Jubileu istoric: bicentenarul naşterii deputatului catolic Ianoş Robu (1812-1889) din Săbăoani

Anul acesta avem bucuria să facem amintirea şi comemorarea deputatului catolic Ianoş Robu din Săbăoani, cu ocazia împlinirii jubileului de 200 de ani de la naşterea lui. Această ocazie fericită a fost scoasă la lumină de studierea şi cercetarea registrelor Parohiei Săbăoani din secolul al XIX-lea şi găsirea datei naşterii lui Ianoş Robu: 7 aprilie 1812.

Personalitatea deputatului

Ianoş Robu din punct de vedere al istoriei politice este un catolic care s-a implicat în viaţa politică a ţării în acele vremuri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi care a pledat pentru acordarea de drepturi egale tuturor locuitorilor ţării şi în special pentru drepturile catolicilor din Moldova.

Locuitor al satului Săbăoani şi implicit membru al Bisericii Catolice, a fost ales reprezentant al ţăranilor clăcaşi din ţinutul Romanului şi a promovat cu fermitate dorinţelor lor, binele comun, acordarea de drepturi egale, tocmai în perioada istorică însemnată când au avut loc alcătuirea Divanurilor ad-hoc care au dus la unitatea şi renaşterea României ca stat de drept, când şi-a avut începutul parlamentul şi statul modern, când s-au constituit drepturile cetăţeneşti, când a avut loc marea împroprietărire a ţăranilor de pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Desemnat mai întâi alegător la Divanurile ad-hoc şi apoi, în anul 1864, deputat, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Ianoş Robu, ca reprezentant politic din partea ţăranilor, a luat şi el parte la realizarea acestor evenimente prin cuvintele şi faptele sale ce ne sunt relatate de documentele istorice.

Demn de amintit este şi faptul că Ianoş Robu este strămoşul a doi episcopi: Mihai Robu, primul episcop autohton al Moldovei şi actualul arhiepiscop de Bucureşti, Înaltpreasfinţitul Ioan Robu.

Viaţa şi faptele însemnate

Ianoş Robu s-a născut în ziua de 7 aprilie a anului 1812, din părinţii Martin şi Maria şi a fost botezat în aceeaşi zi de către parohul locului, fr. Iosef Columna, OFMConv. De mic a crescut în credinţa catolică, dar şi sub influenţa mişcărilor politice tensionate ale ţării. Astfel, în anul 1831, când a avut loc Răscoala din Săbăoani dusă împotriva ocupaţiei ruseşti şi când au căzut pe locul de luptă 31 de persoane, Ianoş Robu avea 19 ani. Aceste situaţii l-au influenţat şi l-au determinat ca să apere în viaţa sa, drepturile ce li se cuvin oamenilor, ceea ce va face mai târziu implicându-se în viaţa politică a ţării.

Afirmarea sa în sfera politică a început pe fondul evenimentelor premergătoare unirii celor două Principate Române, Moldova şi Ţara Românească, odată cu constituirea Divanurilor ad hoc din anul 1857, şi mai precis, odată cu alegerile pentru constituirea Divanului ad hoc din Moldova. În cadrul acestora a fost ales mai întâi reprezentant al alegătorilor din partea ţărănimii, atât la primul cât şi la al doilea tur de alegeri, dar, din cauză că era catolic, nu a putut fi ulterior ales ca deputat în cadrul acestor Divanuri ad hoc.

Documentele istorice consemnează că la primele alegeri - cele ce mai apoi au fost anulate pentru că s-au constatat a fi falsificate de către caimacamul Nicolae Vogoride, cei 46 delegaţi din 23 de sate din Ocolul Moldovei i-au ales pe Ianoş Robu din Săbăoani şi pe Ioan Vasile din Cordun, ca alegători judeţeni; duminică, 14 iulie 1857, în jurul orei 9.00, prefectul i-a convocat pe cei opt ţărani delegaţi de rangul al doilea la sediul prefecturii. Ţăranii au fost obligaţi ca pe loc să-şi aleagă deputatul lor judeţean din ţinutul Romanului. Atunci majoritatea l-a votat pe ţăranul clăcaş Ianoş Robu, catolic din Săbăoani. Prefectul s-a opus alegerii, argumentând că Ianoş Robu nu avea dreptul să reprezinte pe ţăranii din judeţ nefiind de religie ortodoxă. Astfel, l-a numit deputat pe ţăranul clăcaş Ioan Vasile din Cordun fără să ţină seama de protestele delegaţilor şi nici de cele ale lui Ianoş Robu care a rostit cuvintele ce au rămas memorabile:

"Cum, cucoane, acum când toate satele m-au ales ca să le apăr drepturile în Marea Adunare, sunt catolic şi nu pot fi deputat? Dar când ne puneţi la beilicuri, când ne luaţi birul, când vă dăm feciorii la oaste, când vă facem boeresc, atunci nu suntem catolici, ci ne priviţi ca pravoslavnici? Dacă este, cucoane, că nu putem fi deputaţi pentru că suntem papistaşi, apoi daţi-ne pace să fim papistaşi şi la biruri, şi la beilicuri şi la toate angăriile".

