare ideologică». Ne-aţi putea explica un pic mai bine conceptul? Apoi v-aţi referit la papa Paul al VI-lea, vorbind despre cazurile speciale care sunt importante în pastoraţia familiilor. Ne puteţi da câteva exemple de astfel de cazuri speciale şi eventual să ne spuneţi dacă este nevoie de deschis drumuri, de lărgit coridorul acestor cazuri speciale?".

În prima parte a răspunsului, Francisc a făcut referinţă la un exemplu concret de "colonizare ideologică" petrecut în Argentina şi legat de teoria gender. Apoi, cu privire la papa Montini, la Humanae vitae, a spus:

"Este adevărat că deschiderea la viaţă este condiţie a sacramentului căsătoriei. Un bărbat nu poate da femeii sacramentul şi femeia să-l dea bărbatului dacă nu sunt de acord în acest punct, să fie deschişi la viaţă. Până acolo încât, dacă se poate dovedi că acesta sau aceasta s-a căsătorit cu intenţia de a nu fi deschis la viaţă, acea căsătorie este nulă, este motiv de nulitate matrimonială. Deschiderea la viaţă: Paul al VI-lea a studiat asta cu o comisie, ce-i de făcut pentru a ajuta atâtea cazuri, atâtea probleme, probleme importante care fac iubirea familiei. Probleme de fiecare zi. Multe, multe, nu-i aşa? Dar exista ceva mai mult. Refuzul lui Paul al VI-lea nu era numai la problemele personale, cu privire la care va spune apoi duhovnicilor să fie milostivi şi să înţeleagă situaţiile şi să ierte sau să fie milostivi, înţelegători. Dar el privea la neo-malthusianismul universal care era în desfăşurare. Şi cum se numea acest neo-malthusianism? Ei bine, este acel minus 1% al nivelului naşterilor în Italia, acelaşi lucru în Spania. Acel neo-malthusianism care căuta un control al omenirii din partea puterilor. Asta nu înseamnă că un creştin trebuie să facă copii în serie. Eu am reproşat în urmă cu câteva luni unei femei într-o parohie pentru că era însărcinată în luna a opta după şapte cezariene. «Dar dumneavoastră vreţi să lăsaţi orfani şapte copii?». Asta înseamnă a-l ispiti pe Dumnezeu. Se vorbeşte despre paternitate responsabilă. Acela este drumul: paternitatea responsabilă. Dar ceea ce eu voiau să spun era că Paul al VI-lea n-a fost un înapoiat [învechit], un închis. Nu, a fost un profet, care cu asta ne-a spus: păziţi-vă de neo-malthusianismul care stă să vină".

Este destul de clar, cu referinţa la neo-malthusianism, că în vizorul papei este denatalitatea care caracterizează societăţile occidentale şi impunerea - o altă colonizare ideologică - de politice de control al naşterilor pentru ţările sărace în schimbul ajutoarelor financiare. Aici, prima dată, Francisc citează exemplul femeii certate. Rezultă clar că reproşul nu este desigur pentru al optulea copil, ci pentru al optulea copil după şapte cezariene, aşadar pentru riscul grav la care se supune mama. A aduce în atenţie aici, aşa cum s-a făcut de unii, cazul lui Gianna Beretta Molla - pediatra italiană care, însărcinată, cu tumoare la uter, a preferat să moartă în loc să accepte îngrijiri care să dăuneze fătului şi care a fost canonizată de Papa Wojtyła - este complet greşită.

Dar să venim la al doilea răspuns cu privire la temă, care conţine fraza despre iepuri şi despre presupusa familie model cu trei copii. Iată înainte de toate întrebarea la care papa răspundea. De notat referinţa la situaţia din Filipine, la bucuria lui Francisc pentru copiii mulţi în familii şi mai ales la faptul că în medie fiecare femeie filipineză are mai mult de trei copii. "Dumneavoastră aţi vorbit despre copiii mulţi din Filipine, despre bucuria dumneavoastră că sunt aşa de mulţi copii. Dar, conform sondajelor, majoritatea filipinezilor cred că creşterea enormă a populaţiei filipineze este unul din motivele cele mai importante pentru sărăcia enormă a ţării, şi în medie o femeie în Filipine naşte peste trei copii în viaţa ei, iar poziţia catolică în privinţa contracepţiei pare să fie una dintre puţinele chestiuni cu privire la care un mare număr de oameni din Filipine nu este de acord cu Biserica. Ce părere aveţi despre asta?".

