Predica Preasfinţitului Petru Gherghel la întâlnirea cu ministranţii

Dragi ministranţi,

Veniţi şi vă umpleţi de lumină şi bucurie,

apropiaţi-vă de altarul lui Cristos, prietenul vostru!

Inima noastră este plină de bucurie, pentru că astăzi, în ajunul duminicii a patra din timpul pascal, numită a Bunului Păstor, şi a celei de a 50-a Zile Mondială de Rugăciuni pentru Vocaţii, ne este dat să ascultăm glasul celor mai fideli slujitori ai preoţilor de la altar, corul unit al ministranţilor din Dieceza noastră de Iaşi şi să vă admirăm curajul slujirii voastre.

Cu vie emoţie pentru gestul vostru, dragi ministranţi, şi pentru grija însoţitorilor voştri, coordonaţi de pr. Andrei, motorul acestei iniţiative, împreună cu Preasfinţitul nostru Aurel şi cu ceilalţi preoţi colaboratori ai noştri de la catedrală şi de la Seminar, vă spun din inimă: "Bine aţi venit!" să vă aprindeţi candela sufletului vostru cu lumina şi bucuria lui Cristos, bunul păstor, înviat din morţi şi prezent mereu între noi, mai ales, acum când celebrăm cu credinţă sfânta Liturghie.

Bine aţi venit ca să auziţi de la noi cât de mult vă iubeşte Isus, pe voi, dragi copii, şi, într-un chip deosebit, pe voi, dragi ministranţi, făclii aprinse şi flori frumoase ce împodobiţi bisericile şi altarele noastre.

Cristos, bunul păstor, care şi-a dat viaţa pentru toţi oamenii, pe care i-a iubit şi îi iubeşte, are o predilecţie pentru copii şi ministranţi, pe care îi vrea mereu alături de el.

"Lăsaţi copiii să vină la mine, căci a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor" (Lc 18,16). Lăsaţi copiii să urce la altar, căci lor le este dat să fie cel mai aproape de preoţii mei şi de inima mea.

Lăsaţi ca ei să fie primii ce se umplu de lumină şi să fie cei dintâi care să poarte lumina la ceilalţi colegi şi la toţi cei dragi din familie.

Iată bucuria acestei zile, când voi, din toate colţurile diecezei, din cele mai multe parohii, aţi venit să vă apropiaţi de Isus împreună cu noi şi cu preoţii voştri.

Ne aducem aminte cum papa Paul al VI-lea, cu 50 de ani în urmă, chiar în timpul sfânt al Conciliului Vatican II, adresa un mesaj tuturor creştinilor catolici pentru a implora de la Dumnezeu să binecuvânteze Biserica cu noi preoţi, apostoli şi păstori, care să asigure necontenit strălucirea luminii credinţei şi farmecul iubirii divine.

De cei care urcă la altar depinde viitorul credinţei, de cei care aleg să îmbrăţişeze chemarea la Preoţie atârnă evanghelizarea şi speranţa unei lumi mai bune.

Suntem fericiţi să ne amintim de unul dintre cei mai mari prieteni ai voştri, dragi copii şi tineri, care v-a oferit sufletul şi bucuria sa, chemându-vă să fiţi ei cei dintâi vestitori ai evangheliei şi ai credinţei, invitându-vă la marile evenimente ale Bisericii, la întâlnirile mondiale sau anuale, văzând şi descoperind în voi o adevărată speranţă a lumii şi a Bisericii.

Având mereu o grijă şi preţuire pentru preoţi, păstorii sufletelor, papa Ioan Paul al II-lea, despre el e vorba, scria, cel puţin o dată pe an, un mesaj în care le arăta misiunea lor şi datoria pentru Biserică şi noi vocaţii.

Sunt fericit să vă amintesc una dintre ultimele sale scrisori adresate preoţilor, cea din 2004 (ştim că a murit în 2005, la 2 aprilie) care a avut un apel deosebit de important şi emoţionant.

