Reflecţie: Arhitectul lui Dumnezeu

Un fapt unic în istoria artei şi religiei: din anul 1992 există şi activează în Spania "Asociaţia pentru beatificarea lui Antoni Gaudí".

Un bătrân a fost lovit de tramvai şi lăsat să zacă pe caldarâm. Trecătorii nu i-au acordat atenţie - "Un cerşetor mai puţin, atâta pagubă!". Într-un târziu, un poliţist l-a dus la spitalul săracilor din Barcelona - fiindcă după hainele ponosite, pline de praf, fără bani asupra lui şi fără acte, cu faţa arsă de soare, cu barba şi părul alb-colilie, în dezordine şi plin de pământ, nu putea fi decât unul din cerşetorii care împânzeau străzile Barcelonei. Abia a doua zi, capelanul de la "Sagrada Família", Mosén Gil Parés, l-a recunoscut şi a insistat să fie transferat într-un spital de elită, dar bătrânul a refuzat, spunând că "el aparţine celor săraci". S-a stins trei zile mai târziu, la 10 iunie 1926, în vârstă de 74 ani si a fost înmormântat în cripta catedralei "Sagrada Família".

Acel bătrân era Antoni Gaudí, supranumit "arhitectul lui Dumnezeu".

La 25 iunie 2013 s-au împlinit 161 de ani de la naşterea sa.

Antoni Plàcid Guillem Gaudí i Cornet (25 iunie 1852-10 iunie 1926) s-a născut în provincia Tarragona, Catalonia, Spania (locul de naştere nu se cunoaşte precis). Provenea dintr-o familie de fierari-arămari. Suferinţa personală (o forma severă de reumatism care îl făcea să se deplaseze cu dificultate) şi moartea celor apropiaţi l-au însoţit din copilărie. Îşi găsea alinarea în analiza atentă a naturii, mai ales a geometriei arborilor, norilor, animalelor, astfel încât, mai târziu, avea să afirme că "hiperboloizii şi paraboloizii" i-au inspirat formele fluide ale construcţiilor sale. A absolvit Şcoala de Arhitectură din Barcelona, iar directorul, Elies Rogent, înmânându-i diploma, a spus: "Am conferit acest titlu academic unui nebun sau unui geniu. Timpul ne va arăta", iar Gaudí, cu nedezminţitu-i simţ al umorului, i-a spus prietenului său, sculptorul Llorenç Matamala: "Ia te uită, ei zic că de acuma sunt arhitect!"

Antoni Gaudí considera că oamenii Mediteranei sunt hărăziţi creativităţii, originalităţii şi că au un simţ înnăscut pentru artă: "Noi posedăm imaginea concretă. Fantezia aparţine stafiilor. Fantezia vine din nord. Noi, cei din sud, ne ştim drumul. Oreste ştia clar ce are de făcut, Hamlet este mereu şovăielnic".

El avea să uluiască publicul, în Catalonia, dar şi în Castilia, cu operele sale (pe linie de arhitectură, dar şi de design interior, sculptură sau pictură) din Casa Vicens, din Casa Calvet, din Parcul, Palatul, Capela Güell, Casa Batlló, Casa Milà, Casa Botines din Leon etc., care, deşi integrate în curentul Art Nouveau, sau Jugendstil sau Modernism - după denumirile diferite în funcţie de zona geografică, se înalţă la o originalitate radicală şi imposibil de imitat.

"Catalan fervent, mândru ca un toreador şi aprig ca un taur, urmându-şi ideile dincolo de gratiile puşcăriei, înflăcărat naţionalist, catolic fervent", cum a fost caracterizat, este cel care-şi exprimă ardoarea prin pământ şi lumină, eliberând şi ducând la extaz viaţa din materia aparent neînsufleţită. La el totul curge, ondulează, şerpuieşte, scânteiază, străluceşte, trăieşte cu o viaţă proprie, compunându-se şi iarăşi dizolvându-se într-un aparent haos, de unde răsare din nou viaţa în toate formele ei, exuberantă şi pură, ca în ziua dintâi a Creaţiei. "Arhitectura este aranjament de lumină, pe când sculptura este joc de lumină",spunea el.

Dar mai presus de toate, arhitectura este rugăciunea lui.

Mărturie stau Capela Güell şi mai ales, "Sagrada Família". Antoni Gaudí şi-a dedicat ultimii 15 ani din viaţă exclusiv acestei opere şi chiar ar fi spus în glumă: "Clientul meu nu se grăbeşte". La moartea lui se estima că lucrările vor mai dura câteva sute de ani. În prezent, termenul estimat pentru finalizarea proiectului este anul 2026. Catedrala are 18 turnuri, în ordinea înălţimii reprezentându-i pe cei 12 apostoli, cei patru evanghelişti, Sfânta Fecioară şi, cel mai înalt turn, pe Isus Cristos. Turnul central va avea montată pe el o cruce uriaşă, astfel că înălţimea totală, de 170m, va fi cu doar un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona. - fiindcă Antoni Gaudí nu considera că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

A fost lovit de tramvai în timp ce mergea la biserică, pentru confesiunea şi rugăciunea zilnică.

Pentru trecători, nu era decât un bătrân oarecare - probabil un cerşetor.

Pentru Dumnezeu era însă arhitectul său pe pământul arderii de tot.

Era Antoni Gaudí.

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 14.