Luncani: Exerciţiile spirituale pentru tineri

La mănăstirea carmelită din Luncani (BC), în perioada 9-13 iulie 2013, s-au desfăşurat exerciţiile spirituale pentru tineri cu tema: "Care a fost drumul credinţei tale, Petru?", organizate de Comisia de Pastoraţie Vocaţională (FCRSM): sr. Patricia Rediu, CJ; sr. Iuliana Neculai, NDS; sr. Francesca Piaggi, SCMR. Au colaborat: fr. Fabian Navarro şi pr. Augustin Folner, carmelit.

Redăm două mărturii scrise de doi tineri care au participat, consemnate în corespondenţa trimisă de de sr. Francesca Piaggi.

*

Într-o lume ca a noastră, în care suntem inundaţi de gălăgie, iar liniştea şi reculegerea inspiră teamă, unde nu există nici un interes pentru o adevărată căutare a voinţei lui Dumnezeu asupra propriei trăiri şi lucrări, Biserica ne propune cea mai frumoasă metodă de pace sufletească: exerciţiile spirituale.

În perioada 9-13 iulie 2013, la Centrul de Spiritualitate al Mănăstirii Carmelite de la Luncani, judeţul Bacău, au avut loc o serie de exerciţii spirituale pentru tineri, organizate de Comisia de Pastoraţie Vocaţională (CRSM).

Tema exerciţiilor a fost: "Care a fost drumul credinţei tale, Petru?" care ne-a îndemnat pe toţi să aprofundăm identitatea creştină în jurul figurii Sfântului Petru, având în vedere şi faptul că anul acesta este dedicat credinţei.

Într-o perioadă marcată de nelinişte, agitaţie şi probleme cotidiene, cei 23 de tineri care au participat au uitat pentru câteva zile de stresul şi zbuciumul sufletesc zilnic.

În cadrul acestor momente de modelare sufletească, s-au desfăşurat mai multe activităţi, precum momentele de rugăciune, liturghiile organizate împreună, exerciţiile realizate pe fondul muzical meditativ, momentele de meditaţie personală, discuţii şi schimburi de impresii menite a le oferi tinerilor o mai bună perspectivă asupra aspectelor sufleteşti care îi preocupă şi de a limpezi eventualele neclarităţi pe care le au aceştia.

Toate prezentările realizate de sora Patricia Rediu, CJ şi sora Iuliana Neculai, NDS, însoţite de imagini au reuşit să creeze o atmosferă de maxim interes şi implicare. Tinerii au rămas profund impresionaţi de cele discutate cu îndrumătorul lor spiritual. Fragmentele citate din Biblie despre Petru ne-au făcut pe mulţi dintre noi să ne regăsim în multe dintre reacţiile acestuia pus în diferite situaţii de-a lungul vieţii sale.

Invitaţia la tăcere a fost pentru mulţi dintre noi o mare provocare, dar şi un mare ajutor pentru a ne descoperi pe noi înşine şi pentru a intra în dialog cu Dumnezeu.

Am rămas plăcut impresionaţi de aceste zile. Fiecare participant s-a îmbogăţit spiritual, iar unii ne-au împărtăşit câteva impresii:

"Nouă, tinerilor, deseori realitatea ne apare într-o lumină opacă, un orizont mărginit, ne lipsesc siguranţele, certitudinile, încrederea, prospectivele. Aceste zile de exerciţii spirituale, care au avut ca temă, credinţa ne-au permis să ne oprim din frenezia activităţilor zilnice şi să medităm asupra vieţii noastre, a sensului ei, a scopului pentru care ne aflăm în această lume. Încetul cu încetul, am ajuns să înţelegem că asemenea lui Petru avem nevoie să credem pentru a nu ne scufunda în marea limitelor condiţiei noastre umane, avem nevoie de a descoperi prezenţa lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii noastre, a ne abandona cu încredere planului său divin permiţându-i să lucreze prin noi, de a înainta către el care ne-a creat din iubire şi ne cheamă să dăm mărturie în viaţa noastră de zi cu zi de această iubire. Am plecat de la aceste zile cu certitudinea că doar în relaţie cu Dumnezeu îmi pot cunoaşte adevărata identitate, că el lucrează prin mine şi că nu vreau să fiu un creştin pe jumătate, dar vreau să caut în mod continuu prezenţa lui Dumnezeu în cotidian şi să fac totul pentru el" (Eliza, Iaşi).