Iată răspunsul pontifului. "Eu cred în numărul 3 pentru familie pe care dumneavoastră îl menţionaţi, cred că este ceea ce spun tehnicienii: că este important pentru a menţine populaţia. Trei pentru cuplu. Când coboară acest număr, se întâmplă cealaltă extremă, care se întâmplă în Italia, unde am auzit - nu ştiu dacă este adevărat - că în 2024 nu vor fi bani pentru a-i plăti pe pensionari. Scăderea populaţiei. Pentru aceasta cuvântul cheie pentru a răspunde este cel pe care-l foloseşte Biserica mereu, şi eu: este paternitate responsabilă. Cum se face asta? Cu dialogul. Fiecare persoană, cu păstorul său, trebuie să caute cum să facă acea paternitate responsabilă. Acel exemplu pe care l-am menţionat puţin mai înainte, despre acea femeie care aştepta al optulea copil şi avea şapte copii născuţi prin cezariană: dar asta este o iresponsabilitate. «Nu, eu mă încred în Dumnezeu». «Dar uite, Dumnezeu îţi dă mijloacele, fii responsabil». Unii cred că - scuzaţi-mi cuvântul, eh? - pentru a fi buni catolici trebuie să fim ca iepurii, nu-i aşa? Nu. Paternitate responsabilă. Acest lucru este clar şi pentru aceasta în Biserică există grupurile matrimoniale, există experţi în asta, există păstorii, şi se caută. Şi eu cunosc atâtea şi atâtea căi de ieşire permise care au ajutat la asta. Dar aţi făcut bine să-mi spuneţi asta. Este curios şi un alt lucru care n-are nimic de-a face, dar care este în relaţie cu asta. Pentru oamenii mai săraci un copil este o comoară. Este adevărat, trebuie să fie şi prudenţi şi aici. Dar pentru ei un copil este o comoară. Dumnezeu ştie cum să-i ajute. Probabil că unii nu sunt prudenţi în asta, e adevărat. Paternitate responsabilă. Dar a privi şi generozitatea acelui tată şi a acelei mame care vede în fiecare copil o comoară".

Înainte de toate, papa n-a spus niciodată că familia model are trei copii, aşa cum i s-a atribuit în mod eronat. Răspunzând la o întrebare care menţiona numărul mediu de copii pentru fiecare femeie filipineză mai mare decât trei, Francisc s-a limitat să amintească faptul că după statistici trei copii pentru cuplu este numărul minim pentru a garanta stabilitatea populaţiei. Sub acest număr este denatalitatea. Şi unele ţări occidentale, îndeosebi Italia, sunt mult sub acel număr până acolo încât această situaţie - aşa cum de altfel se ştie foarte bine - riscă să pună în criză statul social.

În al doilea rând - amintim că întrebarea era despre Filipine - Francisc a amintit că învăţătura catolică vorbeşte despre "paternitate responsabilă". Ceea ce nu înseamnă a se limita la unul sau doi copii, şi nici la prestabilirea numărului şi cu atât mai puţin a indica unul perfect. Înseamnă în schimb a fi responsabili în exercitarea paternităţii şi maternităţii, ţinând cont de posibilitatea familiei, de sănătatea mamei, de diferitele circumstanţe care sugerează să distanţeze o sarcină de alta, etc. Fraza colorată despre iepuri, având înainte acel "scuzaţi-mi cuvântul, eh!", folosea pentru a contesta ideea greşită că pentru a fi catolici este nevoie de a face copii fără capăt.

Acest mesaj al lui Francisc nu este original, nu este al său şi nu este nou. Se găseşte de multe ori, de exemplu, în magisteriul lui Ioan Paul al II-lea, care la Angelus din 17 iulie 1994, în Anul Familiei, a spus: "Gândirea catolică este adesea răstălmăcită ca şi cum Biserica ar susţine o ideologie a fecundităţii cu orice preţ, determinându-i pe soţi să procreeze fără niciun discernământ şi nicio proiectare. Însă este suficientă o citire atentă a pronunţărilor Magisteriului pentru a constata că nu este aşa". Nu erau iepurii, dar conceptul este identic.

Francisc, în partea finală a răspunsului, reafirmă că există atâtea persoane în Biserică în măsură să ajute perechile aflate în dificultate şi există şi "atâtea căi de ieşire permise" (şi acel permise trebuie înţeles probabil ca "în acord cu învăţătura morală a Bisericii") care pot ajuta paternitatea responsabilă. De asemenea nu trebuie să scape faptul că în ultimele cuvinte papa priveşte din nou cu simpatie la familiile sărace şi numeroase, evidenţiindu-le generozitatea.

Aşa cum se vede, a izola fraza despre iepuri ca sinteză a gândirii papei ajunge s-o răstălmăcească şi să transmită exact opusul mesajului pe care Francisc a voit să-l lanseze, invitând familiile din ţările occidentale să facă mai mulţi copii, nu mai puţini copii, şi reafirmând deschiderea la viaţă ca intrinsecă în căsătorie. Papa nu a biciuit în niciun fel familiile numeroase, cu atât mai puţin n-a voit să indice un număr ideal de copii, limitându-se să amintească, în faţa unei întrebări specifice cu privire la nivelul de natalitate în Filipine, că învăţătura Bisericii vorbeşte despre paternitate responsabilă. Nu există nimic de interpretat sau de descifrat, este suficient să se limiteze să citească integral cele două întrebări şi răspunsurile.

(După Vatican Insider, 22 ianuarie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.