Vatra Dornei: Întâlnire şi Liturghie de mulţumire pentru 29 ani de Preoţie, seria 1984

Seria de 24 de preoţi hirotoniţi la 29 iunie 1984, de către PS Lajos Bálint, episcop auxiliar de Alba Iulia, s-a reunit în biserica parohială "Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos", din Vatra Dornei, miercuri, 9 octombrie 2013, pentru sfânta Liturghie de mulţumirea anuală, pentru cei de 29 de ani de Preoţie, pentru cei 40 de ani de când s-a intrat în seminar şi pentru cei peste 55 de ani de viaţă.

Această serie de 24 de preoţi a fost interpretată de mulţi ca fiind o serie de 2x12 apostoli; o serie de 2x12 stele din coroana de glorie a Mariei. De aceea, şi noi, cei 24 de preoţi din seria 1984, ne-am aşezat preoţia noastră sub ocrotirea lui Isus, marele şi bunul Păstor, şi a Mariei, mama Preotului veşnic.

Iată numele celor 24 de preoţi hirotoniţi la 29 iunie 1984: pr. Antoci Laurenţiu; pr. Biur Cazimir; pr. Blăjuţ Eugen; pr. Budău Eugen; pr. Ciobanu Ioan; pr. Chelaru Pavel; pr. Cobzaru Ioan; pr. Cojocaru Gheorghe; pr. Dumea Emil; pr. Farcaş Lucian; pr. Ghenţa Laurenţiu; pr. Gherghelaş Iosif; pr. Hîrja Alois; pr. Iacovici Isidor; pr. Imbrea Mihai; pr. Matei Andrei; + pr. Lucaci Toma; pr. Lungu Ioan; pr. Păuleţ Petru; pr. Săboanu Anton; pr. Solomon M. Ioan; pr. Solomon P. Ioan; pr. Vernică Petru; pr. Vârgă Damian.

La această întâlnire şi sfântă Liturghie de aniversar, ne-am oprit câteva momente din munca noastră apostolică de fiecare zi şi am rememorat împreună multele haruri primite de la Dumnezeu, apoi "am luat potirul mântuirii şi am invocat numele Domnului" (Ps 116,13), adică l-am adorat, l-am lăudat şi l-am preamărit pe Dumnezeu, care în marea sa iubire a privit spre nevrednicia noastră şi ne-a copleşit cu nenumărate daruri: darul vieţii, darul credinţei, darul Botezului, darul Preoţiei şi toate celelalte daruri fără număr şi măsură; astfel că ceea ce suntem, suntem numai prin harul lui Dumnezeu (cf. 1Cor 15,10), iar fără de harul lui, nu am fi fost nimic şi nu am fi putut face nimic bun (cf. In 15,5); apoi i-am mulţumit cu recunoştinţă pentru toate nenumăratele daruri primite în toate zilele vieţii noastre, aşa cu el însuşi o cere de la toţi peste care şi-a revărsat harurile sale: "Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi" (1Tes 5,18); apoi nu am uitat să-i cerem iertare pentru toate necorespunderile noastre la o aşa bogăţie de haruri; şi nu în ultimul rând l-am rugat să ne ajute pe noi, preoţii, dar şi pe poporul creştin în mijlocul căruia trăim şi muncim, să ne ajute să-l căutăm în continuare cu toată ardoarea; căutându-l, să-l descoperim mai mult şi mai bine; descoperindu-l, să-l iubim; iubindu-l, să-l slujim şi, slujindu-l, să ne mântuim.

După rememorarea darurilor primite, după rugăciunea de laudă, de mulţumire, de iertare şi de cerere de ajutor, am rememorat apoi frumoasele definiţii şi idealuri ale preotului, cuprinse în Sfânta Scriptură, definiţii şi idealuri care ne-au fascinat în toţi anii de seminar.

Iată doar câteva dintre definiţiile preotului:

Prima definiţie a preotului, de care se leagă un întreg şir de alte definiţii şi la care am meditat, a fost: "Preotul - un alt Cristos". "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20). Prin Botez, fiecare creştin este "un alt Cristos", dar preotul ministerial, este un "alt Cristos" într-un mod cu totul aparte, căci:

- el singurul dintre toţi botezaţii a fost ales să fie, aşa cum într-o orchestră cineva a a fost ales să fie "prima vioară", sau "vioara întâi", exact aşa a fost ales şi preotul ca în mijlocul botezaţilor, el să fie "primul vas ales" al Cuvântului lui Dumnezeu, care să-i hrănească şi să-i întărească pe oameni (cf. Fap 9,15); să fie şi "prima trâmbiţă a lui Dumnezeu" în lume, care să-i cheme oamenii la adunarea creştină şi la împărăţia lui Dumnezeu (cf. Num 10,2). Pentru că preotul a fost chemat să fie "primul vas ales al lui Dumnezeu" şi "trâmbiţa întâi dintr-o mare orchestră de multe alte trâmbiţe", Domnul a pus pe buzele preotului mai multă ştiinţa şi mai multă învăţătură, pentru că el să fie un sol demn de Domnului oştirilor (cf. Mal 2,7).

