Relaţiile cu Federaţia Luterană Mondială şi Conferinţa Uniunii din Utrecht

Pentru unitatea dintre catolici şi reformaţi

De Matthias Türk

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

În 2017, luteranii şi catolicii vor comemora împreună Reforma de acum cinci sute de ani. Şi vor putea aminti cu bucurie şi cei cincizeci de ani de dialog ecumenic oficial condus la nivel mondial. De fapt, în acest timp, comuniunea dezvoltată a crescut ulterior. Pe de o parte, perspectiva anului 2017 îi încurajează pe luterani şi pe catolici să sărbătorească împreună mărturia lor adusă Evangheliei lui Isus Cristos, centrul credinţei lor comune. Pe de altă parte, menţine trează conştiinţa dureroasă a diviziunii Bisericii şi îi induce pe luterani şi pe catolici să arunce asupra lor înşişi o privire autocritică, referitoare nu numai la istoria trecutului ci şi la situaţia prezentului.

Comisia internaţională de dialog luterană-catolică pentru unitate a pus deja la punct de câţiva ani un program pentru a ajunge la o posibilă declaraţie comună cu ocazia anului de comemorare a Reformei din 2017. Catolicii şi luteranii au încă interpretări destul de diferite ale Reformei şi ale gândirii sale. Pentru acest motiv, în ultimii cincizeci de ani, dialogul ecumenic s-a străduit intens să lege teologia reformatorilor cu deciziile Conciliului din Trento şi ale Conciliului al II-lea din Vatican, pentru a evalua dacă respectivele poziţii se exclud sau, mai degrabă, se completează reciproc. Această metodologie a fost acum extinsă şi la tema comemorării Reformei. Anul trecut, Comisia de dialog a produs un document intitulat From Conflict to Communion. Lutheran Catholic Common Commemoration of the Reformation in 2017 care, după o introducere detaliată despre comemorarea comună, dedică două capitole prezentării evenimentelor Reformei, rezumă pe scurt teologia lui Martin Luther şi ilustrează în manieră concisă rezoluţiile Conciliului din Trento, legându-le atât de poziţiile teologiei reformate cât şi de receptarea lor din partea Conciliului al II-lea din Vatican. Textul se încheie apoi cu un rezumat al principalelor decizii comune la care a ajuns Comisia de dialog luterană-catolică din 1967, îndeosebi în domeniul justificării, al Euharistiei, al slujirii, al Scripturii şi al Tradiţiei. Pe drumul lor comun, luteranii şi catolicii au reuşit să se apropie nu numai de persoana lui Luther, ci şi de teologia sa. Faptul că au ajuns la o expunere comună a problemelor nu înseamnă că sunt de acord catolicii cu toate afirmaţiile lui Luther, ci că îl înţeleg în modul în care documentul comun îl prezintă. Teologia sa este încadrată în contextul său, dar este descrisă şi în lumina dialogului ecumenic.

Aşadar documentul adună roadele ecumenice şi în acelaşi timp permite catolicilor şi luteranilor să se confrunte cu teologia lui Luther. Problemele centrale ale credinţei pot să fie văzute într-o nouă lumină care face posibilă depăşirea controverselor din secolele trecute. Documentul a fost făcut public la 17 iunie 2013, în cadrul unei conferinţe de presă ţinute de preşedintele şi de secretarul Federaţiei luterane mondiale (FLM), episcopul Munib A. Younan şi cucernicul Martin Junge, împreună cu cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi cu reprezentanţi ai Comisiei luterano-catolice pentru unitate, în timpul şedinţei consiliului FLM la Centrul ecumenic din Geneva.

Documentul ecumenic, care între timp a fost tradus în diferite limbi, pune o nouă bază pentru o reflecţie ecumenică ce se distinge clar de gândirea din secolele precedente. Comisia luterano-catolică pentru unitate invită pe toţi creştinii să considere acest raport cu spirit deschis dar şi critic, pentru a înainta încă pe drumul spre unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii.

În afară de asta, un grup de lucru liturgic compus din reprezentanţi ai FLM şi ai Consiliului Pontifical a completat texte şi materiale ajutătoare pentru o rugăciune ecumenică comună despre teme luate chiar din document: "Bucuria împărtăşită pentru Evanghelie, mărturisirea păcatelor comise împotriva unităţii şi mărturia comună în faţa lumii de astăzi". Publicarea acestui material liturgic este prevăzută în prima jumătate a anului 2014. În anii viitori, Comisia va continua studiul despre "botez şi comuniunea eclezială crescândă".