Atunci chiar Ioan Vasile a dat exemplu de solidaritate ţărănească alăturându-se şi el protestelor când a văzut că majoritatea delegaţilor stăruiau în alegerea lui Ianoş Robu. A mers şi mai departe înaintând protestul, însoţit de semnătura a şase martori, comisiei internaţionale de la Iaşi care avea ca sarcină supravegherea alegerilor şi a alăturat protestului său scris, mandatul de deputat eliberat pe numele lui cerând comisiei să facă demersurile necesare anulării mandatului său deoarece el nu doreşte să-l folosească.

Sub presiunea forţelor unioniste patriotice şi intervenţia marilor puteri care sprijineau unirea, sultanul Imperiului Otoman, la 12 august 1857, a anulat alegerile şi a fixat un termen pentru noile alegeri. Acestea au fost finalizate pe 22 septembrie 1857, când victoria a revenit forţelor unioniste. Nici de data aceasta Ianoş Robu nu s-a aflat printre cei aleşi, ţăranii clăcaşi din ţinutul Roman fiind reprezentaţi de Ioan Vasile Levardă din Sofrăceşti; din cauză că Ianoş Robu era catolic, i s-a creat de la primele alegeri precedentul că din acest motiv el nu mai poate fi ales deputat.

După noile şi marile reforme legislative şi administrative, Ianoş Robu a ajuns mai apoi să fie ales deputat în ultimii trei ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), într-un timp de mari frământări politice, la alegerile generale din 24 şi 25 noiembrie 1864, fiind în vârstă de 52 de ani. Noii deputaţi aleşi la această dată s-au organizat apoi în parlamentul ce s-a numit: Adunarea Electivă a României. Ianoş Robu este înregistrat în acte ca deputat începând de la aceste alegeri şi până la ultima şedinţă parlamentară a Adunării Elective a României de pe 18 martie 1866. În timpul acestor ani, îl găsim pe Ianoş Robu consemnat de nenumărate ori în şedinţele parlamentare printre cei prezenţi sau printre cei care votau legile ţării.

O referinţă preţioasă la deputatul Ianoş Robu din cadrul dezbaterilor Adunării Elective a României o avem în şedinţa de pe 20 ianuarie 1865. La respectiva şedinţă, primul ministru Mihail Kogălniceanu, un puternic apărător al catolicilor, într-un discurs la care a pus în discuţie problema libertăţii de cult, a spus:

"...şi apoi dacă e vorba de canoane, de urmarea lor întocmai, apoi să nu ne mai fălim de libertatea cultului, de egalitatea drepturilor politice fără deosebire de rituri şi să începem a face mai întâi ceea ce a făcut Adunarea mumă de la `57, să luăm pe onor. deputat de la Roman, Robu Ianoş, care la `57 s-a ales de sătenii de la Roman ca deputat al lor şi pe care administraţia l-a respins ca necreştin, fiindcă era catolic.

[Atunci Mihail Kogălniceanu l-a întrebat în sala adunării:] Aşa e, domnule Robu?

D-ul Ianoş Robu [a răspuns]: Da, aşa este, cu adevărat".

Deputatul Ianoş Robu a fost căsătorit cu Eva şi împreună au avut opt fii şi o fiică: Grigore, Mihai - au murit de mici, Petru - a murit la 20 de ani fără să fie căsătorit, apoi au fost următorii care s-au căsătorit şi au avut fii şi fiice: Giurgi, Martin, Dumitru (străbunicul actualului ÎPS Ioan Robu), Anton, Iojă (tatăl episcopului Mihai Robu) şi Maria. A fost constituit şi a activat pentru un anumit timp în cadrul parohiei ca fecior de biserică.

Deputatul Ianoş Robu s-a stins din viaţă la vârsta de 77 de ani, la 25 septembrie 1889, şi a fost înmormântat de către parohul locului, pr. Caietan Liverotti.

Concluzie şi consideraţii

Istoria catolicilor din Moldova prezintă multe figuri de personalităţi ce au avut însemnătatea lor pentru care noi trebuie să le purtăm respect şi admiraţie şi să le urmăm exemplul. Comemorând anul acesta 200 de ani de la naşterea lui Ianoş Robu, îi recunoaştem meritul de a fi avut un rol însemnat în istoria politică a catolicilor din Moldova. Implicarea sa pentru dreptate, drepturi, respect faţă de toţi cetăţenii statului a avut consecinţe benefice în cele ce au urmat şi este pe mai departe un lucru demn de amintit. Comemorându-l pe Ianoş Robu, împlinim un act de recunoştinţă atât faţă de personalitatea sa, cât şi faţă de toţi înaintaşii noştri care au luptat pentru drepturi, libertate, credinţă şi considerăm că pomenirea lor este o cinste şi o datorie sfântă pentru noi.

Istoria lumii care se cam repetă: întotdeauna au existat oameni umiliţi, asupriţi şi oameni care i-au umilit şi i-au asuprit pe ceilalţi. Iar în faţa acestor nedreptăţi, s-au ridicat şi oameni care au apărat libertatea, adevărul, dreptatea. Unul dintre aceştia din urmă a fost Ianoş Robu.

Pr. Emil Ioan Robu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Jubileu istoric: bicentenarul naşterii deputatului catolic Ianoş Robu (1812-1889) din Săbăoani

lecturi: 36.