"Aceste zile de exerciţii spirituale petrecute în tăcere, în prezenţa lui Isus m-au ajutat să îmi dau seama că încă de mică am fost, sunt şi voi fi chemată la o viaţă de credinţă, de sfinţenie, la o viaţă ce răspunde chemării de iubire a Creatorului. Acest timp de meditaţie m-a ajutat să mă regăsesc. Am învăţat că adevărata credinţă se întăreşte doar atunci când o dăruim, iar a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai frumos dar pe care îl putem face celorlalţi. Momentele de rugăciune au fost foarte speciale deoarece mi-am putut da seama că doar prin prezenţa lui Isus aduc multe roade. Fără el nu fac nimic" (Larisa, Iaşi).

"Am rămas plăcut impresionat de tema zilelor de exerciţii spirituale, faptul că am atât de multe în comun cu Petru, că de multe ori fac aceleaşi greşeli, m-a făcut să mă concentrez mai mult în timpul de meditaţie. M-am simţit neaşteptat de bine în prezenţa colegilor (noilor prieteni) de la exerciţii, nu mă aşteptam să mă înţeleg atât de bine cu majoritatea, să comunicăm atât de bine doar din priviri. Cum să nu ne simţim bine, când Isus a fost cu noi. Mereu îmi vine în minte textul din Evanghelie: «Unde doi sau trei se adună în numele meu, voi fi şi Eu în mijlocul lor.»

Mulţumesc din suflet animatorilor, care au dat tot ce au avut mai bun pentru noi, pentru a trăi din plin aceste zile, s-a văzut că au muncit foarte mult. Dumnezeu să-i binecuvânteze neîncetat! Sper să am ocazia de a retrăi astfel de experienţe, din care să învăţ lucruri minunate şi să cunosc oameni extraordinari" (Alexandru, Adjud).

"Cel care intră cu intenţia curata şi dorinţa sinceră în dinamica Exerciţiilor Spirituale va descoperi cu uimire şi bucurie cât de mult este iubit, personal, de Dumnezeu şi cu ce sete este dorit răspunsul iubirii lui Dumnezeu.

Crina

*

Care a fost drumul credinţei tale, Petru?

Când pronunţi credinţa şi te gândeşti ce cuvânt îţi vine în minte fără să stai să meditezi, iubirea este pe primul loc. Cu siguranţă nu este o întâmplare, aşa ne-a spus şi Isus, "iubiţi-vă unii pe alţi". Întâlnirea de la Luncani a debutat cu această întrebare, ce cuvânt ne vine în minte, când ne gândim la credinţă, iar răspunsul nu a întârziat, "iubirea", aşa am răspuns cei mai mulţi dintre noi.

Ce am fi fără iubire? Ce s-ar fi întâmplat cu noi, dacă Dumnezeu nu şi-ar fi trimis unicul său Fiu în lume, pentru a-şi da viaţa pentru noi? Este poate greu să dăm un asemenea răspuns, dar cert este că o dovadă mai mare de iubire nu poate exista.

În cele cinci zile pe care le-am petecuţ la mănăstirea carmeliţilor din Luncani, alături de animatorii noştri, am descoperit cât de importantă este tăcerea. Mulţi nu ştiam ce înseamnă să meditezi şi care este importantă meditaţiei. Când sora Iuliana ne-a spus să mergem să medităm 30 de minute în tăcere, m-am gândit dacă voi rezista. Am fost surprins, nici nu mi-am dat seama cum au trecut acele minute. Zilele s-au perindat una după alta şi am descoperit frumuseţea tăcerii. Am înţeles că un text din Sfânta Evanghelie trebuie citit cu inima şi cu ochii minţii.

Am înţeles că Dumnezeu are un destin pentru noi şi că dacă facem lucruri după cum le gândim cu mintea noastră şi ne încredem doar în forţele noastre umane, aşa cum a făcut de multe ori şi Petru sau facem cum dictează lumea, nu vom reuşi. Trebuie doar să ne dorim şi Dumnezeu lucrează în noi prin Duhul Sfânt. Fără iubirea şi încrederea totală în Dumnezeu nu vom reuşi niciodată.

Bucuria credinţei poate fi exprimată printr-un simplu zâmbet. De cele mai multe ori uitam să zâmbim, să ne bucurăm de cele mai mici lucruri pe care Dumnezeu ni le oferă. La Luncani şi cu ajutorul sorei Patricia, mi-am dat seama că, pentru a ajunge la Cristos, nu trebuie să fii un savant sau să ai o funcţie importantă, am descoperit că cele mai frumoase minuni Dumnezeu le-a făcut prin oamenii simpli, care s-au lăsat pătrunşi de Duhul Sfânt şi de iubirea lui Dumnezeu.

Important este să ne dorim şi restul vine de la Dumnezeu.

Bogdan Chenciu

lecturi: 8.