După ce a participat la seria a V-a de exerciţii spirituale pentru preoţi, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, unde a fost predicator părintele Daniel Iacobuţ, unul dintre participanţi, pr. Eugen Budău, a compus un rezumat în versuri al meditaţiilor.

Ca o prefaţă,
La exerciţii pentru viaţă,
Ni s-a sugerat
Pentru meditat,
Mai mult să privim
Şi să recitim
În a vieţii carte
Ca să avem parte
De o reînnoire,
De o regăsire,
Luminaţi de cuvânt
De cuvântul cel sfânt,
De Scriptura toată,
Nouă-n dar lăsată.
Un evanghelist,
Medic specialist,
Ne dă vindecare
Întru meditare.
Ca model anex,
Comisarul Rex
Stă şi meditează,
La stăpân de pază,
Cu ochi nemişcaţi
Şi orientaţi
Spre stăpânul său
Care-i la birou.
Trebuie s-aleg
Să mă reculeg.
Mii de ocupaţii
Nu îmi lasă spaţii
Dacă nu-mi fixez
Ca să meditez.
Zilele-mpreună
Să nu ne rămână
Doar o paranteză,
Opriţi din viteză,
Din iureşul vieţii,
În zile excepţii!
Exersăm acum
Un model de drum,
De parcurs în viaţă
Pentru siguranţă
Că nu rătăcim
Când ne ostenim.
Este important
Să gândim constant
Că din cer de sus
Ne-a ales Isus,
Că a sa-ndurare
Este foarte mare
Şi-al său stil de viaţă
Multe ne învaţă.
Surâsul pascal
Este capital.
Să ni-l însuşim
Nu doar când glumim!
De vom ţine pasul,
Recompunem vasul,
Dacă s-a-ntâmplat
Şi cumva s-a spart.
Reconstituit
Cu fir aurit
De Mântuitor,
Cel îndurător.
A lui liturgie
E mistagogie.
Intri într-o taină
Când îmbraci o haină
Pentru celebrat
Unde eşti chemat.
Ai acces mereu
Către Dumnezeu
Dacă-ntâi de toate
Vezi că ai păcate
Şi ca penitent
Ceri medicament
Multă îndurare,
Pace şi iertare.
Doar când te căieşti,
Slavă tu primeşti.
Cel ce-i necuprins,
Din rugul aprins
Te cheamă pe cale
Fără de sandale
Din pieile moarte,
Simbol de păcate.
Pe muntele Sinai,
Desculţi poţi să stai.
Căinţa-n tăcere
Înseamnă-nviere,
Mai mult de-o minune,
Se poate chiar spune.
Când plângi tu păcatul,
Mai mare nu-i altul.
Nici cel care ştie
Pe morţi să-i învie,
Nici chiar oratorul
Care învaţă poporul.
O mască dublată
O dai jos îndată,
Aflând ce-i în tine
Când masca nu ţine.
Un vameş ţi-arată
Deschisă o poartă,
Păşind printre sfinţi
După lacrimi fierbinţi.
Isus a ales,
Când s-a recules,
Să intre în rău
Cu cel în desfrâu,
Cu cel ce-a trăit,
De păcat stăpânit.
Întrând în Iordan,
Nu-i gestul în van.
Cu noi solidar,
Ne-a dus către har.
Din limita noastră
El face fereastră
Şi cerul desface
Când Tatăl îl place.
În margini de fire
Găsim întâlnire
Cu noi şi cu alţii,
Iertându-ne fraţii.
Că eşti limitat,
Adevăr acceptat,
Contează nespus
Urmând pe Isus.
Dorinţa cea mare
De-a fi cel mai tare
E cale greşită,
Frecventă ispită.
Doar cu o rugă
Se pune pe fugă.
Devii mistagog
Şi bun pedagog
Când ai mai presus
Pe Domnul Isus
Proclamat în cuvânt
În locaşul cel sfânt.
Doar aşa dăruit
Prin sărut cuvenit
Zămisleşti mai uşor
Chipul său în popor.
Un cuvânt întrupat
E în tine format,
Actual, împlinit,
Când asculţi ce-ai citit.
Aşteptând doritor
Să-l vesteşti tuturor,
Tu te laşi transformat
De cuvântul purtat.
Ascultând tu devii
Omul viu printre vii,
Te desparţi de Cel Rău
Care duce spre hău.
Prin cuvântul păstrat
Eşti mereu săturat
Şi învingi dăruind,
Nu averi moştenind.
E un stil acceptat,
De Isus promovat.
Avuţie şi slavă,
Mândria bolnavă,
Sunt mereu ispitiri,
Tulburări, răscoliri,
Ce pândesc împreună
Să te ducă de mână.
Şi Isus le-a întâlnit
Dar n-a fost biruit.
Prin cuvântul citat
Le-a învins şi-au plecat.
Stilul său lămurit
Mai ale într-un rit,
Îţi arată mereu
Cum e el Dumnezeu.
Celebrând a sa cină
Intri în viaţa divină
Şi observi că în dar
El se frânge pe-altar.
Când pe el l-ai luat,
Trup cu el ai format.
Eşti cu el coerent
Dac-apoi eşti atent
Cu săracii din stradă
Care vin să te vadă,
Cum poţi tu să le dai
Pâine vieţii spre trai.
Dacă tu reuşeşti
Şi pe ei să-i iubeşti
Poţi la cină să stai
Şi aici şi în rai.
Deblocat în privire
Recunoşti cu uimire
Că Isus e pe drum,
Lângă tine acum.
E real în flămând,
În cel gol aşteptând.
El se poartă la fel
Ca Mesia, ca Miel.
De-nţelegi stilul său,
Vei învinge ce-i rău.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 18.