Scrisoare apostolică în formă de motu proprio "Latina lingua" cu care este instituită Academia Pontificală de Latinitate

1. Limba latină s-a bucurat mereu de consideraţie foarte mare de către Biserica catolică şi de către Pontifii Romani, care i-au promovat cu asiduitate cunoaşterea şi răspândirea, făcând din ea propria limbă, capabilă să transmită universal mesajul Evangheliei, aşa cum a fost afirmat deja cu autoritate de Constituţia apostolică Veterum sapientia a Predecesorului meu, Fericitul Ioan al XXIII-lea.

În realitate, încă de la Rusalii, Biserica a vorbit şi s-a rugat în toate limbile oamenilor. Totuşi, Comunităţile creştine din primele secole au folosit pe larg greaca şi latina, limbi de comunicare universală din lumea în care trăiau, graţie cărora noutatea Cuvântului lui Cristos întâlnea moştenirea culturii elenistico-romane.

După dispariţia Imperiului roman de Occident, Biserica din Roma nu numai că a continuat să se folosească de limba latină, ci a devenit într-un fel păstrătoare şi promotoare a ei, fie în domeniul teologic şi liturgic, fie în cel al formării şi transmiterii ştiinţei.

2. Şi în timpurile noastre, cunoaşterea limbii şi culturii latine este deosebit de necesară pentru studierea izvoarelor din care se inspiră, printre altele, numeroase discipline ecleziastice cum ar fi, de exemplu, teologia, liturgia, patristica şi dreptul canonic, aşa cum învaţă Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican (cf. Decretul Optatam totius, 13).

În afară de asta, în această limbă au fost redactate, în forma lor tipică, tocmai pentru a evidenţia natura universală a Bisericii, cărţile liturgice din Ritul roman, cele mai importante documente ale Magisteriului pontifical şi Actele oficiale cele mai solemne ale Pontifilor Romani.

3. În cultura contemporană se observă totuşi, în contextul unei slăbiri generalizate a studiilor umaniste, pericolul unei cunoaşteri tot mai superficiale a limbii latine, care se poate întâlni şi în domeniul studiilor filozofice şi teologice ale viitorilor preoţi. Pe de altă parte, chiar în lumea noastră, în care o mare parte au ştiinţa şi tehnologia, se întâlneşte un interes reînnoit faţă de cultura şi limba latină, nu numai în acele continente care-şi au propriile rădăcini culturale în moştenirea greco-romană. Această atenţie apare cu atât mai semnificativă deoarece nu implică numai locuri academice şi instituţionale, ci se referă şi la tineri şi studioşi care provin din naţiuni şi tradiţii destul de diferite.

4. De aceea apare urgent să se susţină angajarea pentru o cunoaştere mai mare şi o folosire mai competentă a limbii latine, atât în domeniul eclezial, cât şi în lumea vastă a culturii. Pentru a da importanţă şi rezonanţă acestui efort, sunt deosebit de oportune adoptarea de metode didactice adecvate noilor condiţii şi promovarea unei reţele de raporturi între Instituţii academice şi între studioşi, cu scopul de a valoriza patrimoniul bogat şi multiform al civilizaţiei latine.

Pentru a contribui la obţinerea acestor scopuri, mergând pe urmele veneraţilor mei Predecesori, cu acest Motu Proprio institui astăzi Academia Pontificală de Latinitate, dependentă de Consiliul Pontifical al Culturii. Ea este condusă de un Preşedinte, ajutat de un Secretar, numiţi de mine, şi de un Consiliu Academic.

Fundaţia Latinitas, constituită de Papa Paul al VI-lea, cu Scrisoarea Romani Sermonis, din 30 iunie 1976, este desfiinţată.

Această Scrisoare apostolică în formă de Motu Proprio, cu care aprob ad experimentum, pentru cinci ani, Statutul adăugat, poruncesc să fie publicată în L'Osservatore Romano.

Dată la Roma, la Sfântul Petru, în ziua de 10 noiembrie 2012, comemorarea sfântului Leon cel Mare, în al optulea an de pontificat.

BENEDICTUS PP. XVI

* * *

Statutul Academiei Pontificale de Latinitate

Articolul 1

Este instituită Academia Pontificală de Latinitate, cu sediul în Statul Vatican, pentru promovarea şi valorizarea limbii şi a culturii latine. Academia este legată cu Consiliul Pontifical al Culturii, de care depinde.

