Reflecţie la solemnitatea Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu - 2015

Şi binecuvântarea lui Dumnezeu, a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, să coboare asupra voastră şi să rămână pururea cu voi!

Astăzi este prima zi a Anului Nou şi este octava Crăciunului. Astăzi, Biserica o cinsteşte pe Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus, Mama Fiul lui Dumnezeu cel viu, care prin puterea Duhului Sfânt l-a zămislit în sânul ei neprihănit şi apoi l-a născut în lume şi în sufletele oamenilor pe Isus. Ea este cu adevărat "Theotokos", mama Fiului lui Dumnezeu. Aşa a stabilit Conciliul ecumenic din Efes, în anul 431.

Celebrând astăzi solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu ne amintim că prin ea a venit la noi Isus, izvorul tuturor harurilor (cf. In 1,16-17); ne amintim că, din veşnicie, Maria a fost copleşită cu toate harurile şi binecuvântările cerului (cf. Lc 1,28); ne amintim că ea, printr-un favor unic, a fost scutită de orice pată şi povară a păcatului (cf. Gen 3,15); ne amintim că ea a fost chemată să fie mama lui Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat (cf. Lc 1,31); ne amintim că ea a fost prima fiinţă umană chemată să ajungă în cer; ne amintim că ea a fost chemată să fie mama şi modelul nostru în toate (cf. LG 68); şi în mod deosebit ne amintim că Dumnezeu a ales-o, ca prin ea să ne trimită toate binecuvântările şi harurile sale (cf. In 2,3-5).

Pentru prima dată maternitatea Sfintei Fecioare Maria a fost celebrată pe data de 1 ianuarie la Roma, într-o biserică numită Santa Maria Antiqua, cea mai veche biserică din Roma dedicată Maicii Domnului, construită pe locul templului zeiţei Vesta. Aici trăiau vestalele, acele fecioare păgâne care aveau misiunea de a veghea şi întreţine mereu aprins focul sacru în cinstea zeiţei Vesta. Circula la vremea aceea o legendă, potrivit căreia la începutul fiecărui an venea un balaur şi devora câte o vestală, câte o fecioară de la templu. Creştinii au voit să arate lumii că Dumnezeu a trimis în lume o altă "Fecioară", cu numele de Maria, pe care balaurul nu a putut să o înghită (cf. Ap 12,9), dar care l-a învins ea pe balaur, pe satana, zdrobindu-i capul, prin Fiul ei Isus, izvorul oricărei binecuvântări (cf. Gen 3,15).

Deci, astăzi începem un an nou şi ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-l începe bine. Prima lectură ne cheamă să-l începem în unire cu Dumnezeu Tatăl. Evanghelia ne cheamă să-l începem şi unire cu Dumnezeu Fiul. Lectura a doua ne cheamă să-l începem şi în unire cu Duhul Sfânt. Sărbătoarea de astăzi ne cheamă să-l începem şi în unire cu preasfânta Fecioară Maria, mama lui Isus şi mama noastră, dar şi în unire cu sfântul Iosif.

Ultimele versete ale capitolului 6 din Cartea Numerilor ne prezintă binecunoscuta şi minunata binecuvântare divină cu care Aaron şi fiii săi binecuvântau poporul în numele lui Dumnezeu: "Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa senină către tine şi să-ţi dăruiască pacea sa" (Num 6,25-26).

Această binecuvântarea a Vechiului Testament, dictată de Dumnezeu Tatăl şi rostită de preoţii Vechiului Testament, deşi este atât de frumoasă, nu spune şi nu arată totul, pentru că Fiul nu luminase încă faţa lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt încă nu fusese dăruit.

În Vechiul Testament, această binecuvântare era făcută numai în numele lui Dumnezeu Tatăl. Dar ea avea să ajungă la plinătatea ei abia în Noul Testament, când Maria îl va naşte pe Isus, Fiul lui Dumnezeu; dar şi când Isus avea să ni-l trimită pe Duhul Sfânt de la Tatăl, ca rod al muncilor sale apostolice, rod al pătimirilor, rod al morţii, rod al învierii, rod al înălţării şi rod al glorificării sale la dreapta Tatălui. Aceasta este binecuvântarea deplină, cea dată în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt.