După ce le arătă preţuirea şi faptul că ei sunt cei de care depinde Euharistia, sfânta Liturghie, le spune că ei depind de Euharistie, de Isus de pe altar şi că numai lor le-a fost încredinţat acest dar, care nu poate continua fără ei. Îi invită apoi pe toţi să nu uite să se îngrijească de noi vocaţii, de noii apostoli.

"Isus, marele preot, continuă să invite personal lucrătorii pentru via sa, dar a voit să aibă nevoie încă de la început şi de cooperarea noastră activă. Preoţii îndrăgostiţi de Euharistie sunt în stare să comunice copiilor şi tinerilor uimirea euharistică şi frumuseţea darului ceresc al sfintei Împărtăşanii (cf. EDE nr. 6). În general ei, preoţii, sunt cei care îi atrag în felul acesta pe calea preoţiei pe noii apostoli, aşa cum ar putea s-o demonstreze cu uşurinţă istoria vocaţiei noastre.

Tocmai în această lumină, iubiţi fraţi preoţi, să privilegiaţi, alături de alte iniţiative, grija faţă de ministranţi, care se constituie ca o "pepinieră" de vocaţii sacerdotale! Grupul de ministranţi îngrijit de voi în cadrul comunităţii parohiale poate să parcurgă un drum valid de creştere creştină, formând aproape un fel de preseminar. Educaţi parohia, care este familie de familii, să vadă în ministranţi pe copiii lor, "vlăstare în jurul mesei" lui Cristos, pâinea vieţii (cf. Ps 128[127],3)!

...Nu uitaţi că primii "apostoli" ai marelui preot sunteţi voi, dragi preoţi: mărturia voastră contează mai mult decât orice alt mijloc şi ajutor. În obişnuitele celebrări din duminici şi sărbători, ministranţii, întâlnindu-vă pe voi, în mâinile voastre văd "cum se face" Euharistia, pe chipul vostru citesc reflexia misterului, în inima voastră intuiesc chemarea unei iubiri mai mari. Fiţi pentru ei părinţi, învăţători şi martori ai evlaviei euharistice şi ai sfinţeniei vieţii!".

Ce frumoase cuvinte pentru noi, slujitorii altarelor, şi ce mare preţuire arată Sfântul Părinte pentru cei care slujesc la altar la sfitele Liturghii.

Sfinţiile voastre, dragi ministranţi,

Papa emerit Benedict al XVI-lea a avut şi el mai multe întâlniri cu copiii şi ministranţii şi le-a dresat cuvinte care nu se pot uita.

Cea mai importantă şi mişcătoare întâlnire specială cu ministranţii a fost ce de acum trei ani, la începutul lunii august 2010, când peste 53.000 de ministranţi au venit din diferite părţi ale lumii, cei mai mulţi din Germania, pentru a celebra la Roma un pelerinaj special, la împlinirea celor 50 de ani de la întemeierea Asociaţiei Internaţionale a Ministranţilor.

Printre cei prezenţi în piaţa au fost şi câţiva ministranţi din România, 105 la număr.

Sfântul Părinte le-a vorbit despre marea lor demnitate şi despre datoria de a-l purta oamenilor pe Cristos, pe cel care coboară pe altar la Sfânta Liturghie: "Faceţi-l tot mai prezent pe Isus în lume, aşa cum a făcut-o sfântul Tarciziu, patronul acoliţilor şi ministranţilor".

Era în anul 257, în ziua de 15 august, când preotul, după ce celebrase sfânta Liturghie, a întrebat: "Cine vrea să facă bucurie celor din închisoare, care îl aşteptau pe Isus euharisticul şi să meargă repede până acolo?"

"Trimite-mă pe mine!", a spus Tarciziu şi a plecat să împlinească această slujire. Pe drum i-au ieşit în cale câţiva tineri dedaţi la rele, care voiau să-i smulgă comoara (sfânta Euharistie) ce o purta la piept. Tarciziu s-a opus, apărând cu mâinile şi cu pieptul său fraged sfânta Împărtăşanie, iar tinerii nu s-au oprit: l-au chinuit şi l-au ucis. Aşa a fost găsit. Cu mâinile ţinea strâns la piept pânza de in în care fusese pusă pâinea consacrată pentru cei închişi.

