Vatican: Recitarea Sfântului Rozariu la încheierea lunii mai

(Piaţa "Sfântul Petru", vineri 31 mai 2013)

Iubiţi fraţi şi surori,

În această seară ne-am rugat împreună Sfântul Rozariu; am parcurs din nou câteva evenimente ale drumului lui Isus, ale mântuirii noastre şi am făcut asta cu Aceea care este Mama noastră, Maria, Cea care cu mână sigură ne conduce la Fiul său Isus. Maria mereu ne conduce la Isus.

Astăzi celebrăm sărbătoarea Vizitei Sfintei Fecioare Maria la verişoara Elisabeta. Aş vrea să meditez împreună cu voi acest mister care arată cum înfruntă Maria drumul vieţii sale, cu mare realism, umanitate, aspect concret.

Trei cuvinte sintetizează atitudinea Mariei: ascultare, hotărâre, acţiune; ascultare, hotărâre, acţiune. Cuvinte care indică un drum şi pentru noi în faţa a ceea ce ne cere Domnul în viaţă. Ascultare, hotărâre, acţiune.

1. Ascultare. De unde se naşte gestul Mariei de a merge la verişoara Elisabeta? Dintr-un cuvânt al îngerului lui Dumnezeu: "Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe..." (Lc 1,36). Maria ştie să-l asculte pe Dumnezeu. Atenţie: nu este un simplu "a auzi", un a auzi superficial, ci este "ascultarea" formată din atenţie, din primire, din disponibilitate faţă de Dumnezeu. Nu este modul distrat cu care uneori ne punem în faţa Domnului sau a celorlalţi: auzim cuvintele, dar nu ascultăm cu adevărat. Maria este atentă la Dumnezeu, îl ascultă pe Dumnezeu.

Însă Maria ascultă şi faptele, adică ea citeşte evenimentele vieţii sale, este atentă la realitatea concretă şi nu se opreşte la suprafaţă, ci merge în profunzime, pentru a-i percepe semnificaţia. Ruda Elisabeta, care este deja bătrână, aşteaptă un copil: acesta este faptul. Însă Maria este atentă la semnificaţie, ştie s-o perceapă: "La Dumnezeu nimic nu este imposibil" (Lc 1,37).

Acest lucru este valabil şi în viaţa noastră: ascultarea lui Dumnezeu care ne vorbeşte şi ascultarea şi a realităţii zilnice, atenţie la persoane, la fapte pentru că Domnul este la uşa vieţii noastre şi bate în multe moduri, pune semne pe drumul nostru; nouă ne dă capacitatea de a le vedea. Maria este mama ascultării, ascultare atentă a lui Dumnezeu şi ascultare la fel de atentă a evenimentelor vieţii.

2. Al doilea cuvânt: hotărâre. Maria nu trăieşte "în grabă", cu zbucium, ci, aşa cum subliniază sfântul Luca, "medita toate aceste lucruri în inima ei" (cf. Lc 2,19.51). Chiar şi în momentul decisiv al Bunei Vestiri a îngerului, ea întreabă: "Cum va fi aceasta?" (Lc 1,34). Dar nu se opreşte nici la momentul reflecţiei; face un pas înainte: hotărăşte. Nu trăieşte în grabă, ci numai atunci când este necesar "merge în grabă". Maria nu se lasă târâtă de evenimente, nu evită truda hotărârii. Şi asta se întâmplă fie în alegerea fundamentală care va schimba viaţa sa: "Iată, slujitoarea Domnului..." (cf. Lc 1,38), fie în alegerile mai zilnice, dar bogate şi ele în semnificaţie. Îmi vine în minte episodul nunţii din Cana (cf. In 2,1-11): şi aici se vede realismul, umanitatea, aspectul concret al Mariei, care este atentă la fapte, la probleme; vede şi înţelege dificultatea acelor doi tineri miri cărora li se termină vinul pentru sărbătoare, reflectează şi ştie că Isus poate să facă ceva şi hotărăşte să se adreseze Fiului pentru ca să intervină: "Nu mai au vin" (cf. v. 3). Hotărăşte.