Binecuvântarea în numele Sfintei Treimi! Iată o binecuvântare care are valoare şi durată nelimitată, şi care nu-şi pierde niciodată eficacitatea. Nu este om care să n-o poată rosti; nu e lucrare care să nu poată începe şi să se încheie cu ea; nu este timp în care să nu poată fi rostită. O putem spune la începutul fiecărei zile, pentru ca totul să ne meargă bine; o putem rosti în timpul zilei ca să ne uşureze povara; o putem spune seara înainte de a merge la culcare, să sfinţim întreaga noapte şi ca fiecare respiraţie din timpul somnului să devină o laudă pentru Dumnezeu; o putem spune ca să primim pază de rele, lumină divină, şi ca să ne înălţăm către zorii binecuvântaţi ai dimineţii cereşti, acolo unde ne aşteaptă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Am reţinut: prima lectură ne vorbeşte despre Tatăl (cf. Num 6,22-27); evanghelia ne vorbeşte despre Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 2,16-21); iar lectura a doua ne vorbeşte despre Duhul Sfânt (cf. Gal 4,4-7), arătându-ne că plinătatea binecuvântării ne este dată de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul, şi de Dumnezeu Duhul Sfânt.

"Odinioară Dumnezeu a vorbit în multe feluri părinţilor noştri prin profeţi; în zilele din urmă ne-a vorbit prin Fiul său" (cf. Evr 1,1-2); "Dumnezeu l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: «Abba, Tată!» Aşadar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu" (Gal 4,6-7).

De aceea, astăzi, în prima zi a anului, Biserica ne spune: Maria ni l-a adus pe Isus; Isus ni l-a descoperit pe Tatăl; apoi, Tatăl şi Fiul ni l-au trimis pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este marea promisiune a lui Dumnezeu, este darul cel mai mare al lui Dumnezeu şi este binecuvântarea cea mai deplină a lui Dumnezeu. Duhul Sfânt care vine la noi ne transformă şi ne pune în relaţie de copii cu Tatăl, prin Fiul. "Şi nu mai eşti sclav, ci fiu!" "Şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin voinţa lui Dumnezeu" (Gal 4,6-7).

Din ziua în care Preacurata Fecioară Maria l-a născut pe Isus în lume, Isus vine zilnic la noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt (cf. Ap 3,20). Dacă avem nevoie de mai multă lumină, ei vin să risipească întunericul nostru. Dacă avem nevoie de mai multă pace, ei vin la noi ca să ne aducă pacea cerească. Dacă avem nevoie de tărie, de puterea de a ierta şi de capacitatea de a iubi, ei vin la noi cu puterea lor divină. Un om care avusese parte de multe suferinţe în viaţă a spus: "Nu le-aş fi putut îndura, dacă Tatăl, dacă Isus Cristos şi dacă Duhul Sfânt n-ar fi venit la mine. În ei am aflat puterea de a birui şi de a trece dincolo de necazurile mele".

Să ne deschidem, deci, larg inima în această primă zi a anului, pentru a primi pe cele trei persoane divine şi pentru a primi plinătatea binecuvântărilor şi harurilor. Sfânta Maria şi Sfântul Iosif au fost primele fiinţe umane care s-au deschis acţiunilor binefăcătoare ale persoanelor divine şi care au fost copleşite cu plinătatea binecuvântărilor şi harurilor divine. Maria, modelul nostru în toate, a avut cea mai bună relaţie cu Persoanele divine ale Sfintei Treimi, căci ea a fost numită: fiica Tatălui, mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt.

Viaţa şi exemplul Mariei trebuie să ne conducă la cea mai bună relaţie cu Persoanele divine şi la primirea binecuvântărilor pe care ele le revarsă peste cei credincioşi. Ultima mare binecuvântare va fi cea a primirii noastre în paradis, când ne vom bucura pe deplin şi veşnic de Dumnezeu Tatăl care ne-a creat, de Dumnezeu Fiul care ne-a mântuit şi de Dumnezeu Duhul Sfânt care ne-a sfinţit. De aceea, Biserica a rânduit ca, atunci când creştinii lasă această lume, să păşească în veşnicie cu această binecuvântare.