- el singur dintre toţi botezaţii, deşi sunt şi ei o "preoţie împărătească şi un neam ales" (cf. 1Pt 2,9), preotul ministerial a fost ales să fie "preot după rânduiala lui Melchisedec" (cf. Evr 5,6), adică el a primit puterea să-l coboare pe Isus pe altar, în pâinea şi vinul euharistic, şi apoi să le ofere lumii ca hrană şi bătură, ca întăritor şi medicament de nemurire (cf. Lc 12,19; 1Cor 11,24-5; In 6,54).

- el singurul dintre toţi botezaţii, deşi toţi trebuie să ne iertăm unii pe alţii (cf. Col 3,13), preotul ministerial a primit misiunea, ca în numele şi în puterea lui Cristos, să dezlege păcatele oamenilor; preotul le dezleagă, dar de iertat le iartă numai Dumnezeu (cf. In 20,22-23; 2Cor 5,18).

- el singurul dintre toţi botezaţii, prin chemarea sa la celibat, a fost ales, deşi mulţi nu o înţeleg (cf. Mt 19,12), să fie, în mijlocul lumii subjugate de păcat, un semn al prezenţei împărăţiei cerurilor, al acelei împărăţii unde oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită şi unde toţi vor fi ca îngerii cerului (cf. Mc 12,25).

Un al doilea şir de titluri de nobleţe la care am meditat, titluri care se leagă între ele şi pe care preotul le-a primit la hirotonire, au fost şi acelea de "Miel al lui Dumnezeu împreună cu Isus" (cf. In 1,29), "Miel în mijlocul lupilor", împreună cu Isus (cf. Lc 10,3). Iar de acest titlu se leagă bine şi alte două titluri: "om al lui Dumnezeu" (cf. 1Tim 6,11) şi "Robul Domnului" (cf. 2Tim 2,24). Preotul, singurul dintre toţi botezaţii, a fost ales nu numai să aducă jertfa sfintei Liturghii, ci şi să se ofere ca jertfă vie împreună cu Cristos. "Căci nouă ni s-a dat harul nu numai să credem în el, ci să şi pătimim pentru el" (Fil 1,29). De aceea, atunci când, la prefacere, preotul, acţionând "în persoana lui Cristos", spune: "Acesta este trupul meu dat pentru voi; acesta este sângele meu vărsat pentru voi" (1Cor 11,24-25), implicit spune şi de trupul său şi sângele său. Iar preotul se dă ca "miel de jertfă" şi "victimă de iubire", împreună cu Isus, pentru oamenii de mântuit: prin muncile apostolice, prin râvna pentru evanghelie, prin jertfa de sine, prin renunţare la voinţa proprie, prin suferinţa şi moartea sa.

Dacă vom privi la mielul de jertfă din Vechiul Testament, vom vedea că acesta este adus de către oameni în procesiune, până la altarul unde urma să fie jertfit (cf. Lev 16,5). Aşa a fost adus şi Cristos în ziua de Florii la Ierusalim (cf. Mt 21,8), unde urma să fie sacrificat pentru mântuirea lumii. Iar dacă aţi fost atenţi la intrarea la Liturghie a preotului, veţi observa că şi el este adus în procesiune la altar de către ministranţi şi oamenii de altar, pentru a oferi jertfa lui Cristos, la care el uneşte şi jertfa de sine. După un timp, toate aceste lasă urme pe chipul şi pe sănătatea preotului, urme care se văd "în firele de păr argintii şi în trusa cu doctorii". Şi aşa cum Isus nu s-a dat înapoi de la toţi cei care îl ocărau şi-l batjocoreau (cf. Is 50,5-6), nici noi nu am dori să o facem.

Un al treilea şir de titluri de nobleţe date preotului, asupra cărora am meditat, a fost şi acela de preot: "Pontifex" şi "Scala caelis", adică preotul este cel care a fost ales de Dumnezeu ca, împreună cu Isus, să devină "pod" şi "scară" între Dumnezeu şi oameni (cf. In 1,51; Gen 28,13). "Căci orice mare preot este luat dintre oameni şi este pus pentru oameni, pentru cele ale lui Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; iar pentru faptul că şi el este cuprins de slăbiciune, poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi" (Evr 5,1-2). Deci, ceea ce este un pod peste o apă mare sau peste o prăpastie mare; ceea ce este o scară care legă pământul de un loc înalt, aceea este şi preotul pentru lume, un pod şi o scară care îi trece pe oameni, împreună cu Isus, din valea de lacrimi în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ca şi peste orice pod, ca şi peste orice scară, oamenii trec cu "picioarele încălţate". Iar preotul trebuie să rabde şi să accepte această situaţie, împreună cu Cristos.