În viaţă este greu să luăm hotărâri, adesea tindem să le amânăm, să lăsăm ca alţii să hotărască în locul nostru, adesea preferăm să ne lăsăm târâţi de evenimente, să urmăm moda momentului; uneori ştim ceea ce trebuie să facem, dar nu avem curajul sau ni se pare prea greu pentru că înseamnă a merge împotriva curentului. Maria la Buna Vestire, la vizitare, la nunta din Cana merge împotriva curentului, Maria merge împotriva curentului; stă în ascultarea lui Dumnezeu, reflectează şi încearcă să înţeleagă realitatea şi hotărăşte să se încredinţeze total lui Dumnezeu, hotărăşte, deşi era însărcinată, să o viziteze pe ruda bătrână, hotărăşte să se încredinţeze Fiului cu insistenţă pentru a salva bucuria nunţii.

3. Al treilea cuvânt: acţiune. Maria a pornit la drum şi "a mers în grabă..." (cf. Lc 1,39). Duminica trecută subliniam acest mod de a face al Mariei: în pofida dificultăţilor, a criticilor pe care poate că le-a primit datorită hotărârii sale de a pleca, nu se opreşte în faţa la nimic. Şi aici porneşte "în grabă". În rugăciune, în faţa lui Dumnezeu care vorbeşte, în reflecţia şi meditaţia asupra faptelor vieţii sale, Maria nu se grăbeşte, nu se lasă cuprinsă de moment, nu se lasă târâtă de evenimente. Însă atunci când îi este clar ce îi cere Dumnezeu, ceea ce trebuie să facă, nu zăboveşte, nu întârzie, ci merge "în grabă". Sfântul Ambroziu comentează: "harul Duhului Sfânt nu comportă încetineli" (Expos. Evang. sec. Lucam, II, 19: PL 15,1560). Acţiunea Mariei este o consecinţă a ascultării sale faţă de cuvintele îngerului, dar unită cu iubirea: merge la Elisabeta pentru a se face utilă; şi în această ieşire din casa sa, din ea însăşi, din iubire, duce ceea ce are mai preţios: pe Isus; îl duce pe Fiul.

Uneori şi noi ne oprim la ascultarea, la reflecţia asupra a ceea ce ar trebui să facem, probabil ne este şi clară hotărârea pe care trebuie să o luăm, dar nu facem trecerea la acţiune. Şi mai ales nu ne punem în joc pe noi înşine mişcându-ne "în grabă" spre ceilalţi pentru a le duce ajutorul nostru, înţelegerea noastră, caritatea noastră; pentru a duce şi noi, asemenea Mariei, ceea ce avem mai preţios şi ceea ce am primit, pe Isus şi Evanghelia sa, cu cuvântul şi mai ales cu mărturia concretă a acţiunii noastre.

Maria, femeia ascultării, a hotărârii, a acţiunii.

Marie, femeie a ascultării, fă deschise urechile noastre; fă ca să ştim să ascultăm Cuvântul Fiului tău Isus printre miile de cuvinte din această lume; fă ca să ştim să ascultăm realitatea în care trăim, pe fiecare persoană pe care o întâlnim, în special pe aceea care este săracă, nevoiaşă, în dificultate.

Marie, femeie a hotărârii, luminează mintea noastră şi inima noastră, pentru ca să ştim să ascultăm de Cuvântul Fiului tău Isus, fără şovăieli; dă-ne curajul hotărârii, de a nu ne lăsa târâţi pentru ca alţii să orienteze viaţa noastră.

Marie, femeie a acţiunii, fă ca mâinile noastre şi picioarele noastre să se mişte "în grabă" spre ceilalţi, pentru a duce caritatea şi iubirea Fiului tău Isus, pentru a duce, asemenea ţie, în lume lumina Evangheliei. Amin.

* * *

La sfârşitul celebrării, Sfântul Părinte a adresat credincioşilor următorul salut:

Vă mulţumesc pentru acest Rozariu împreună, pentru această comuniune în jurul Mamei. Fie ca Ea să ne binecuvânteze pe toţi, să ne facă mai fraţi. Noapte bună şi odihnă bună!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.