Barticeşti: Prima sfântă Liturghie a pr. Iosif Ghenţa, FIM

Parohia "Sfântul Iosif Muncitorul" Barticeşti a avut bucuria ca pr. Iosif Ghenţa, din Congregaţia Fiii Iubirii Milostive, care se află în această localitate, să fie hirotonit preot la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, iar la 30 iunie părintele nou-sfinţit a celebrat prima sa sfântă Liturghie în această comunitate. Pr. Iosif Ghenţa este cel de-al doilea preot român din Congregaţia Fiii Iubirii Milostive. Părintele a trimis la redacţie un articol despre cum a ajuns la acest moment important din viaţa Sfinţiei sale, pe care îl redăm în continuare.

* * *

Sunt pr. Iosif Ghenţa, din Congregaţia Fiilor Iubirii Milostive din Barticeşti. M-am născut la 10 martie 1976, în Osebiţi, un sat din comuna Luizi-Călugăra (BC). Provin dintr-o familie credincioasă de catolici şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru marele dar a vieţii, al credinţei şi al religiei catolice, în care, prin sfântul Botez, am devenit fiu adoptiv al lui Dumnezeu, prin Fiul său Isus Cristos.

Familia mea a fost binecuvântată de Dumnezeu, deoarece suntem numeroşi, iar eu sunt al doilea dintre cei zece fraţi şi surori. De mic m-am simţit chemat de către Dumnezeu, însă nu prea înţelegeam ce voia Domnul de la mine. Am făcut prima sfântă Împărtăşanie şi simţeam cum ceva în mine se transforma, era ca o flacără a iubirii lui Dumnezeu.

Crescând şi frecventând şcoala, comportamentul meu de copil era liniştit, dar şi timid, retras; nu-mi plăceau cercurile rele, ci prefeream să stau cât mai departe de ele. Chiar şi atunci când mergeam la Biserică pentru sfânta Liturghie, la ieşirea din Biserică mergeam imediat acasă, salutând pe cei pe care îi întâlneam. Am vrut să merg la Seminar la Iaşi, însă nu aveam curajul, deoarece credeam că acolo merg numai aceia care au o inteligenţă aparte, iar acest lucru mă frământa. Dar nu m-am lăsat dezamăgit, deoarece aveam încredere în Dumnezeu. Citeam Lumina creştinului, iar acolo se dădea un anunţ pentru înscrierea la Seminar la Iaşi; era şi o vârstă, 14 sau 15 ani, nu mai reţin. Acest lucru într-un fel m-a liniştit, dar pe de altă parte simţeam o descurajare, deoarece eu depăşisem vârsta pentru admiterea la Seminar. Speranţa nu mi-am pierdut-o şi mergeam cu mare drag la sfânta Liturghie, mă simţeam fericit, în pace şi în linişte, rugându-mă lui Dumnezeu.

Mi-a plăcut de preot cum celebra sfânta Liturghie (e vorba de pr. Iosif Pal, OFMConv), exemplul său de preot cu o inimă de bun părinte. Acest lucru m-a atras. Îi ajutam mult pe părinţi la treabă, iar seara mergeam la sfânta Liturghie, mă rugam şi acasă, cerând lui Dumnezeu harul de care am nevoie. Mergeam în ultimul rând, numai pentru acest scop, ca Dumnezeu să-mi trimită o persoană care să mă ia, unde nici eu nu ştiam, deoarece eu singur nu aveam curaj. Le-am spus părinţilor că eu vreau să merg la seminar, iar mama mi-a răspuns că: "Mai întâi mergi să faci armata, după aceea ţi se mai coace mintea". Am plecat la 19 ani în armată, apoi am terminat cu bine la transmisionişti, făceam alfabetul morse şi instrucţie. Colegii m-au prins cu rozariul în mână, deoarece eu obişnuiam să mă rog după stingere. Îmi ziceau "Pocăitule", deoarece mă rugam, dar pe ascuns, să nu mă vadă, ca să nu râdă de mine sau să mă arăt că mă rog. M-am eliberat în februarie 1997, iar chemarea o simţeam încă.

În continuare i-am ajutat pe părinţi la treabă, la câmp, la animale, în gospodărie, duceam vitele la păscut. Simţeam că Dumnezeu mă cheamă, iar eu nu înţelegeam, nu aveam curajul. Îi ceream lui Dumnezeu: "Dacă tu mă chemi fie la viaţa de căsătorie, fie la viaţa de preoţie, trimite-mi pe cineva ca să mă ia, sau să-mi arate drumul. Dumnezeu m-a ascultat. A venit sr. Stella Bordacchini, Slujitoare a Iubirii Milostive din Barticeşti, la Luizi-Călugăra, în parohie, pentru a face cunoscut mesajul şi carisma Iubirii Milostive a lui Dumnezeu. Era Liturghia tineretului şi a făcut acest anunţ: "Tinerii şi tinerele care doresc să cunoască o congregaţie sau să urmeze o chemare sunt invitaţi după sfânta Liturghie în faţa Bisericii. Mie îmi bătea inima de bucurie, dar şi de spaimă. Am ieşit din Biserică, eram cam timid, mi-am făcut curaj. Când am văzut că numai câţiva tineri erau adunaţi în jurul sorei, am mers şi eu. Credeam că vor fi mai mulţi tineri, dar erau cu mine vreo trei, în rest tinere nu prea multe. Am vorbit cu sora Stella, m-a invitat să fac o experienţă la Barticeşti în perioada 1998-1999. M-am dus la fiecare sfârşit de lună, sâmbăta şi duminica, puneam bicicleta în tren, călătoream până la Mirceşti, după aceea mă suiam pe bicicletă şi continuam drumul prin Mirceşti-Iugani-Barticeşti.

