de Fiovanna Pasqualin Traversa

O trilogie şi un triduum. Trei sunt volumele pe care Joseph Ratzinger - Benedict al XVI-lea le-a dedicat lui Isus din Nazaret între anii 2007 şi 2012, trei sunt zilele pe care Fundaţia Vaticană care poartă numele papei emerit şi Conferinţa Rectorilor Universităţilor Pontificale Romane le rezervă reflecţiei şi aprofundării hermeneuticii istorice şi cristologice a evangheliilor, în lumina scrierilor ratzingeriane. Prima zi a simpozionului internaţional "Evangheliile: istorie şi cristologie. Cercetarea lui Joseph Ratzinger" a început în această dimineaţă la Universitatea Pontificală Laterană, unde lucrările vor continua şi mâine pentru a se transfera sâmbătă, 26 octombrie, în Vatican, în Aula Nouă a Sinodului. La încheierea simpozionului, tot sâmbătă, papa Francisc va oferi lui Christian Schaller şi unuia dintre conferenţiarii întâlnirii, anglicanul Richard Burridge, Premiul Ratzinger ajuns la a treia ediţie (Sala Clementină din Palatul Apostolic - ora 12.00). Da pentru metoda critică şi pentru rigoare ştiinţifică în cercetare şi în exegeză, dar fără lumina credinţei evangheliile riscă să fie incomprehensibile şi mai puţin relevante pentru omul de astăzi: în extremă sinteză, acesta este leit-motivul care a străbătut intervenţiile de astăzi.

Rădăcina istorică a credinţei

Cardinalul Camillo Ruini, preşedinte al Comitetului ştiinţific al Fundaţiei Vaticane Joseph Ratzinger - Benedict al XVI-lea (www.fondazioneratzinger.va) printr-un scurt salut a inaugurat lucrările. "Rădăcina istorică a credinţei cristologice", cuvintele cardinalului, este "în centrul operei teologice şi al grijii pastorale a lui Joseph Ratzinger: a lucra asupra ei - cred eu - este cel mai bun şi cel mai plăcut omagiu pe care i-l putem aduce şi calea cea mai directă şi eficace pentru a dezvolta ulterior cercetarea sa". Întâlnirea care începe astăzi "coincide cu publicarea în limba italiană a Opera Omnia a lui Joseph Ratzinger - Benedict al XVI-lea despre cristologie", a adăugat în salutul său arhiepiscopul Jean-Louis Brugu?s, preşedinte al Comitetului de organizare a simpozionului, notând că în primul dintre cele trei volume "teologul Ratzinger ilustrează metoda sa, pusă la punct ca urmare a unui lung drum interior", şi "distinge patru etape în evoluţia exegezei contemporane". Autorul, precizează arhiepiscopul, "se sprijină pe constituţia conciliară Dei Verbum". Pentru Ratzinger, conclude el, "factum historicum reprezintă o bază fundamentală a credinţei creştine"; totuşi, "dacă metoda critică istorică rămâne indispensabilă", ea nu poate "să se prezinte ca unicul mod de a face exegeză deoarece pierde din vedere unitatea profundă a Bibliei şi riscă să nu mai vorbească omului de astăzi".

Risc de întuneric

Pe aceeaşi linie, Bernardo Estrada (Universitatea Pontificală Sfânta Cruce): "Figura lui Cristos este aproape şi comprehensibilă numai pentru cel care primeşte în mod deschis în credinţă cuvintele sale şi se simte implicat în acţiunile sale, însoţindu-l în drumul pătimirii şi al morţii şi contemplând gloria învierii. Dimpotrivă, credinţa se ciocneşte cu un zid de întuneric enigmatic". Refuzul supranaturalului în istorie, teza de fond a lui Estrada, "exclude acea viziune care face posibilă o înţelegere adecvată a evangheliilor" de vreme ce istoria povestită în ele "este pătrunsă de răspunsul de credinţă al comunităţii. Este o împletire indisolubilă de istorie şi interpretare, care desigur nu poate fi condusă la canoanele istoriografiei moderne". În acest orizont, evangheliile "arată însemnătatea istoricităţii lor când se recunoaşte valoarea justă după imaginea şi după interpretarea lui Isus pe care ele ni le oferă".

Teologia "credinţei"

Pentru părintele Yves Simoens (Institutul Biblic Pontifical), a crede "este necesar pentru a trăi". În intervenţia sa centrată pe credibilitatea istorică a celei de-a patra evanghelii, afirmă: "A reevalua caracterul istoric al Evangheliei lui Ioan se confruntă cu problemele fundamentale ale exegezei Noului Testament" şi "operaţiunea permite să se reevalueze şi ceea ce se înţelege prin istorie, fără a ne limita la abordări prea pozitive, dacă nu neo-pozitiviste". Conform studiosului, "istoria lui Isus creează istoria celor care cred" şi "cea mai teologică dintre evanghelii se revelează mai aproape de verosimilitatea istorică". "Teologia sa a credinţei - cuvânt al lui Simoens - face să ne scufundăm în miezul experienţei umane istorice, pentru că a crede este necesar pentru a trăi - sau chiar, uneori pentru a supravieţui - în istorie". A crede "constituie condiţia legăturii sociale" şi atunci când "această legătură apare fragilă, Evanghelia lui Ioan se oferă lumii şi Bisericii ca un punct de referinţă important". Asupra contribuţiei papirologiei la interpretarea evangheliilor se opreşte Juan Chapa (Universitatea din Navarra). "În critica textuală a Noului Testament - asigură el - papirusurile ocupă pe bună dreptate primul loc în lista manuscriselor în greacă".

(După agenţia SIR, joi, 24 octombrie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.