Cât priveşte dialogul internaţional cu vetero-catolicii, la invitaţia comunităţii vetero-catolice din Germania, s-a ţinut a doua reuniune din a doua fază a Comisiei internaţionale de dialog romano-catolic - vetero-catolic dintre Consiliul Pontifical şi Conferinţa episcopilor vetero-catolici din Uniunea de la Utrecht la Königswinter, în Germania, în luna iulie 2013. O a treia reuniune s-a desfăşurat la Paderborn, în Germania, în decembrie acelaşi an, la invitaţia Bisericii catolice. Comisia, co-prezidată din partea vetero-catolică de episcopul Matthias Ring de Bonn (Germania) şi din partea romano-catolică de arhiepiscopul de Paderborn, Hans-Josef Becker, a continuat munca sa cu privire la următoarele teme: raportul dintre Biserica universală şi Biserica locală şi rolul slujirii petrine; şi comuniunea euharistică.

Spaţiu a fost dat şi dialogurilor multilaterale. În februarie anul trecut s-a ţinut la Viena prima întâlnire a unei serii de conversaţii între Comunitatea bisericilor protestante din Europa şi Consiliul Pontifical. Acest nou dialog, primul dintre protestanţii din Europa şi Biserica catolică, va trebui să se ocupe de problema conceptului de Biserică şi de definirea obiectivului ecumenic, ducând înainte reflecţia timp de mai mulţi ani. Întâlnirea, co-prezidată de episcopul luteran Friedrich Weber de Braunschweig (Germania) şi de monseniorul Karl-Heinz Wiesemann, episcop catolic de Speyer (Germania), a avut participarea a şapte teologi din ambele părţi. În iulie şi în decembrie 2013 au avut loc alte două întâlniri ale acestui dialog în Germania, la Heidelberg şi la Ludwigshafen am Rhein.

Papa Benedict, urmând o cutumă în desfăşurare de douăzeci şi opt de ani, a primit în audienţă privată, la 17 ianuarie 2013, o delegaţie ecumenică din Finlanda, venită la Roma cu ocazia sărbătorii sfântului Henric, patron al Finlandei, şi condusă de arhiepiscopul luteran de Turku, Kari Mäkinen, de arhiepiscopul ortodox de Karelia şi al întregii Finlande, Leon, şi de episcopul catolic de Helsinki, Teemu Sippo. Pelerinajul la Roma dă mărturie despre bunele relaţii ecumenice dezvoltate de decenii cu Finlanda.

O delegaţie a Consiliului bisericii protestante din Germania, condusă de preşedintele său, Nikolaus Schneider, a fost primită la 8 aprilie 2013 în audienţă privată de Papa Francisc. În afară de asta, delegaţia a avut consultări cu cardinalul Koch la Consiliul Pontifical şi cu ambasada Republicii Federale Germania la Sfântul Scaun.

Primind invitaţia adresată lui de episcopii catolici din Letonia şi de ambasada letonă la Sfântul Scaun, cardinalul Koch a mers la Riga, capitala Letoniei, în mai 2013. În program erau: celebrarea solemnităţii Rusaliilor în catedrala din Riga, la 19 mai; o întâlnire cu călugăriţele, călugării şi preoţii la noua mănăstire carmelită din Ikš?ile; întâlniri cu caracter ecumenic şi interreligios cu liderii comunităţii ebraice din Letonia, cu arhiepiscopul Bisericii ortodoxe Alexander, mitropolit de Riga şi al întregii Letonii, cu arhiepiscopul J?nis Vanags al comunităţii evanghelice luterane din Letonia; întâlniri cu caracter cultural cu intelectuali catolici la Institutul de Ştiinţe Religioase din Riga; o conferinţa în sediul Universităţii din Letonia; întâlniri cu preşedintele Republicii, Andris B?rzi?š, şi ministrul de externe, Edgars Rink?vičs.

O delegaţie a Federaţiei luterane mondiale a venit la Roma la 21 octombrie 2013 pentru o vizită la Papa Francisc în primul an al pontificatului său. Condusă de preşedintele său, episcopul Younan al comunităţii evanghelice-luterane din Iordania şi din Ţara Sfântă, şi de secretarul său general, cucernicul Junge, împreună cu vicepreşedinţii lui FLM şi membri ai Comisiei luterane-catolice pentru unitate, vizitatorii au încredinţat Sfântului Părinte un exemplar al noului document de dialog From Conflict to Communion.

În cadrul unei vizite efectuate la Roma la 18 noiembrie 2013 de o delegaţia a International Lutheran Council (ILC), organizaţie menită să încurajeze, să întărească şi să promoveze teologia luterană confesională, reprezentanţii acestui Consiliu şi ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor au reflectat asupra posibilităţii de a lărgi discuţiile informale locale, demarând un proces de dialog ecumenic informal la nivel internaţional. Printre obiective ar fi acela de a ajunge la o mai mare unitate între comunităţile ecleziale reprezentate de ILC şi Biserica catolică şi a favoriza o înţelegere mai aprofundată a rezultatelor deja obţinute de dialogul luterano-catolic la nivel internaţional şi regional. Întâlnirea dintre Consiliul Pontifical şi ILC a avut loc îndeosebi datorită faptului că diferite colocvii informale care au avut loc între membri ILC şi organizaţii catolice au avut anterior rezultate pozitive.