Asta e gloria cu care ne-am mândrit în ziua întâlnirii noastre şi cu care ne mândrim în fiecare zi, gloria crucii împreună cu Cristos (cf. Gal 6,14). Căci, "dacă am suferit împreună cu Isus, vom şi domni împreună cu Isus" (Rom 8,17). "Dacă murim împreună cu Isus, vom şi trăi împreună cu el. Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu Isus, vom şi domni împreună cu el" (2Tim 2,11-12).

La sfârşitul celebrării aniversare, celor prezenţi în biserică le-am cerut ca, aşa cum noi ne rugăm mereu pentru ei, să se roage şi ei pentru noi, pentru ca toţi să fim la înălţimea chemării noastre şi astfel să-i slujim cu iubirea şi dăruirea lui Isus.

Iar tuturor celor care vor citi aceste rânduri, le cerem cu umilinţă ca şi ei să se roage pentru noi, seria de preoţi 1984, dar şi pentru toţi ceilalţi preoţi. Cu această ocazie, îi mai rugăm pe toţi cei care vor să aibă preoţi buni şi sfinţi, adică pe toţi credincioşii, să se poarte cu noi, preoţii, cu mai multă îngăduinţă, înţelegere şi dragoste (cf. Col 3,13; Ef 4,2), căci preotul este unul, iar credincioşii sunt mai mulţi; să ne primească învăţăturile scoase din Biblie, chiar dacă unii amăgiţi de cel rău nu o mai fac (cf. 2Tim 1,13; 2Tim 4,3-4), căci cine pe noi ne primeşte şi ne ascultă, pe Isus însuşi îl primeşte şi în ascultă (cf. Mt 10,40; Lc 10,16); şi să ne bucure prin prezenţa lor deasă la sfânta Liturghie, - unde să se întărească cu puterea cuvântului biblic şi cu sfânta Împărtăşanie, - la orele de adoraţie, la Rozariu, la rugăciunea comună, şi la orele de catehism; căci după legea slujirii, noi, preoţii, suntem datori să umplem amvonul cu divinul cuvânt al lui Dumnezeu, iar dumneavoastră sunteţi datori să umpleţi biserica.

Şi iarăşi, îi rugăm pe dragii noştri credincioşi să nu uite că la biserică nu trebuie să vină numai ca simpli spectatori exigenţi, fără să facă nimic şi gata să observe şi să reclame orice; căci Biblia spune că fiecare suntem mădulare ale trupului lui Cristos, dar şi mădulare unii altora; de aceea, după carisma sa, fiecare trebuie să se implice liturgic şi chiar gospodăresc (cf. Rom 12,4-8; 1Pt 4,10-11); căci ca şi într-un trup, un mădular nu poate face totul singur, ci fiecare mădular viu trebuie să-şi facă treaba lui, căci, vorba sfântului Ioan Gură de Aur, "în Biserica lui Cristos, nimeni nu este numai simplu pasager", şi atunci totul va fi în ordine şi cu folos mântuitor (cf. 1Cor 12,12-31). Ajutaţi-ne să vă slujim!

Apoi, iubiţii noştri credincioşi nu trebuie să uite că noi, preoţii, ca şi sfântul Paul, suntem şi noi oameni de mântuit, că nu am câştigat încă premiul, că nu ajuns încă la desăvârşire, ci alergăm împreună cu ei spre ţintă (cf. Fil 3,12-14); apoi nu trebuie să uite că noi, preoţii, purtăm comoara preoţiei noastre în slabele "vase de lut", ale fiinţelor noastre, adică avem carenţe; căci aşa i-a plăcut lui Dumnezeu, ca să arate că putere extraordinară pe care o avem nu este de la noi înşine, ci este de la el (cf. 2Cor 4,7).

Şi nu în cele din urmă, îi rugăm pe iubiţii noştri credincioşi, şi pe toţi vizitatorii site-lui www.ercis.ro să nu uite de rugăciunea pentru vocaţii la viaţa de apostolat şi la munca misionară şi nici de obligaţia lor misionară alături de păstorii lor.

Vă mulţumim anticipat şi vă asigurăm de dragostea noastră!

"Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi" (1Tes 5,18)

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 68.