Tinerii și dezbaterea despre avort
Un nou scenariu
De Lucetta Scaraffia
Ceva se schimbă în lume pe frontul avortului: în Spania guvernul a decis să-l permită numai în caz de violență sau de grave malformații, în timp ce în Statele Unite peste douăzeci de state restrâng posibilitățile de a pune capăt unei sarcini și la Cameră a fost votată o normă care interzice avortul după douăzeci de săptămâni. Și în urmă cu puține zile marșul pentru viață care s-a ținut în capitală a văzut defilând, în pofida frigului polar, atâția tineri.
Așa cum a notat "The Washington Post", noua mișcare antiavort - împotriva oricărei previziuni - cucerește tot mai mulți tineri. Sunt tineri care încă nu erau născuți în momentul marilor bătălii din anii Șaizeci și gândesc liber, fără să fie influențați de acel val ideologic care atunci a făcut din întreruperea sarcinii o problemă de drepturi, un pas fundamental al emancipării feminine. În timp ce tinerii americani descoperă dreptul la viață și se pasionează de el, în Franța guvernul propune o lărgire a posibilității de avort, făcând alegerea lipsită de orice obligație morală: de fapt, a fost eliminată orice referință care să o lege de un context dramatic, de o condiție de "extremă greutate a femeii". Și cu privire la această modificare - mai mult formală, pentru deja de mulți ani această clauză nu mai era respectată - s-a redeschis bătălia: și aici, pentru avort adulți și bătrâni, în timp ce mulți tineri se declară contrari.
Aceste conflicte depășesc tradiționala opoziție politică între dreapta și stânga, devenind ciocniri între generații. În afară de asta, vechii susținători ai avortului nu vor să admită că legalizarea a fost un fiasco față de înseși obiectivele lor: de fapt, apărând "dreptul de avort" au promis că legalizarea, însoțită de o campanie anticoncepțională insistentă, de fapt aveau să reteze recurgerea la această practică. Nu s-a întâmplat nimic de acest fel. Dimpotrivă, astăzi se calculează că în Franța o femeie din trei a avortat cel puțin o dată, în timp ce transformarea lingvistică - prin folosirea expresiei "întrerupere voluntară de sarcină", adică tentativa de a face din avort o intervenție medicală ca altele - a reușit numai să-l ungă cu o ușurătate superficială.
Însă problema cea mai gravă pe care a deschis-o legalizarea avortului - și pe care nimeni nu vrea s-o trateze - este conflictul său cu drepturile umane, așa cum amintește Papa Francisc în Evangelii gaudium: "Această apărare a vieții care trebuie să se nască este intim legată de apărarea oricărui drept uman. Presupune convingerea că o ființă umană este mereu sacră și inviolabilă, în orice situație și în orice fază a dezvoltării sale. Este un scop în sine însuși și niciodată un mijloc pentru a rezolva alte dificultăți. Dacă dispare această convingere, nu rămân fundamente solide și permanente pentru apărarea drepturilor umane, care ar fi mereu supuse avantajelor contingente ale celor puternici aflați la rând".
Cu legalizarea avortului, așa cum a scris sociologul francez Luc Boltanski, după două mii de ani s-a pus din nou problema despre definiția ființei umane, cu respectiva criză a acelei idei care se află în spatele Declarației Drepturilor Omului din 1948. Intrarea năvalnică a avortului în sfera legalități redeschide, de fapt, o diferență între "ființele umane ale cărnii" și "ființele umane confirmate de cuvânt"; numai acestora din urmă le este permis să trăiască, în timp ce primele se află în condiția care odinioară era a sclavilor: adică sunt "o umanitate neconfirmată". Boltanski, care raționează în afara pasiunilor ideologice și religioase, conclude că "condiția fătului este condiția umană". Așadar este posibil - și de dorit - ca, punând în discuție avortul, redeschiderea dezbaterii despre definiția și demnitatea oricărei ființe umane să reaprindă interesul și ascultarea față de poziția Bisericii, considerată până acum câtva timp în urmă învechită și conservatoare.
(După L'Osservatore romano, 29 ianuarie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 14.