Sfânta Fecioară Maria a Rozariului din Pompei: o rugăciune care trebuie redescoperită

de Osvaldo Rinaldi

Luna mai este dedicată în mod tradiţional sfintei Fecioare Maria. Sunt multe sărbătorile rezervate numelui Mariei; fiecare comemorare vrea să ne dezvăluie un aspect al misterului vieţii Mamei de Dumnezeu şi a Mamei noastre. Două date sunt stabilite pentru solemnitatea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului din Pompei: 8 mai şi 7 octombrie, două zile situate la mai multe luni de distanţă, aproape ca două focuri ale unei elipse, pentru a aminti că drumul Bisericii are sens numai atunci când se pune în centru Isus şi Maria.

Tocmai aceasta este bogăţia rugăciunii Rozariului, o practică ce dăinuie din secolul al XIII-lea, răspândită în Biserică de sfântul Dominic şi de discipolii săi. Printre diferitele picturi, cea mai cunoscută este reprezentarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului care o prezintă pe Sfânta Fecioară în actul de dăruire a coroniţei Rozariului sfântului Dominic şi sfintei Ecaterina.

Această rugăciune a regăsit nou elan în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când papa Pius al V-lea a făcut un recurs asiduu la această rugăciune pentru a cere mijlocirea de la Fecioara Rozariului împotriva înaintării turcilor. Sfântul Părinte i-a atribuit Fecioarei victoria repurtată de flota creştină împotriva invaziei turceşti la Lepanto.

O ultimă dezvoltare a acestei devoţiuni mariane a rugăciunii Rozariului a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când fericitul Bartolo Longo a decis să edifice, în oraşul Pompei, o biserică în cinstea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului. Iniţiativa lui Bartolo Longo avea ca scop realizarea unei răscumpărări sociale pentru populaţia aceea care se afla într-o condiţie de mizerie dureroasă şi de sărăcie extremă. De fapt, în jurul sanctuarului a fost construită şi un oraş al carităţi, format din azile, orfelinate şi ospicii pentru copiii celor încarceraţi.

În intenţia fericitului Longo această devoţiune ar fi trebuit să se extindă la toată lumea, aşa cum aminteşte rugăciunea care este recitată în fiecare an în aceste două zile la Pompei, pentru ca fiecare om să poată gusta milostivirea lui Dumnezeu, care ajunge la fiecare fiinţă umană prin mijlocirea Mariei, Mama milostivirii.

Aceasta este forţa rugăciunii Rozariului: a medita viaţa lui Isus în companie cu Maria şi a experimenta astfel apropierea spirituală a mamei noastre, care vrea să ne indice mereu să rămânem aproape de Isus şi "să facem ceea ce el vă va spune" (In 2,5).

Rugăciunea Rozariului prin contemplarea misterelor de durere, de slavă, de bucurie şi de lumină dăruieşte înţelepciunea lui Dumnezeu care constă în a vedea cu ochii lui Dumnezeu, în a simţi cu inima lui Dumnezeu şi în a avea acel discernământ pentru a înţelege dacă acea decizie sau acel fapt este conform cu voinţa lui Dumnezeu.

Fiecare mister face parte dintr-un text din Sfânta Scriptură care cere să fie contemplat şi meditat, dar după aceea reflecţia trebuie să pătrundă în evenimentele din viaţa personală. Foarte des se riscă să se cadă în două capcane spirituale: a depăna coroniţa gândindu-ne la propria viaţă, considerând-o străină sau dezlipită de Cuvântul lui Dumnezeu; alteori se întâmplă, mai ales pentru persoanele prea spirituale, să se depene coroniţa considerând-o aproape ca o lectio divina.

Rugăciunea Rozariului este un izvor de inspiraţie şi de discernământ, care îşi sprijină propriile reflecţii pe cuvintele din Evanghelie şi din Noul Testament, dar păstrează în acelaşi timp o privire de introspecţie asupra propriei vieţi. Este vorba despre a privi viaţa lui Isus pentru a verifica dacă este coerentă conduita noastră cu aceea din Evanghelie şi pentru a găsi mereu noi izvoare de inspiraţii pentru acţiunea noastră.

Rugăciunea Rozariului este acel loc privilegiat pentru a cere harurile de la aceea care este plină de har. Belşugul de haruri nu este numai pentru cel care se roagă, ci este şi pentru ceilalţi. Iată celălalt pericol spiritual în care riscăm să cădem atunci când ne rugăm Rozariul: să cerem numai pentru noi înşine sau să ne limităm să cerem pentru necesităţile propriei familii sau ale propriei comunităţi parohiale.

Rozariul este o rugăciune universală care are ca domeniu de acţiune lumea întreagă: a cere de la Maria harul de a face să înceteze nenumăratele conflicte care chinuiesc planeta noastră, a ne ruga pentru dreptul fiecărei fiinţe umane la hrană, la sănătate, la instruire şi la îngrijirile medicale, a o implora pe Sfânta Fecioară Maria pentru unitatea familiilor şi pentru angajarea educării noilor generaţii, toate sunt intenţii la care aproape că nu se poate renunţa în timpul rugăciunii Rozariului.

În concluzie, rugăciunea Rozariului are diferite dimensiuni: cea individuală şi cea comunitară, cea doctrinală şi cea personală, cea materială şi cea spirituală, cea pământească şi cea cerească. În aceste varietăţi de dimensiuni este cuprinsă lungimea, lărgimea, adâncimea şi înălţimea unei rugăciuni care conţine forţa pentru a reînnoi propria viaţă, aceea a familiei, aceea a Bisericii şi lumii întregi.

(După Zenit, 7 mai 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 39.