Articolul 2

§ 1. Scopurile Academiei sunt:

a) să favorizeze cunoaşterea şi studierea limbii şi a literaturii latine, fie clasice fie patristice, medievale şi umaniste, îndeosebi în Instituţiile formative catolice, în care atât seminariştii cât şi preoţii sunt formaţi şi instruiţi;

b) să promoveze în diferite locuri folosirea limbii latine, fie ca limbă scrisă, fie ca limbă vorbită.

§ 2. Pentru a obţine aceste scopuri, Academia îşi propune:

a) să se îngrijească de publicaţii, întâlniri, şedinţe de studiu şi reprezentaţii artistice;

b) să dea naştere şi să susţină cursuri, seminarii şi alte iniţiative formative şi în legătură cu Institutul Pontifical Superior de Latinitate;

c) să educe generaţiile tinere la cunoaşterea limbii latine, şi prin mijloacele moderne de comunicare.

d) să organizeze activităţi de expunere, expoziţii şi concursuri;

e) să dezvolte alte activităţi şi iniţiative necesare pentru atingerea scopurilor instituţionale.

Articolul 3

Academia Pontificală de Latinitate se compune din Preşedinte, din Secretar, din Consiliul Academic şi din Membri, numiţi şi Academicieni.

Articolul 4

§ 1. Preşedintele Academiei este numit de Suveranul Pontif, pentru cinci ani. Preşedintele poate fi reconfirmat pentru alţi cinci ani.

§ 2. Revine Preşedintelui:

a) să reprezinte din punct de vedere legal Academia, şi în faţa oricărei autorităţi judiciare şi administrative, atât canonice cât şi civile;

b) să convoace şi să prezideze Consiliul Academic şi Adunarea Membrilor;

c) să participe, în calitate de Membru, la reuniunile Consiliului de Coordonarea a Academiilor pontificale şi să menţină raporturile cu Consiliul Pontifical al Culturii;

d) să supravegheze activitatea Academiei;

e) să se îngrijească în materie de administraţie obişnuită, cu colaborarea Secretarului, şi în materie de administraţie extraordinară, în acord cu Consiliul Academic şi cu Consiliul Pontifical al Culturii.

Articolul 5

§ 1. Secretarul este numit de Suveranul Pontif, pentru cinci ani. Poate să fie reconfirmat pentru alţi cinci ani.

§ 2. Preşedintele, în caz de absenţă sau împiedicare, îl delegă pe Secretar ca să-l înlocuiască.

Articolul 6

§ 1. Consiliul Academic este compus din Preşedinte, din Secretar şi din cinci Consilieri. Consilierii sunt aleşi de Adunarea Academicienilor, pentru cinci ani, şi pot fi reconfirmaţi.

§ 2. Consiliul Academic, care este prezidat de Preşedintele Academiei, deliberează cu privire la problemele de importanţă mai mare care se referă la Academie. El aprobă ordinea de zi în vederea Adunării Membrilor, care trebuie să se ţină o dată pe an. Consiliul este convocat de Preşedinte cel puţin o dată pe an şi, în afară de asta, ori de câte ori cer asta cel puţin trei Consilieri.

Articolul 7

Preşedintele, cu părerea favorabilă a Consiliului, poate să numească un Arhivar, cu funcţii de bibliotecar, şi un Trezorier.

Articolul 8

§ 1. Academia constă din Membri Obişnuiţi, în număr nu mai mare de cincizeci, numiţi Academicieni, studioşi şi cultivatori ai limbii şi literaturii latine. Ei sunt numiţi de Secretarul de Stat. Când au ajuns la vârsta de optzeci de ani, Membrii Obişnuiţi devin Emeriţi.

§ 2. Academicienii Obişnuiţi participă la Adunarea Academiei convocată de Preşedinte. Academicienii Emeriţi pot să participe la Adunare, fără drept de vot.

§ 3. În afară de Academicienii Obişnuiţi, Preşedintele Academiei, după ce a ascultat părerea Consiliului, poate să numească alţi Membri, numiţi corespondenţi.

Articolul 9

Patrimoniul Fundaţiei Latinitas desfiinţate şi activităţile sale, inclusiv redactarea şi publicarea Revistei Latinitas, sunt transferate la Academia Pontificală de Latinitate.

Articolul 10

În privinţa a ceea ce nu este prevăzut în mod expres, se face referinţă la normele din actualul Cod de Drept Canonic şi la legile Statului Vatican.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.