Cât priveşte perspectivele viitoare, aşa cum s-a indicat deja mai sus, în 2017, protestanţii şi catolicii, după secole de prejudecăţi şi de defăimări reciproce, vor comemora împreună pentru prima dată începutul Reformei de acum cinci sute de ani. Secolele trecute au fost marcate de polemici agitate: pentru protestanţi a fost vorba de a celebra şi de a justifica propriul concept de credinţă; pentru catolici, de a arăta că protestanţii s-au îndepărtat de adevărata Biserică. În 2017, contextul istoric în care se va înscrie amintirea Reformei va fi complet diferit faţă de trecut: comemorarea va avea loc pentru prima dată într-o epocă ecumenică. Aceasta este o provocare atât pentru tipul de amintire cât şi pentru ecumenism. Un lucru este sigur: catolicii şi luteranii nu intenţionează să sărbătorească diviziunea Bisericii, ci vor să aducă în amintire gândirea teologică şi evenimentele legate de Reformă. Aşa cum s-a subliniat deja, este tocmai ceea ce şi-a prestabilit documentul De la conflict la comuniune, publicat anul trecut. Cu acest text, luteranii şi catolicii sunt astăzi în măsură să relateze împreună istoria Reformei luterane. Ca urmare a Conciliului al II-lea din Vatican, Biserica catolică a reuşit să lase în urmă această atitudine de dură demarcaţie şi să citească conţinuturile credinţei catolice în aşa fel încât să nu mai vadă mesajul său pozitiv ca o opoziţie polemică faţă de învăţătura protestantă.

Pentru luterani şi catolici, comemorarea Reformei este astăzi motiv atât de bucurie comună cât şi de durere împărtăşită. Cu botezul, luteranii şi catolicii au fost uniţi în unicul Trup al lui Cristos. Conform lui Paul, toate mădularele unui trup suferă şi se bucură cu fiecare mădular (cf. 1Cor 12,26). Multe dintre concluziile teologice ale lui Martin Luther sunt împărtăşite şi de catolici, aşa cum a arătat dialogul ecumenic. De asta, catolicii şi protestanţii pot şi trebuie să se bucure împreună. Modul în care ambele părţi s-au confruntat în timpul Reformei şi chiar după aceea a fost încărcat de erori. Acum cele două părţi recunosc împreună propriile greşeli.

Împreună, luteranii şi catolicii devin tot mai conştienţi de faptul că motivele la originea acuzelor reciproce nu mai subzistă, deşi încă nu este la orizont un consens cu privire la toate problemele dezbătute. Astfel, raportul De la conflict la comuniune se încheie cu cinci imperative care îndeamnă la continuarea drumului unei tot mai profunde comuniuni. "Primul imperativ: catolicii şi luteranii trebuie să pornească mereu de la optica unităţii şi nu de la cea a diviziunii, pentru a întări ceea ce au în comun, chiar dacă este mult mai uşor a vedea şi a experimenta cele care sunt diferenţele". Al doilea imperativ: "luteranii şi catolicii trebuie să fie încontinuu dispuşi să se lase schimbaţi de întâlnirea cu celălalt şi de respectiva mărturie de credinţă". Al treilea imperativ: "trebuie să găsească împreună ce paşi concreţi comportă asta şi trebuie să aibă în vizor mereu în manieră reînnoită acest obiectiv". Al patrulea imperativ: "luteranii şi catolicii trebuie să redescopere împreună forţa Evangheliei lui Isus Cristos pentru timpul nostru". Al cincilea imperativ: "catolicii şi luteranii, în vestirea Evangheliei şi în slujire, trebuie să dea mărturie împreună în faţa lumii despre harul lui Dumnezeu".

Scopul comemorării comune a Reformei, precum şi obiectivul oricărui efort ecumenic, trebuie să fie acela de a-l pune pe Isus Cristos în centrul a toate, a-l mărturisi şi a-l celebra, cu scopul de a elibera fundamentul Bisericii una, sfântă, catolică şi apostolică, de umbrele şi de lipsurile umane care l-au acoperit timp de secole. Pornind astfel din nou de la adevărata, originara bază a comuniunii ecleziale instituite de Dumnezeu şi prestând împreună o mărturie convingătoare, vom putea face din nou evident oamenilor, care au aşa de mult nevoie de asta, fundamentul nostru comun care este Isus Cristos.

(După L'Osservatore romano, 24 ianuarie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 59.