Vatican: Angelus (20 octombrie 2013)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În evanghelia de astăzi Isus povesteşte o parabolă despre necesitatea de a ne ruga mereu, fără încetare. Protagonista este o văduvă care, cu insistenţa de a implora un judecător necinstit, reuşeşte să i se facă dreptate din partea lui. Şi Isus încheie: Dacă văduva a reuşit să-l convingă pe acel judecător, vreţi ca Dumnezeu să nu ne asculte pe noi, dacă-l rugăm cu insistenţă? Expresia lui Isus este foarte puternică: "Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el?" (Lc 18,7).

"A striga zi şi noapte" către Dumnezeu? Ne uimeşte această imagine a rugăciunii. Dar să ne întrebăm: De ce vrea Dumnezeu asta? El nu cunoaşte deja necesităţile noastre? Ce sens are "a insista" la Dumnezeu?

Aceasta este o întrebare bună, care ne face să aprofundăm un aspect foarte important al credinţei: Dumnezeu ne invită să ne rugăm cu insistenţă nu pentru că nu ştie ce anume avem nevoie sau pentru că nu ne ascultă. Dimpotrivă, el ascultă mereu şi cunoaşte totul despre noi, cu iubire. În drumul nostru zilnic, în special în dificultăţi, în lupta împotriva răului din afara şi dinăuntrul nostru, Domnul nu este departe, este alături de noi; noi luptăm cu el alături şi arma noastră este tocmai rugăciunea, care ne face să simţim prezenţa sa lângă noi, milostivirea sa, şi ajutorul său. Însă lupta împotriva răului este dură şi lungă, cere răbdare şi rezistenţă - ca Moise, care trebuia să ţină braţele ridicate pentru a-l face pe poporul său să învingă (cf. Ex 17,8-13). Este aşa: există o luptă care trebuie dusă înainte în fiecare zi; însă Dumnezeu este aliatul nostru, credinţa în el este forţa noastră, iar rugăciunea este exprimarea acestei credinţe. De aceea Isus ne asigură victoria, însă la sfârşit se întrebă: "Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?" (Lc 18,8). Dacă se stinge credinţa, se stinge rugăciunea şi noi mergem în întuneric, ne rătăcim în drumul vieţii.

Aşadar, să învăţăm de la văduva din evanghelie să ne rugăm mereu, fără încetare. Era iscusită văduva aceasta! Ştia să lupte pentru copiii săi! Şi mă gândesc la atâtea femei care luptă pentru familia lor, care se roagă, care nu obosesc niciodată. O amintire astăzi, noi toţi, la aceste femei care, cu atitudinea lor, ne dau o adevărată mărturie de credinţă, de curaj, un model de rugăciune. O amintire a lor! Să ne rugăm mereu, dar nu pentru a-l convinge pe Domnul cu puterea cuvintelor! El ştie mai bine decât noi ce avem nevoie! Mai degrabă rugăciunea perseverentă este exprimarea credinţei într-un Dumnezeu care ne cheamă să luptăm împreună cu el, în fiecare zi, în fiecare moment, pentru a învinge răul cu binele.

* * *

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi este Ziua Mondială Misionară. Care este misiunea Bisericii? Să se răspândească în lume flacăra credinţei, pe care Isus a aprins-o în lume: credinţa în Dumnezeu care este Tată, iubire, milostivire. Metoda misiunii creştine nu este prozelitismul, ci aceea a flăcării împărtăşite care încălzeşte sufletul. Le mulţumesc tuturor celor care, cu rugăciunea şi ajutorul concret, susţin opera misionară, îndeosebi grija episcopului de Roma pentru răspândirea evangheliei. În această zi suntem aproape de toţi misionarii şi misionarele, care muncesc aşa de mult fără a face zgomot şi îşi dau viaţa. Ca italianca Afra Martinelli, care a lucrat atâţia ani în Nigeria: în urmă cu câteva zile a fost ucisă, după ce a fost răpită; toţi au plâns, creştini şi musulmani. O iubeau. Ea a vestit evanghelia cu viaţa, cu lucrarea pe care a realizat-o, un centru de instruire; aşa a răspândit flacăra credinţei, a luptat lupta cea bună! Să ne gândim la această soră a noastră şi s-o salutăm cu aplauze, toţi!

Mă gândesc şi la Ştefan Sandor, care ieri a fost proclamat fericit la Budapesta. Era un salezian laic, exemplar în slujirea tinerilor, în oratoriu şi în instruirea profesională. Când regimul comunist a închis toate operele catolice, a înfruntat persecuţiile cu curaj şi a fost ucis la 39 de ani. Să ne unim cu aducerea de mulţumire a familiei saleziene şi a Bisericii ungare.

Doresc să exprim apropierea mea populaţiilor din Filipine lovite de un cutremur puternic şi vă invit să ne rugăm pentru acea iubită naţiune, care recent a îndurat mai multe calamităţi.

Salut cu afect pe toţi pelerinii prezenţi, începând de la tinerii care au dat viaţă manifestării "100 de metri de alergare şi de credinţă", promovată de Consiliul Pontifical al Culturii. Mulţumesc pentru că ne amintiţi că acela care crede este un atlet al spiritului! Multe mulţumiri!

Primesc cu bucurie pe credincioşii din diecezele de Bologna şi de Cesena-Sarsina, conduşi de cardinalul Caffarra şi de episcopul Regattieri; precum şi pe cei din Corrientes, în Argentina, şi din Maracaibo şi Barinas, în Venezuela. Astăzi în Argentina se celebrează Sărbătoarea Mamei, adresez un salut afectuos mamelor din ţara mea!

Salut grupul de rugăciune "Raio de Luz", din Brazilia; şi Fraternităţile din Ordinul Secular Trinitar.

Parohiile asociaţiile sunt prea multe, nu le pot numi, dar salut şi mulţumesc tuturor cu afect.

Duminică frumoasă! La revedere şi poftă bună!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.