Scrisoare în numele romilor

"Dragă Papă Rasha?"

"O sticlă aruncată în marea largă" cu speranţa ca să ajungă în mâinile Papei Francisc. Foloseşte această imagine părintele Arthur Hervet pentru a descrie scrisoarea pe care a scris-o Sfântului Părinte pentru a-i exprima "bucuria" de a avea un Papă care cu gesturi concrete arată lumii "iubirea lui Dumnezeu şi a Bisericii faţă de cei mai săraci". Părintele Arthur este un călugăr asumpţionist. Un preot din Lille, oraş din nordul Franţei. Contingentul 1938, are în urma sa o viaţă dedicată pentru persoanele cele mai vulnerabile ale societăţii: foarte activ în ultimii ani în apărarea romilor, a luat iniţiative curajoase, probabil şi un pic deasupra regulilor, pentru a da glas unei minorităţi dintre cele mai stigmatizate din Europa. Bătălii care l-au avut în prima linie în anii trecuţi pentru a contrasta politica expulzărilor promovată de fostul preşedinte al Republicii Nicholas Sarkozy, ajungând să ia decizia curajoasă de a restitui în mod simbolic o medalie de Merit primită în anul 2010. Populaţia romă, compusă din 10-12 milioane de persoane, este un din minorităţile cele mai mari şi mai dezavantajate din Europa. Aproape 80% trăiesc în ţările membre ale Uniunii Europene şi în cele candidate la intrare. Cu toate acestea, sunt printre grupurile cele mai discriminate şi excluse sistematic în Europa. Anul 2010 a fost un an foarte dificil pentru romii de naţionalitate română care se aflau în Franţa. În faţa intransigenţei franceze, Bucureştiul nu a protestat şi zborurile Franţa-România care îi aduceau în patrie pe romi, au continuat fără întrerupere. "Sunt persoane care nu au drept să muncească, să mănânce - spune părintele Arthur -, uneori există impresia că n-au nici dreptul de a respira".

Nici anul 2013 n-a început bine. O serie de incendii în luna martie au izbucnit în taberele de romi din periferiile oraşelor Lille şi Paris, din fericire şi ca prin minune fără a face victime şi răniţi. Însă focul a distrus totul. Şi întregi familii au fost evacuate. Şi în acest caz părintele Arthur era acolo. "Din fericire nu era nimeni - povesteşte el -. Am mers şi am găsit aceste persoane care încercau să recupereze ceea ce se putea recupera printre fiarele vechi. Acum adun nişte bani pentru a caza aceste persoane, pentru a cumpăra rulote noi, pentru a evita ca aceste persoane, ca atâtea femei şi copii să petreacă noaptea în frig".

Din nordul până în sudul ţării, situaţia romilor nu se schimbă. Şi expulzările par să marcheze pasul acestei populaţii care nu este voită de nimeni. Joi 28 martie, câteva familii de romi de naţionalitate română şi în majoritate ortodoxă, au fost alungate de pe un teren din Villeurbanne, în periferia Lyonului, unde construiseră barăci pentru a trece iarna. Şi cel care le-a primit şi în acest caz este un paroh cu numele Matthieu Thouvenot. "Nici o măsură de însoţire - spune el - n-a fost propusă, contrar celor prevăzute de circulara interministerială din 26 august 2012. Şi s-au trezit pe stradă, fără bagaj, sub o ploaie rece. Diferitele administraţii contactate n-au propus nici o soluţie şi m-am întrebat ce ar fi făcut Papa Francisc dacă s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie. Şi astfel am acceptat să-i primesc momentan în sala parohială". În grup sunt 25 de copii între 1 şi 6 ani. Solidaritatea este contagioasă: parohia pune în acţiune o adevărată competiţie de primire. Unii aduc pături, alţii se îngrijesc să pregătească mâncare. În Vinerea Sfântă, cardinalul Philippe Barbarin a mers să viziteze familii: "Am venit aici pentru a le spune că Biserica îi iubeşte şi îi primeşte. Nu pot să rămână pe stradă. Este prea frig".

După întâlnirea Papei Francisc în închisoarea pentru minori. Gestul Papei Francisc de a merge într-o închisoare pentru minori din Roma în Joia Sfântă a lăsat semnul în inima multor preoţi angajaţi în prima linie şi în periferiile acestei bătrâne Europe. "Dragă Părinte - îi scrie Hervet Papei Francisc - este o sticlă în mare pe care îmi permit să v-o trimit. Cunosc şi mă bucur de angajarea dumneavoastră pentru cei săraci". "Papa Rasha?", îl numeşte cu acelaşi nume cu care sunt numiţi preoţii care trăiesc cu les gitans. "Sunt mulţi ani - povesteşte părintele Arthur - de când lucrez în închisori, printre oamenii care trăiesc din expediente pe stradă, printre oamenii care pentru a trăi se prostituează. Gesturile, viaţa Sfântului Părinte îmi dau curaj: voi merge înainte cât voi avea puteri. Pentru că eu am crezut mereu că Vestea Bună trebuie să fie vestită săracilor şi că săracii sunt adevăraţii destinatari ai Veştii Bune a Evangheliei. Am văzut că noul Papă este un Papă concret şi că îndrăzneşte să pună mâna în periferiile omenirii. Cred că le cere tuturor creştinilor din lume o trezire care se ridică pentru a denunţa climatul de sub-umanitate care se respiră în periferii unde femei, copii şi bărbaţi trăiesc fără condiţiile minime de umanitate". Părintele Arthur nu se aşteaptă ca Papa să răspundă la scrisoarea sa. "Pentru moment - adaugă el răzând - sunt mulţumit că scrisoarea, prin voi, a ajuns oricum la Roma".

(După agenţia SIR, miercuri, 3 aprilie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.