Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a şasea zi

Lumea-ntreagă să se înfrăţească a fost invitaţia care a răsunat joi, 23 ianuarie 2014, în capela mănăstirii "Don Orione" (Păcurari) din Iaşi, cu ocazia celebrării celei de-a şasea zi din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. La această oră de rugăciune, prezidată de părintele Alois Fechet, responsabilul Oficiului pentru Viaţa Consacrată, au participat preoţii din cadrul acestei mănăstiri, precum şi numeroşi preoţi din parohiile şi instituţiile ieşene. S-au unit în rugăciune numeroşi seminarişti, persoane consacrate, dar şi numeroşi credincioşi care au dorit să dea mărturie că Biserica lui Cristos nu poate rămâne dezbinată.

"Oare a fost Cristos împărţit?". Această întrebare a apostolului Paul a fost scrisă în faţa altarului, din călduroasa capelă din cadrul mănăstirii "Don Orione", provocând pe toţi cei prezenţi la un răspuns. În mod simbolic, acesta era scris deasupra altarului, astfel încât toţi trebuiau să-şi ridice privirea pentru a citi de fapt testamentul şi dorinţa pe care Isus ne-a lăsat-o: "Ca toţi să fie una".

Fiecare şi-a coborât privirea, cântând Sfinte Dumnezeule, în cadrul actului penitenţial, implorând de la Dumnezeu iertare pentru că de multe ori ambiţia ne conduce pe cărări greşite, pentru că uităm să ne îndreptăm paşii spre Cristos, pentru că nu de puţine ori ne-am lăsat înşelaţi de minciună şi falsitate şi pentru că, poate din slăbiciune, nu respectăm mereu drepturile celor mai slabi. Fiecare a cerut de la Dumnezeu harul reconcilierii şi al unităţii, pentru ca uniţi în speranţă să mărturisim prin viaţa noastră demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, de fraţi între noi.

Împreună... căutăm să recuperăm armonia, tema propusă pentru această a şasea zi, a fost mesajul pe care ni l-a transmis şi părintele predicator Aurel Ilieş, OFMConv, care a pus următoarele întrebări: Ce este armonia? Ce fel de armonie vrem să recuperăm? Căutând răspunsul la aceste întrebări, părintele i-a invitat pe toţi cei prezenţi să privească armonia sub trei aspecte.

În primul rând, există armonia creaţiei lui Dumnezeu, armonia universului. Despre această armonie citim în primele capitole ale Sfintei Scripturi, care oglindesc perfecţiunea, măreţia şi armonia cu care Dumnezeu a creat lumea. În toată activitatea creativă a lui Dumnezeu, care a văzut că toate erau bune, vedem de fapt armonia universului.

Avem apoi armonia stânjenită de slăbiciunea omului, care începe odată cu păcatul strămoşesc, atunci când omul vrea să se depăşească pe sine însuşi şi să fie deasupra lui Dumnezeu. Cu toate acestea omul realizează greşeala sa, realizează că nu poate deţine toată cunoaşterea. Astfel omul stânjeneşte armonia şi de aici începe izvorul păcatelor prin minciună, prin frica omului de a-şi recunoaşte păcatul. Omul începe să distrugă armonia şi dragostea de la început, îndepărtându-se de Dumnezeu, prin orgoliu, mândrie, ambiţie, îngâmfare. Cu toate acestea, Dumnezeu a vrut ca armonia să continue trimiţându-l pe Fiul său preaiubit, care ne provoacă pe toţi să iubim şi "ne instigă" ca împreună să recuperăm armonia. Fiecare trebuie să conştientizeze că adevărata evanghelie a lui Cristos nu poate fi descoperită şi trăită doar de unul singur. Evanghelia ne invită la comuniune, la slujire, la iubire, la armonie. Părintele ne-a întrebat: Cât de dispuşi mai suntem noi să slujim?, subliniind că pentru a exista o adevărată unitate trebuie înainte de toate să slujim, să renunţăm la noi înşine pentru cel de lângă noi.

În cele din urmă, armonia trebuie să fie năzuinţa omului de bunăvoinţă. Armonia este unitatea de măsură a credinţei şi a angajamentului nostru. Noi trebuie să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dăruiască fiecăruia o dragoste adevărată, o bunătate profundă, acceptare şi respect faţă de aproapele căci având aceste lucruri putem recupera mai uşor armonia de la început.

După intenţiile pe care fiecare le-a înălţat pentru unitate, a urmat binecuvântarea şi stropirea cu apă sfinţită, ca semn al reînnoirii noastre şi ca pregustare a creaţiei în care sperăm. Fiecare a cerut Domnului să devină curat şi alb asemenea zăpezii. Cu mâinile împreunate ne-am rugat aşa cum Cristos i-a învăţat pe apostoli recitând din toată inima rugăciunea Tatăl nostru, iar intonând frumosul cântec Dona la pace, Signore ne-am dăruit unul altuia pacea exprimând astfel dorinţa profundă a inimii noastre, dorinţa de pace şi unitate.

Înainte de binecuvântarea finală, părintele Valeriano Giacomelli, superiorul mănăstirii "Don Orione" din Iaşi, vorbind în numele preoţilor şi seminariştilor din mănăstire, a mulţumit tuturor celor care s-au unit în rugăciune la această celebrare, adresând şi el îndemnul la armonie şi iubire şi cerând de la Dumnezeu o viaţă mai plină de har.

Ce bine ne este nouă aici! Ce bine ne simţim aici! Aceste cuvinte pe care apostolul Petru le-a adresat pe muntele Tabor lui Isus au fost şi în inimile noastre la sfârşitul acestei celebrări. Cu toţii ne-am dorit ca acele momente să nu se mai încheie, astfel încât unitatea să constituie o dimensiune esenţială a inimii noastre. Cu toate acestea, invitaţia la a merge şi a redescoperi armonia ne-a umplut inimile de speranţă că putem şi noi înfăptui prin viaţa noastră unitatea pe care o dorim atât de mult.

Andrei Stolnicu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23 ianuarie: Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a şasea zi

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

lecturi: 31.