Pavithra, o brahmană hindusă care se converteşte la catolicism: "Fără Cristos nu suntem nimic"

De Pavithra Subramaniyan Iyer

Un "stimulent natural spre creştinism", trecut printr-o căutare spirituală şi culminat cu decizia de "a-l urma pe Cristos pentru că fără el nu suntem nimic". Aşa povesteşte tânăra Pavithra Subramaniyan Iyer, 25 de ani, agenţiei AsiaNews cum s-a format decizia sa de a se converti la catolicism. Născută într-o familie hindusă din casta brahmană influentă şi instruită, tânăra este fiică unică şi lucrează în comerţ. Tatăl său este bancher şi mama o profesoară universitară de economie. În continuare istoria lui Pavithra. (Traducere în italiană îngrijită de AsiaNews)

Încă din copilăria mea am simţit mereu un mare stimulent spre creştinism şi Dumnezeu m-a chemat la El. Acum, împreună cu logodnicul meu, pot să ascult dorinţele inimii mele. Nu mi-aş fi imaginat vreodată cum evenimentele m-au schimbat pe mine şi viaţa mea, de când le-am spus părinţilor mei că vreau să îmbrăţişez credinţa catolică. N-au avut obiecţii şi amândoi vor fi prezenţi la botezul meu, în ziua vegherii de Paşti, pentru a împărtăşi bucuria mea.

În acea vreme treceam printr-o fază de căutare spirituală şi citisem din diferite tradiţii religioase, inclusiv cea creştină. Înţelesesem că Dumnezeu era un soi de figură paternă, dar nu ştiam că Isus Cristos era Fiul său, zămislit în mod miraculos şi născut dintr-o fecioară. Dar ştiam că Isus a înviat din morţi după ce a fost răstignit.

Mama mea a fost educată într-o şcoală catolică, crede în Isus Cristos şi ştie tot despre viaţa sa şi despre învăţătura sa. Mă ducea cu ea în biserică şi la novena Stăpânei Noastre a Ajutorului Veşnic la Mahim: de la ea am luat această obişnuinţă de a merge la biserică. Atunci când intram în acest loc am simţit mereu un sentiment de pace. Aproape în fiecare an celebram Crăciunul - eu primeam cadouri şi haine noi - şi organizam o masă frumoasă acasă pentru Paşti.

Nu aveam idee că El avea un plan pentru mine, că exista un plan deja schiţat. Domnul mi-a trimis îngeri pentru ca să se îngrijească de mine, să mă conducă şi să-mi arate drumul, în care fiecare lucru îşi avea locul său.

Am l-am cunoscut pe acest tânăr creştin: a devenit cel mai bun prieten al meu şi acum este logodnicul meu. M-a susţinut şi încă mă susţine în fiecare moment al vieţii, oricum ar fi el trist sau bucuros. Mama sa mi-a explicat importanţa lui Cristos în vieţile noastre. "Fără El - îmi spunea - nu suntem nimic. Orice lucru pe care l-am obţinut a venit prin El şi motivul pentru care suntem vii este El". Credinţa sa este într-adevăr puternică şi m-a determinat s-o urmez.

Am decis să-l urmez pe Cristos. În scurt timp m-am adresat centrului pastoral diecezan şi l-am cunoscut pe părintele Terrence. El mi-a dat timp pentru a reflecta asupra alegerii mele şi mi-a explicat consecinţele. Într-un fel credeam că acest lucru îmi va face bine, că ceva înlăuntrul meu m-a determinat să iau această decizie, chiar dacă aş fi putut întâlni probleme, exact cum i s-a întâmplat lui Moise sau Iona.

Lucrările lui Dumnezeu sunt minunate, El mi-a trimis un grup de îngeri - cateheţii mei Zita, Fatima, Patricia şi Rose - care m-au învăţat şi m-au însoţit. Aceste persoane au îngrijit sămânţa credinţei care era în mine şi pe care o voi purta tot restul vieţii mele şi după aceea dincolo de moarte. Modul în care îmi vorbesc despre Domnul mă face să vreau să ştiu tot mai mult despre El.

Nu aveam idee ce tip de "lecţii" vor fi, sau ce mă vor învăţa ei. Aveam multe întrebări în capul meu. Încă îmi amintesc că ploua tare în prima zi, când am intrat în cameră şi am găsit alte persoane ca mine care voiau să îmbrăţişeze credinţa catolică. Cu toată onestitatea, acest lucru m-a făcut să mă simt în siguranţă. Am discutat, am adresat multe întrebări şi am primit multe răspunsuri, ne-am rugat împreună. Acum când se apropie sfârşitul acestui curs mă simt tristă: aş vrea ca să nu se termine niciodată. Îmi place să învăţ lucruri despre Domnul de la profesorii mei şi chiar de la colegii mei. Nu pot să-mi imaginez să nu mai fac asta! A devenit parte din viaţa mea.

Încă de la început am descoperit că Isus, mai înainte de a fi "Fiu al lui Dumnezeu", este "Dumnezeu"; este un Mesia venit să mântuiască lumea, a murit pentru a ne elibera de păcatele noastre. O jertfă imensă pentru persoane care trăiesc în păcat ca şi noi.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a făcut s-o întâlnesc pe naşa mea şi pe naşul meu, Auxelia şi Tony Gonsalves, două persoane iubitoare care mi-au fost alături în acest nou parcurs al vieţii mele. Mi-au făcut cunoscută parohia, s-au aşezat şi s-au rugat cu mine, au răspuns la îndoielile mele. Dar, mai ales, m-au ajutat să construiesc o legătură cu Isus, un prieten care este mereu disponibil să asculte şi să înţeleagă.

În timpul acestui drum de cunoaştere a lui Isus, întreprins pentru a mă putea boteza în parohia mea şi a mă converti, viaţa mea s-a schimbat. Am început să citesc Biblia, să merg la liturghie în mod obişnuit, să învăţ rugăciunile şi să citesc cărţi despre credinţă. Dar şi mai importante sunt efectele: Fericirile au început să facă parte din viaţa mea. Am început să-l văd pe Cristos în ceilalţi şi acest lucru a schimbat modul meu de a privi viaţa. Acum sunt conştientă că au un efect comportamentele mele şi că nu trebuie să uit că îl îmbrăţişez pe Isus şi învăţăturile sale. Trebuie să devin un exemplu pentru alţii prin modul în care mă conduc. Am trecut examenele, am găsit de muncă la 15 zile după ce am absolvit facultatea şi am regăsit încrederea în mine însămi.

Când am fost admisă la catecumenat m-am simţit o privilegiată, pentru că parohul, familia mea, părinţii mei şi ceilalţi credincioşi făceau parte din drumul meu. Au fost spuse rugăciuni speciale de mijlocire pentru mine şi am fost primită în comunitate cu mare căldură. Am primit şi binecuvântarea episcopului. Nu voi uita niciodată liturghia celebrată în ziua aceea.

Mă apropii de ziua în care voi deveni catolică, îl voi primi pe Duhul Sfânt, care mă va conduce şi mă va ocroti pentru totdeauna. Nu văd ora de a primi trupul şi sângele lui Cristos: ziua în care Isus va trăi în mine, aşa cum a spus sfântul Paul, şi prin această forţă voi putea răspândi în lume Vestea Bună!

(După agenţia AsiaNews, 28 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.