Mi-au propus să merg în Italia, la început nu prea eram de acord, părinţii nici atât. După aceea am luat decizia şi am plecat. Am făcut postulandatul, noviciatul, primele voturi temporare şi după aceea am început liceul tot în Italia. După liceu m-am înscris la Seminarul diecezan din Fermo (Italia). Am făcut doi ani de filozofie, după care am fost transferat de părintele general al Congregaţiei în România, deoarece s-a deschis în anul 2005 comunitatea "Sfântul Iosif" la Barticeşti şi era nevoie de un membru, ca să fim în trei. Am revenit în ţară la 7 octombrie 2007. La 4 octombrie 2008 am profesat voturile pe viaţă în Congregaţia Fiilor Iubirii Milostive, în comunitatea natală, Parohia "Înălţarea Sfintei Cruci", din Luizi-Călugăra. Ceea ce m-a atras este iubirea milostivă al lui Dumnezeu Tatăl.

După aceea am continuat cursurile de filozofie şi teologie la Seminarul Franciscan din Roman. Am terminat cu bine şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ajutat, deoarece nu a fost uşor. Sfinţirea întru diaconat am făcut la 4 octombrie 2012, la Institutul Franciscan Roman. Cu bucurie m-am dedicat slujirii lui Dumnezeu şi a fraţilor, prin transmiterea cuvântului evangheliei şi trăirea ei.

La data de 29 iunie 2013 am fost hirotonit întru Preoţie, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, de către episcopul Petru Gherghel, prin a cărui rugăciune de consacrare şi prin impunerea mâinilor am fost rânduit să fiu slujitor al altarului şi al poporului lui Dumnezeu, împreună cu alţi 29 de preoţi. Doamne, îţi mulţumesc pentru acest mare dar al Preoţiei!

Duminică, 30 iunie 2013, în biserica "Sfântul Iosif Muncitorul" din Barticeşti, am celebrat pentru prima dată sfânta Liturghie, fiind prezent un număr mare de credincioşi şi preoţi concelebranţi. A fost un moment emoţionant şi fericit din viaţa mea, pentru că Dumnezeu, care în mila sa şi-a plecat privirea spre mine, m-a ales fără vrednicia mea şi m-a chemat să fiu un slujitor al iubirii sale milostive. Au fost prezenţi părinţii, fraţii, surorile şi cumnaţii mei. Comunitatea din Barticeşti a luat parte la această frumoasă celebrare.

Au fost prezenţi la sfânta Liturghie reprezentanţii celor două congregaţii, a Fiilor şi a Slujitoarelor Iubirii Milostive. A participat şi pr. Ireneo Martin, FIM, secretarul general al congregaţiei, ca delegat reprezentant din partea pr. general Aurelio Perez; maica generală a Slujitoarelor Iubirii Milostive, Speranţa Montecchiani, împreună cu sora Stella Bordacchini. La sfârşitul celebrării sfintei Liturghii fiecare credincios care a participat a primit câte o atenţie oferită din partea Congregaţiei Fiilor Iubirii Milostive din Barticeşti.

Carisma Congregaţiei Fiilor Iubirii Milostive este "Să facem totul din iubire", iar identitatea preoţilor Fiilor Iubirii Milostive se caracterizează prin modul specific a trăirii Preoţiei. Ei trăiesc caritatea pastorală prin slujire, în spiritualitatea Iubirii Milostive. Modul particular al trăirii lor este unirea cu clerul şi a clerului pentru a favoriza "fraternitatea sacerdotală" şi cea "sacramentală". Într-adevăr, teologia iubirii milostive se contopeşte cu teologia preotului. Uniţi cu preoţii şi prezbiterul, preoţii FIM promovează adevărata comuniune "ca fraţi adevăraţi", iar acest lucru implică dialog, înţelegere, stimă, colaborare, prietenie şi ajutor.

Fondatoarea celor două congregaţii este venerabila Maica Speranza a lui Isus.

Dumnezeu i s-a revelat precum Tată iubitor şi milostiv faţă de oameni, în particular faţă de cei care au mai mare nevoie de iertatre şi de milostivire.

"Bunul Isus mi-a spus că eu trebuie să fac în aşa fel încât oamenii să-l cunoască nu ca pe un Tată jignit pentru nerecunoştinţele fiilor săi, ci ca pe un Tată bun, care caută în toate felurile şi modurile să-i încurajeze, să-i ajute şi să-i facă fericiţi pe proprii fii; se interesează de ei şi îi caută cu o dragoste neobosită, ca şi cum nu ar putea fi fericit fără ei" (Maica Speranza a lui Isus, Jurnal, 5.11.1927).

pr. Iosif Ghenţa, FIM

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 iunie: Barticeşti: Prima Liturghie a pr. Iosif Ghenţa, FIM

lecturi: 30.