O pastoraţie "împotriva vântului"

Papa Bergoglio pune problema convieţuirii şi dialogului dintre diferitele generaţii

De Giuseppe Adernò

Cântecul lui Arisa câştigător al festivalului de la San Remo 2014 lansează titlul "Împotriva vântului" o nouă linie de tendinţă şi invită la o nouă acţiune. A merge împotriva vântului înseamnă, de fapt, a nu urma valul comun, pe care toţi îl urmează fără să-şi dea seama, ci a se opri pentru a gândi şi a alege drumul corect care trebuie urmat chiar dacă este în contrapoziţie cu gândirea şi acţiunea comună.

Atomizarea nucleelor familiale constituie unul din motivele crizei atâtor perechi, care ajung să considere ca exclusiv şi scop în sine raportul dintre soţ şi soţie. Lipsa bătrânilor, adică a bunicilor, din educaţia copiilor a făcut să dispară în noile generaţii transmiterea amintirii colective, care a constituit mereu un element esenţial fie al socializării, fie al educaţiei. Actuala criză economică şi socială a adăugat însă la această situaţie un alt element paradoxal: bătrânii susţin, graţie pensiilor lor şi a necesităţilor lor personale minore pe tineri, tot mai adesea şomeri sau sub-ocupaţi.

Intervenţia cardinalului Walter Kasper cu ocazia Consistoriului anunţă posibilitatea că în Sinod va fi luată în considerare revizuirea doctrinei despre divorţaţii recăsătoriţi, în optica unui creştinism "inclusiv". Cu o dimensiunea pastorală prevalentă papa Francisc a spus: "Trebuie însoţit, nu condamnat, cel care a experimentat şi a simţit durerea şi povara «falimentului» propriei căsătorii". Aproape un "a merge împreună", un a lua asupră-şi durerea lor şi a deschide inima spre milostivire.

Desigur nu se poate generaliza sau intra în pluralitatea cazuisticii atâtor căsătorii eşuate, însă atenţia Bisericii pare să se îndrepte spre iertare şi înţelegere. Părinţii sinodali vor găsi strategiile funcţionale pentru a da răspuns aceste cereri.

Deja Bernhard Häring într-un volum din 1973 cu titlul "Păcatul într-o epocă de secularizare" - şi au trecut patruzeci de ani - scria: "Liberi de problema frustrantă a păcatului de moarte comis sau necomis, dar mereu conştienţi de necesitatea unei ulterioare convertiri, toţi creştinii de bunăvoinţă vor vedea din nou deschis accesul la împărtăşanie".

"Cel mai mare păcat de astăzi este că oamenii au pierdut simţul păcatului", a spus papa Francisc citând o frază celebră a lui Pius al XII-lea, avertizându-i pe cei care au depenalizat un păcat grav, cum ar fi adulterul, la o simplă "problemă de rezolvat". Este păcat a împiedica bucuria pascală cu propriul egoism, a fi inabili şi incapabili de a participa la lauda lui Dumnezeu şi la adevărata solidaritate în comunitate. Răspândirea perdelei de fum a relativismului, care alimentează "mediocritatea creştină", de fapt a întunecat distincţia tradiţională a celor două categorii de: păcat împotriva virtuţilor teologale şi a religiei şi păcat împotriva virtuţilor morale, zădărnicind valoarea etosului.

Familia, "celulă fundamentală a societăţii umane", conform cuvintelor de neuitat ale lui Ioan Paul al II-lea, mică biserică familială, cu ruperea legăturii matrimoniale, îşi pierde autenticitatea sa de credinţă şi de sacrament, deci se desparte de Biserică. Drumul de purificare şi de reconciliere nu poate să fie stabilit prin decret şi se consideră că în Sinodul din octombrie va fi trasată identitatea familiei creştine, care nu va putea fi niciodată diferită în substanţă şi în formă de imaginea Sfintei Familii, care se naşte din căsătorie, binecuvântată de Domnul şi întemeiată pe iubirea reciprocă ce devine acceptare totală a celuilalt şi a darului copiilor.

"Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării", temă a Sinodului din octombrie, vor examina, aşa cum a scris papa în Scrisoarea către familii, problemele căsătoriei, ale vieţii familiale, ale educaţiei copiilor şi rolului familiilor în misiunea Bisericii.

Metafora "drumului" este repropusă de papa Francisc în "drumul familial" bogat în momente frumoase: mesele, odihna, munca în casă, distracţia, rugăciunea, călătoriile şi pelerinajele, acţiunile de solidaritate. Totuşi, dacă lipseşte iubirea, lipseşte bucuria, şi căsătoria devine "mormântul iubirii". În schimb, izvorul iubirii autentice vine de la Domnul, cu Cuvântul său, care luminează drumul şi dă Pâinea vieţii, care susţine truda zilnică a drumului.

Cuvinte, imagini şi semne care au iz de vechi şi sunt mereu noi, actuale.

"Sprijinul rugăciunii - scrie Pontiful - este mai necesar şi semnificativ ca oricând, vă cer să-l rugaţi intens pe Duhul Sfânt - insistă el - pentru ca să-i lumineze pe Părinţii sinodali şi să-i conducă în misiunea lor angajantă, pentru o pastoraţie inteligentă, curajoasă şi plină de iubire".

Aşa cum se întâmplă în Bisericile locale pentru vizitele pastorale toate liturgiile sunt însoţite de acest semn exterior al rugăciunii pentru Sinod, aşa încât mijloacele pastorale propuse pentru a ajuta familiile să fie de sprijin real pentru a înfrunta provocările culturale şi de practică prin lumina şi forţa care vin din Evanghelie.

A merge uniţi în iubirea şi în slujirea reciprocă, urare şi binecuvântare a Papei pentru toate familiile, conform planului luminos al lui Dumnezeu, constituie noua stea de referinţă în societatea de astăzi, "în acest timp aşa de încurcat şi neliniştit", aşa cum a scris monseniorul Paglia şi familiile creştine să fie "litera vie" care scrie pe drumurile lumii cuvinte şi semne de mărturie a valorilor credinţei şi pe care întreaga societate poate încă s-o citească cu atenţie şi respect.

(După Zenit, 11 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.