Tirana (Albania): Întâlnirea Capelanilor Universitari Naţionali din Europa

"Bucuria de a trăi: ce înseamnă cu adevărat?" a fost tema Întâlnirii Capelanilor Universitari Naţionali din Europa, desfăşurată în oraşul Tirana (capitala Albaniei), în perioada 23-26 martie 2014. Alături de delegaţi (episcopi, preoţi şi laici) din aproape toate ţările Europei, a participat şi pr. Fabian Doboş, capelan universitar la Iaşi, trimis din partea Conferinţei Episcopilor din România.

Principalul scop al acestui congres a fost acela de a face un schimb de experienţă şi, în acelaşi timp, de a reflecta împreună asupra importanţei pastoraţiei universitare în Europa. Despre acest ultim aspect, Mons. Marek Jędraszewski, arhiepiscop de Lódż, preşedintele Comisiei pentru Universităţi din cadrul Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene, în prima sa intervenţie, a spus: "O bună şi eficace pastoraţie a universitarilor (studenţi şi profesori) reprezintă garanţia pentru ca Biserica din Europa să-şi poată continua, în linişte şi cu seninătate, drumul spre portul mântuirii. Dacă vom avea oameni de cultură bine formaţi din punct de vedere religios, aceştia vor deveni pentru semenii lor adevăraţi misionari şi conducători spirituali".

În cadrul lucrărilor, au luat cuvântul, pe lângă episcopii din Albania, unii preoţi şi laici cu mare experienţă în pastoraţia universitară, care au prezentat diferite strategii pentru a reuşi să-i ţină aproape pe studenţi şi pe profesorii universitari de Biserică.

Experienţa de la Tirana mi-a demonstrat că m-am înşelat în privinţa poporului albanez. De mai mulţi ani îmi făcusem o idee negativă despre acest popor, influenţat fiind de gândirea şi mass-media din Occident. Primirea călduroasă de care am avut parte la Tirana şi ospitalitatea acestui popor m-au lăsat fără cuvinte. Ca o sinteză a comportamentului impecabil de care au dat dovadă organizatorii întâlnirii, amintesc aici un singur eveniment: în ultima zi a şederii mele în capitala Albaniei, am mers de la hotelul unde fusesem cazaţi la Centrul Caritas, pentru a celebra sfânta Liturghie. Eram cu alţi doi preoţi (un lituanian şi un polonez). Fiind abia ora 7.30 dimineaţa, nu prea erau persoane de-ale casei care să ne arate unde găsim cele necesare celebrării sfintei Liturghii. După ce am căutat bine peste tot, am găsit hostii, vin, apă etc. În clipa următoare apare o doamnă care, puţin surprinsă de prezenţa noastră în capelă, şi-a cerut scuze plecându-şi capul în faţa noastră, apoi s-a repezit la tabernacol, l-a descuiat, şi ne-a făcut un gest cu mâna, voind parcă să spună: Aici e. Asta e tot ce avem şi tot ce suntem. Noi, preoţii, am schiţat un zâmbet şi i-am explicat că deja găsisem toate cele necesare celebrării.

A urmat sfânta Liturghie pe care am celebrat-o în limba italiană. Am putut experimenta, pentru a nu ştiu câta oară, universalitatea Bisericii. Un preot român, împreună cu unul lituanian şi altul polonez, celebrează în limba italiană, în capela Centrului Caritas din Albania.

În intervenţia sa la lucrările congresului, Mons. Rrok Mirdita, arhiepiscopul mitropolit de Tirana, a evidenţiat importanţa pe care o are prezenţa la Tirana a delegaţilor naţionali din Europa, responsabili cu pastoraţia universitară. Abia după aceea am înţeles de ce catolicii din Albania erau atât de bucuroşi de prezenţa noastră. Din cele povestite de localnici, am aflat că la 10 martie 1946 regimul comunist i-a aruncat în închisoare pe toţi preoţii, privându-i astfel pe laici de sfânta Liturghie, spovadă, maslu etc. Mai mult, Albania a devenit, în anul 1976, primul stat din lume care s-a declarat ateu, având în vedere că regimul i-a arestat şi pe toţi preoţii ortodocşi, dar şi pe conducătorii spirituali ai musulmanilor.

Catolicii au supravieţuit din punct de vedere spiritual prin rugăciunea sfântului Rozariului; Botezul era administrat de laici, în secret.

În anii '90, după căderea regimului ateu, Biserica Catolică a renăscut, ieşind afară din catacombe şi reconstruind bisericile dărâmate de comunism. Dintre sutele de preoţi arestaţi, au ieşit din puşcărie numai 30, restul fuseseră împuşcaţi.

Anul acesta, de Paşte, vor primi Botezul în catedrala din Tirana 100 de adulţi, dintre care 60 sunt musulmani. Urmările perioadei comuniste încă se mai simt, dar, cu ajutorul Bisericii din Occident, catolicii din Albania încep, încet-încet, să se pună pe picioare. Este un proces care va dura un timp mai îndelungat, având în vedere duritatea persecuţiei împotriva creştinilor, care mergea până acolo că un om nu putea purta nume de sfânt (de exemplu: dacă tatăl unui copil dorea să-i pună numele de Nicola, nu putea face acest lucru, aşa că schimba o literă, şi-i punea numele Socola).

Sfânta Liturghie de Solemnitatea Bunei Vestiri am celebrat-o în catedrala din Tirana, dedicată sfântului apostol Paul. Biserica circulară, de curând construită, era în sintonie cu tinereţea şi atenţia credincioşilor prezenţi la Liturghie. Într-adevăr, Albania este ţara ce cea mai mare natalitate din Europa. În momentul Împărtăşaniei, privind stema arhiepiscopului de deasupra scaunul său, m-am mirat să citesc cuvintele: Ca toţi să fie una.

Se ştie că adevăratul creştin, oriunde s-ar afla, se simte ca în patria sa. Cu atât mai mult, aceste asemănări dintre catolicii din Tirana şi cei din Iaşi (martiriul multor preoţi şi laici, tinereţea credincioşilor, participarea lor activă, biserica circulară, stema episcopală etc.) m-au făcut să mă simt ca acasă.

Participarea la această întâlnire a responsabililor naţionali cu pastoraţia universitară, în numele Conferinţei Episcopilor din România, a fost un har deosebit pe care l-am primit de la Dumnezeu. Am putut învăţa multe unii de la alţii, povestind fiecare despre bucuriile şi speranţele pe care Biserica locală din fiecare ţară şi le pune în clasa intelectuală. Cât priveşte acest tip de pastoraţie în ţara noastră, am realizat că următorul pas este acela de a implementa credinţa înţeleasă de raţiune atât în marile universităţi din România, cât şi în centrele universitare mici.

Dacă este adevărat că numai frumuseţea va salva omenirea, la fel de adevărat este şi principiul după care numai universitarii vor salva Biserica.

Pr. Fabian Doboş

lecturi: 20.