După Roma, Ierusalim şi poate Istanbul

Patriarhul de Constantinopol explică importanţa istorică a întâlnirii cu papa Francisc la Roma şi, în mai, în Ţara Sfântă

De Mattia Sorbi

Una dintre noutăţile cele mai relevante ale pontificatului papei Francisc este dimensiunea fraternă în raporturile cu celelalte Biserici creştine. Îndeosebi cu ortodocşii. În ultima săptămână din mai, în timpul vizitei Papei în Ţara Sfântă, Sanctitatea sa Bartolomeu, patriarh de Constantinopol, va participa la o întâlnire unitară organizată de Francisc la Ierusalim. În acest context, patriarhul de Constantinopol l-a invitat pe papa Francisc la Istanbul. Pentru a şti mai mult despre asta, agenţia Zenit l-a intervievat pe Bartolomeu.

Sanctitate, la ce punct se află procesul ecumenic şi la ce punct suntem pentru ca să se împlinească dorinţa lui Ioan Paul al II-lea de a vedea o Biserică unită care să poată respira cu doi plămâni?

Bartolomeu: Întrebarea despre cât suntem de apropiaţi realmente de unitatea Bisericii şi îndeosebi de a permite Bisericii creştine (occidentală şi orientală, ortodoxă şi catolică romană) să respire cu doi plămâni, este foarte importantă. Nu este îndoială că cele două "Biserici surori" ale noastre sunt mai apropiate astăzi faţă de întregul mileniu trecut, graţie "dialogului de iubire" şi "dialogului adevărului", adică paşii spre reconciliere şi procesul de dialog teologic, care a fost bine demarat în ultimele decenii. Cu toate acestea, suntem încă departe de unitatea pe care o împărtăşeam în timpul primului mileniu de viaţă a Bisericii. Cel mai important lucru pentru noi este să ţinem mereu în faţa ochilor noştri dorinţa şi porunca Domnului nostru "ca discipolii săi să fie uniţi şi Biserica să fie una". Este un scandal în Trupul lui Cristos şi pentru lumea întreagă ca ucenicii lui Isus Cristos să fie divizaţi într-un moment istoric în care - astăzi mai mult ca oricând - suntem chemaţi la o mărturie comună şi la un cuvânt unic în faţa provocărilor din epoca noastră.

Care sunt obiectivele cele mai dificile pentru Biserica din Orientul Mijlociu în ziua de astăzi?

Bartolomeu: Este un context dificil în care ies în evidenţă problemele Bisericii de astăzi şi creşterea violenţei printre populaţiile din Orientul Mijlociu. Bisericile noastre trebuie să proclame pacea acolo unde este războiul, să vestească iubirea acolo unde este ură şi toleranţa acolo unde este discriminare. Acest principiu se aplică fie adepţilor altor credinţe religioase, dar şi situaţiei critice a creştinilor în această regiune fragilă. Suntem foarte îngrijoraţi de creşterea dezordinilor politice şi de creşterea violenţei mai ales în Palestina, în Egipt, în Irak şi mai recent în Siria. Suntem şi profund dezolaţi în faţa acestei indiferenţe nescuzabile şi inactivităţi nejustificabile a autorităţilor civile şi politice care au eşuat să protejeze populaţia creştină şi în general pe cetăţeni. Liderii creştini trebuie să asigure maxima noastră solidaritate şi fidelitatea noastră faţă de Evanghelie în Orientul Mijlociu şi în acelaşi timp să condamne categoric orice formă de brutalitate şi vărsare de sânge. Trebuie să subliniem că toate locurile de cult sunt temple sacre ale unicului Dumnezeu cel viu, exact cum toate fiinţele umane sunt temple sacre ale Duhului celui viu al lui Dumnezeu.

Care este marea semnificaţie a invitaţiei pe care Dumneavoastră aţi adresat-o papei Francisc de a vizita Istanbul în acest an, după călătoria la Ierusalim?

Bartolomeu: Când am fost invitaţi să participăm la Liturghia de inaugurare a nou-alesului papă Francisc în Piaţa "Sfântul Petru" (prima dată în istorie când patriarhul de Constantinopol a participat la luarea în primire canonică din partea Episcopului de Roma) l-am invitat pe Sanctitatea Sa să ne viziteze în Phanar (sediul de reprezentanţă al patriarhului de Constantinopol, la Istanbul în Turcia), dar şi să organizăm o vizită unitară la Ierusalim. Această invitaţie a devenit un obicei informal din perioada lui Paul al VI-lea, urmată apoi succesiv de alegerea lui Ioan Paul al II-lea şi păstrată după aceea de Benedict al XVI-lea. însă, ultima noastră propunere care va fi realizată - dacă vrea Dumnezeu - peste câteva luni, este aceea de a celebra întâlnirea istorică a ultimului patriarh ecumenic Atenagora şi papa Paul al VI-lea pe Muntele Măslinilor în ianuarie 1964, prima dată când Papa de la Roma şi Patriarhul din Noua Romă s-au întâlnit faţă în faţă, după aşa-numita "Mare Schismă" din 1054. Acel eveniment a condus, în 1965, la o "ridicare reciprocă a anatemelor reciproce" şi a fost întărit, în 1969, de vizite formale anuale ale respectivelor delegaţii care după zece ani au dus şi la crearea unei comisii internaţionale pentru dialogul teologic dintre cele două Biserici ale noastre. Este speranţa noastră vie şi rugăciunea noastră ferventă ca întâlnirea cu papa Francisc să poată întări relaţia strânsă dintre Biserica catolică romană şi Biserica ortodoxă.

(După Zenit, 12 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.