CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC
ÎN REPUBLICA COREEA
CU OCAZIA CELEI DE-A VI-A ZILE A TINERETULUI ASIATIC
(13-18 august 2014)

Sfânta Liturghie pentru pace şi reconciliere

Catedrala din Myeong-dong (Seoul)

Luni, 18 august 2014

Iubiţi fraţi şi surori,

Rămânerea mea în Coreea se apropie de sfârşit şi nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru multele binecuvântări pe care le-a acordat acestei iubite ţări şi, în manieră deosebită, Bisericii din Coreea. Între aceste binecuvântări păstrez în special experienţa, trăită împreună în aceste ultime zile, a prezenţei atâtor tineri pelerini provenind din toate părţile Asiei. Iubirea lor faţă de Isus şi entuziasmul lor pentru răspândirea Împărăţiei au fost o inspiraţie pentru toţi.

Vizita mea culmină acum în această celebrare a Sfintei Liturghii, în care implorăm de la Dumnezeu harul păcii şi reconcilierii. Această rugăciune are o rezonanţă deosebită în peninsula coreeană. Liturghia de astăzi este mai ales şi îndeosebi o rugăciune pentru reconciliere în această familie coreeană. În Evanghelie, Isus ne spune cât de puternică este rugăciunea noastră când doi sau trei sunt uniţi în numele său pentru a cere ceva (cf. Mt18,19-20). Cu cât mai mult când un întreg popor înalţă implorarea sa din inimă spre cer!

Prima lectură prezintă promisiunea lui Dumnezeu de a restaura în unitate şi în prosperitate un popor risipit de nenorocire şi de diviziune. Pentru noi, ca pentru poporul lui Israel, aceasta este o promisiune plină de speranţă: indică un viitor pe care încă de acum Dumnezeu îl pregăteşte pentru noi. Totuşi această promisiune este în mod inseparabil legată de o poruncă: porunca de a se întoarce la Dumnezeu şi de a asculta cu toată inima de legea sa (cf. Dt 30,2-3). Darul divin al reconcilierii, al unităţii şi al păcii este inseparabil legat de harul convertirii: este vorba despre o transformare a inimii care poate să schimbe cursul vieţii noastre şi al istoriei noastre, ca indivizi şi ca popor.

La această Liturghie, ascultăm desigur această promisiune în contextul experienţei istorice a poporului coreean, o experienţă de diviziune şi de conflict care durează de peste şaizeci de ani. Însă invitaţia presantă a lui Dumnezeu la convertire îi cheamă şi pe ucenicii lui Cristos din Coreea să examineze calitatea contribuţiei lor la construirea unei societăţi drepte şi umane. Cheamă pe fiecare dintre voi să reflecteze asupra a cât, ca indivizi şi ca o comunitate, mărturisiţi o angajare evanghelică pentru cei suferinzi, pentru cei marginalizaţi, pentru cei care nu au loc de muncă sau sunt excluşi de la prosperitatea multora. Vă cheamă, ca şi creştini şi ca şi coreeni, să respingeţi cu fermitate o mentalitate întemeiată pe suspiciune, pe contrast şi pe competiţie, şi să favorizaţi mai degrabă o cultură plăsmuită de învăţătura Evangheliei şi de cele mai nobile valori tradiţionale ale poporului coreean.

În Evanghelia de astăzi, Petru îl întreabă pe Domnul: "Dacă fratele meu comite greşeli împotriva mea, de câte ori va trebui să-l iert? Oare de şapte ori?". Domnul răspunde: "Nu-ţi spun de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte" (Mt 18,21-22). Aceste cuvinte merg la inima mesajului de reconciliere şi de pace indicat de Isus. Ascultând de porunca sa, îi cerem zilnic Tatălui nostru ceresc să ierte păcatele noastre, "precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Dacă n-am fi gata să facem la fel, cum am putea cu onestitate să ne rugăm pentru pace şi reconciliere?

Isus ne cere să credem că iertarea este poarta care conduce la reconciliere. Poruncindu-ne nouă să-i iertăm pe fraţii noştri fără nicio rezervă, El ne cere să face ceva total radical, dar ne dăruieşte şi harul pentru a face asta. Ceea ce, dintr-o perspectivă umană, pare să fie imposibil, impracticabil şi chiar uneori repugnant, Isus face posibil şi fructuos prin puterea infinită a crucii sale. Crucea lui Cristos revelează puterea lui Dumnezeu de a umple orice diviziune, de a vindeca orice rană şi de a restabili legăturile originale de iubire fraternă.

Aşadar, acesta este mesajul pe care vi-l las la încheierea vizitei mele în Coreea. Aveţi încredere în puterea crucii lui Cristos! Primiţi harul său reconciliator în inimile voastre şi împărtăşiţi-l cu alţii! Vă cer să aduceţi o mărturie convingătoare a mesajului de reconciliere a lui Cristos în casele voastre, în comunităţile voastre şi în orice loc al vieţii naţionale. Am încredere că, într-un spirit de prietenie şi de cooperare cu ceilalţi creştini, cu adepţii altor religii şi cu toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă care au la inimă viitorul societăţii coreene, voi veţi fi plămada Împărăţiei lui Dumnezeu în această ţară. Atunci rugăciunile noastre pentru pace şi reconciliere se vor înălţa la Dumnezeu din inimi curate şi, prin darul său de har, vor dobândi acel bun preţios la care aspirăm toţi.

Aşadar să ne rugăm pentru apariţia a noi oportunităţi de dialog, de întâlnire şi de depăşire a diferenţelor, pentru o continuă generozitate în a furniza asistenţă umanitară celor care sunt în nevoie şi pentru o recunoaştere tot mai amplă a realităţii că toţi coreenii sunt fraţi şi surori, membri ai unei singure familii şi ai unui singur popor. Vorbesc aceeaşi limbă.

Înainte de a părăsi Coreea, aş vrea să mulţumesc doamnei preşedinte a Republicii, Park Geun-Hye, autorităţilor civile şi ecleziastice şi tuturor celor care în orice formă au ajutat să facă posibilă această vizită. În mod special, aş vrea să adresez un cuvânt de recunoştinţă personală preoţilor din Coreea, care zilnic lucrează în slujba Evangheliei şi la construirea Poporului lui Dumnezeu în credinţă, în speranţă şi în caritate. Vă cer vouă, ca ambasadori ai lui Cristos şi slujitori ai iubirii sale de reconciliere (cf. 2Cor 5,18-20), să continuaţi să construiţi legături de respect, de încredere şi de cooperare armonioasă în parohiile voastre, între voi şi cu Episcopii voştri. Exemplul vostru de iubire fără rezerve faţă de Domnul, fidelitatea şi dedicarea voastră faţă de slujire, precum şi angajarea voastră caritabilă faţă de cei care se află în nevoie, contribuie mult la opera de reconciliere şi de pace în această ţară.

Iubiţi fraţi şi surori, Dumnezeu ne cheamă să ne întoarcem la el şi să ascultăm glasul său şi promite să ne statornicească pe pământ într-o pace şi prosperitate mai mari decât au cunoscut vreodată strămoşii noştri. Fie ca ucenicii lui Cristos din Coreea să pregătească zorii acelei zile noi, când această ţară a dimineţii liniştite se va bucura de cele mai bogate binecuvântări divine de armonie şi de pace! Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 24.