Trupul lui a fost înmormântat în catacombele "Sfântul Calist" de pe via Appia Antica.

Făcând referinţă la acest moment din viaţa tânărului ministrant, Tarciziu, papa Benedict spunea tinerilor prezenţi la marele pelerinaj:

"Dragi ministranţi, mărturia sfântului Tarciziu şi această frumoasă tradiţie ne învaţă iubirea profundă şi marea veneraţie pe care trebuie să le avem faţă de Euharistie". Este un "bun preţios", o "comoară a cărei valoare nu poate fi măsurată, este pâinea vieţii, este Isus care se face hrană, sprijin şi tărie pe drumul nostru de fiecare zi, calea deschisă către viaţa veşnică. Este darul cel mai mare pe care ni l-a lăsat Isus". "Să creşteţi ca adevăraţi prieteni ai săi... Păstraţi cu mare atenţie această prietenie, asemenea sfântului Tarciziu, gata să-şi dea viaţa pentru ca Isus să poată ajunge la toţi oamenii... Împărţiţi cu cei de o vârstă cu voi darul acestei prietenii, cu bucurie, entuziasm şi fără teamă!".

Ce îndemn minunat valabil şi pentru voi astăzi, dragi ministranţi!

Acelaşi Isus ne încredinţează şi nouă trupul şi sângele său la fiecare sfântă Liturghie.

Ne umple mereu sufletul cu darul său şi, într-un chip deosebit, cu lumina sa.

Nu uitaţi! Astăzi primiţi într-un mod cu totul special de la episcop şi de la preoţi trupul şi sângele lui Cristos ca cel mai mare dar pe care ni-l poate face Dumnezeu, un dar la fel ca cel primit de patronul vostru ceresc, sfântul Tarciziu, care coboară în inima voastră şi pe care trebuie să-l apăraţi aşa cum a ştiut s-o facă el, purtându-l la prietenii voştri.

Şi încă un lucru, la sfânta Înviere am aprins şi aţi aprins cu toţi o luminare de la lumânarea pascală, adică de la lumina adusă de Cristos ca să ne însoţească toată viaţa. Acum, la această întâlnire specială, la acest pelerinaj al vostru, dragi ministranţi, vrem s-o aprindem din nou ca un simbol că Isus a venit şi vine din nou la voi odată cu trupul şi sângele său. Vă rog s-o luaţi în mâini, ajutaţi de fraţii voştri mai mari, seminariştii noştri, şi să priviţi la ea. Este lumina sa, este lumina evangheliei, este simbolul credinţei voastre ce aţi primit-o la Botez şi de la părinţii voştri. Vă rog să priviţi la flacăra lumânării. Ea se îndreaptă mereu în sus, ea se împarte şi nu se termină şi cu ea putem aprinde mii şi milioane de alte luminări, iar aşezate unele lângă altele fac ca lumina să crească. Este simbolul iubirii şi luminii divine care a venit în lume, şi numai în lumina ei vom putea merge în siguranţă şi vom putea învinge întunericul acestei lumi. Ţinând-o în mâini vom recita cu toţii crezul, exprimând credinţa pe care voi sunteţi datori să-o iubiţi, să-o mărturisiţi şi să daţi dovadă în viaţa voastră că o iubiţi şi o împărtăşiţi şi altora.

Vă chem să păstraţi cu grijă acest dar, aceasta lumină, simbolul darului iubirii lui Isus şi al credinţei şi să nu vă ruşinaţi să-o purtaţi în mâini şi inimi în mijlocul lumii de azi.

De aceea mereu Isus vă invită la altar, de aceea se bucură să vă vadă preoţii cât mai aproape de ei.

De aceea ne bucurăm noi să vă spunem: primiţi darul lui Cristos, primiţi-l pe Isus în sfânta Euharistie şi primiţi lumina sa în inima şi viaţa voastră. Amin.

Să ne mărturisim credinţa.

Ep. Petru Gherghel

* * *

Iaşi: Întâlnirea copiilor şi adolescenţilor ministranţi din Dieceza de Iaşi

lecturi: 10.