Vatican: Audienţa generală de miercuri, 18 decembrie 2013

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Această întâlnire a noastră se desfăşoară în climatul spiritual al Adventului, făcut şi mai intens de Novena Sfântului Crăciun, pe care o trăim în aceste zile şi care ne conduce la sărbătorile de Crăciun. De aceea astăzi aş vrea să reflectez cu voi asupra Naşterii lui Isus, sărbătoare a încrederii şi a speranţei, care depăşeşte incertitudinea şi pesimismul. Şi motivul speranţei noastre este acesta: Dumnezeu este cu noi şi Dumnezeu se încrede încă în noi! Dar gândiţi-vă bine la asta: Dumnezeu este cu noi şi Dumnezeu se încrede încă în noi. Este generos aceste Dumnezeu Tată! El vine să locuiască împreună cu oamenii, alege pământul ca locuinţă a sa pentru sta împreună cu omul şi se putea fi găsit acolo unde omul îşi petrece zilele sale în bucurie sau în durere. De aceea, pământul nu mai este numai o "vale de lacrimi", ci este locul în care însuşi Dumnezeu şi-a aşezat cortul său, este locul întâlnirii lui Dumnezeu cu omul, al solidarităţii lui Dumnezeu cu oamenii.

Dumnezeu a voit să împărtăşească până acolo condiţia noastră umană încât să devină una cu noi în persoana lui Isus, care este om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Dar există ceva şi mai surprinzător. Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul omenirii nu s-a realizat într-o lume ideală, idilică, ci în această lume reală, marcată de atâtea lucruri bune şi rele, marcată de diviziuni, răutăţi, sărăcie, prepotenţe şi războaie. El a ales să locuiască istoria noastră aşa cum este, cu toată greutatea limitelor sale şi dramelor sale. Făcând astfel a demonstrat în mod invincibil înclinaţia sa milostivă şi plină de iubire faţă de creaturile umane. El este Dumnezeu-cu-noi; Isus este Dumnezeu-cu-noi. Credeţi voi asta? Să facem împreună această mărturisire: Isus este Dumnezeu-cu-noi! Isus este Dumnezeu-cu-noi din totdeauna şi pentru totdeauna cu noi în suferinţele şi în durerile istoriei. Naşterea lui Isus este manifestarea că Dumnezeu s-a "grupat" o dată pentru totdeauna de partea omului, pentru a ne mântui, pentru a ne ridica din praful mizeriilor noastre, al dificultăţilor noastre, al păcatelor noastre.

De aici vine marele "cadou" al Pruncului din Betleem: El ne aduce o energie spirituală, o energie care ne ajută să nu ne prăvălim în trudele noastre, în disperările noastre, în tristeţile noastre, pentru că este o energie care încălzeşte şi transformă inima. De fapt, naşterea lui Isus ne aduce vestea cea bună că suntem iubiţi imens şi singular de Dumnezeu şi această iubire nu numai ne-o face cunoscută, ci ne-o dăruieşte, ne-o comunică!

Din contemplarea bucuroasă a misterului Fiului lui Dumnezeu născut pentru noi putem scoate două consideraţii.

Prima este că dacă la Crăciun Dumnezeu se revelează nu ca unul care stă sus şi care domină universul, ci ca Acela care se înjoseşte, coboară pe pământ mic şi sărac, înseamnă că pentru a fi asemenea Lui noi nu trebuie să fim mai presus de ceilalţi, ci să ne înjosim, să începem să slujim, să ne facem mici cu cei mici şi săraci cu săracii. Însă este un lucru urât atunci când se vede un creştin care nu vrea să se înjosească, nu vrea să slujească. Un creştin care se împăunează peste tot, este urât: acela nu este creştin, acela este păgân. Creştinul slujeşte, se înjoseşte. Să facem în aşa fel încât aceşti fraţi şi surori ai noştri să nu se simtă niciodată singuri!

A doua consecinţă: dacă Dumnezeu, prin intermediul lui Isus, s-a implicat cu omul până acolo încât a devenit ca unul dintre noi, înseamnă că orice vom fi făcut unui frate sau unei surori îi vom fi făcut Lui. Ne-a amintit asta însuşi Isus: cine va fi hrănit, primit, vizitat, iubit pe unul dintre aceştia mici şi dintre cei mai săraci dintre oameni, vor fi făcut asta Fiului lui Dumnezeu.

Să ne încredinţăm mijlocirii materne a Mariei, Mama lui Isus şi a noastră, pentru ca să ne ajute la acest Sfânt Crăciun, de acum aproape, să recunoaştem pe faţa aproapelui nostru, în special a persoanelor mai slabe şi marginalizate, imaginea Fiului lui Dumnezeu făcut om.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.