Sfântul Bonaventura (1218-1274) spunea: "Fericiţi sunt cei care practică devoţiunea faţă de Preasfânta Fecioară, pentru că ei vor avea numele scrise în Cartea vieţii".

Sfântul Ioan Maria Vianney (1786-1859), paroh de Ars, Franţa, spunea: "Trebuie să facem asemenea copiilor din leagăn. Când aceştia se trezesc dimineaţa, privesc în jur să vadă dacă este mama. Dacă mama este, surâd; dacă mama nu este, strigă şi încep să plângă". Maria este mama noastră pe care Isus ne-a dat-o la cruce (cf. In 19,27). Ioan a luat-o pe Maria acasă la el. Biserica voieşte încă din prima zi a anului s-o luăm pe Maria acasă la noi. Ea ne va îndruma paşii tot anul spre Dumnezeu Tatăl, căreia ea i-a fost o bună fiică; spre Dumnezeu Fiul, căreia i-a fost cea mai bună mamă; şi spre Dumnezeu Duhul Sfânt, căreia ea i-a fost cea mai curată mireasă. Concret, ea ne va conduce la izvorul tuturor binecuvântărilor cereşti, care sunt Persoanele divine. Prin Maria la Tatăl, la Fiul şi la Duhul Sfânt!

În Franţa, la Ars, în bisericuţa sfântului paroh Ioan Maria Vianney, la intrarea în biserică pe dreapta se află capela Sfintei Fecioare Maria cu inima la vedere. Inima este o cutiuţă aurită care se deschide. Înăuntru inimii, sfântul Ioan Maria Vianney a scris şi a pus toate numele credincioşilor din parohia sa. A voit ca toţi enoriaşii lui să fie scrişi în inima Mariei, iar Maria le-a obţinut harul convertirii. Sfântul Ioan Maria Vianney spunea: "Am primit atât de multe haruri din Inima Mariei, că nu le pot spune". Şi mai spunea: "Cât de mult ne iubeşte Maria! Numai Dumnezeu ne iubeşte mai mult şi mai bine! Inimile tuturor mamelor puse alături de Inima Mariei nu sunt decât bucăţele de gheaţă!"

Henri Lasserre (1828-1900), celebru avocat din Paris, se îmbolnăveşte grav de o boală de ochi. Este în pericol să-şi piardă vederea. Un prieten protestant, M. Freycinet (1828-1923), viitorul prim ministru al Franţei, îl sfătuieşte să meargă la Lourdes. Dar Henri Lasserre se gândeşte că, dacă Fecioara Maria îl va vindeca, el trebuie să-şi schimbe viaţa, şi nu era dispus la aceasta. În 1862 boala se agravează. Prietenul său îi procură puţină apă de la izvorul miraculos de la Lourdes. Henri Lasserre, după ce face o rugăciune fierbinte către Preacurata, se spală la ochi cu apa de la Lourdes. În acelaşi moment primeşte prin Maria, de la Dumnezeu cel întreit şi unic, darul vederii. Este uimit şi impresionat, ia o carte şi citeşte, fără oboseală, câteva ore în şir. Este vindecat. Medicii nu au găsit nici o explicaţie ştiinţifică acestei vindecări instantanee. Era data de 10 octombrie 1862. Vederea nu i-a mai slăbit până la moarte.

Suntem în data de 1 ianuarie 2015. Biserica ne pune în faţă încă din prima zi a anului şi pentru întregul an binecuvântarea cea mai eficace, binecuvântarea în numele Tatălui, şi a Fiului, şi a Duhului Sfânt. Dar ne aminteşte că modelul nostru de viaţă, de a trăi în iubirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, este Maria.

Sfântă Fecioară Marie, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

La mulţi şi fericiţi ani, sub ocrotirea şi călăuzirea Sfintei Fecioare Maria, fiica iubită a Tatălui, Născătoarea feciorelnică a Fiului lui Dumnezeu şi mireasa curată a Duhului Sfânt!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 25.