Spre Anul Credinţei convocat de Benedict al XVI-lea

Măreţia credinţei

De Rino Fisichella

Benedict al XVI-lea a revenit de mai multe ori asupra temei credinţei. În urările sale de Crăciun adresate Curiei Romane a spus: "Miezul crizei Bisericii în Europa este criza credinţei. Dacă ei nu-i găsim răspuns, dacă credinţa nu reia vitalitate, devenind o convingere profundă şi o forţă reală graţie întâlnirii cu Isus Cristos, toate celelalte reforme vor rămâne ineficace".

În aceeaşi tonalitate, în timpul călătoriei în Germania, a afirmat: "Oare trebuie să cedăm în faţa presiunii secularizării, să devenim moderni printr-o înecare a credinţei? Desigur, credinţa trebuie să fie regândită şi mai ales retrăită astăzi în mod nou pentru a deveni un lucru care aparţine prezentului. Dar nu înecarea credinţei ajută, ci numai trăirea ei în întregime în ziua noastră de astăzi. Nu tacticile ne vor salva, ci o credinţă regândită şi retrăită în mod nou".

Cum se poate observa, două idei revin frecvent: credinţa trebuie să fie regândită şi trăită. Anul Credinţei ar putea fi o ocazie propice pe acest versant. Un adevărat kairos care trebuie perceput pentru a permite harului să lumineze mintea şi inimii să dea spaţiu ca să facă să se evidenţieze măreţia credinţei.

O minte luminată ar trebui să fie capabilă, înainte de toate să evidenţieze motivele pentru care credem. În aceste ultime decenii, tema nu a fost propusă în teologie, prin urmare nici în cateheză. Acest lucru nu este nedureros. Fără o reflecţie teologică serioasă care să fie în măsură să producă motivele credinţei, alegerea celui care crede nu este ca atare. Ea se opreşte la o repetare obosită de formule sau de celebrări, dar nu aduce cu sine forţa convingerii. Nu este numai chestiune de cunoaştere a conţinuturilor, ci de libertate.

Se poate vorbi despre credinţă ca şi cum ar fi vorba de formule chimice cunoscute pe de rost. Dacă, totuşi, lipseşte forţa alegerii susţinută de o confruntare cu adevărul despre propria viaţă, totul se deformează. Forţa credinţei este bucurie a unei întâlniri cu persoana vie a lui Isus Cristos care schimbă şi transformă viaţa. A şti să dea cont de asta permite celor care cred să fie noi evanghelizatori într-o lume care se schimbă.

Al doilea termen folosit de Benedict al XVI-lea este o credinţă trăită. Ea este cu atât mai necesară cu cât se percepe mai mult valoarea mărturiei. Pe de altă parte, tocmai cu referinţă la evanghelizare, Paul al VI-lea afirma fără îndoieli că "lumea de astăzi nu-i mai ascultă cu plăcere pe învăţători, ci îi ascultă pe martori. Şi dacă îi ascultă pe învăţători este pentru că sunt martori" (Evangelii nuntiandi, 41). Au trecut decenii, şi totuşi acest adevăr rămâne cu o încărcătură de actualitate nealterată. Lumii de astăzi îi este foame de martori. Simte o necesitate vitală de ei, deoarece caută coerenţă şi lealitate.

Suntem în faţa temei cor ad cor loquitur, care a avut în Newman un adevărat maestru. O adevărată credinţă care poartă cu sine motivele inimii este mai convingătoare, pentru că are forţa credibilităţii. Prin urmare, provocarea este de a putea conjuga credinţa trăită cu înţelegerea ei şi viceversa.

* * *

Arhiepiscopul Fisichella ilustrează programul iniţiativelor

Pentru a răspunde la nostalgia de Dumnezeu

Anul Credinţei îi interesează pe toţi, fără excepţie. Şi, parcurgând calendarul evenimentelor "cu caracter universal", fixate deja, avem confirmarea: iniţiativele îi cuprind chiar pe toţi, vor "să implice diferitele categorii de persoane" propunând "un parcurs pe care comunitatea creştină îl oferă multora care trăiesc cu nostalgia de Dumnezeu şi cu dorinţa de a-l întâlni din nou", aşa cum explică ziarului nostru arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

"Există o întreagă serie de evenimente solide care, nu am îndoieli, vor umple piaţa Sfântul Petru cu femei şi bărbaţi", spune arhiepiscopul anunţând şi că acest calendar (publicat tot în ziarul de azi) va fi îmbogăţit de alte iniţiative, care sunt încă în şantier. "Ne-am gândit la zile speciale dedicate ecumenismului, vieţii consacrate, tinerilor, universitarilor, celor miruiţi, confraternităţilor, mişcărilor, seminariştilor şi novicilor, cateheţilor", afirmă el. În afară de asta, nu vor lipsi "întâlniri de studiu despre problemele cele mai actuale, două concerte importante - unul în piaţa Sfântul Petru, celălalt în aula Paul al VI-lea - şi o expoziţie la Castelul Sant'Angelo". Într-un cuvânt, "secretariatul pentru Anul Credinţei a încercat, printr-o deasă serie de evenimente, să le dea tuturor oportunitatea de a trăi o experienţă de comuniune cu Biserica universală, conform spiritului indicat de Benedict al XVI-lea în Scrisoarea apostolică Porta fidei.

Monseniorul Fisichella vrea apoi să amintească faptul că "Anul Credinţei va începe în coincidenţa fericită a două aniversări: a cincizecea de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican (1962) şi a douăzecea de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice (1992)". Astfel, adaugă el, "deschiderea va avea loc în piaţa Sfântul Petru, joi 11 octombrie, data aniversării a cincizeci de ani de la începutul Conciliului al II-lea din Vatican, cu celebrarea euharistică la care, împreună cu Papa, vor lua parte toţi participanţii la Sinodul episcopilor despre "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine", care va începe pe 7 octombrie, şi cu părinţii conciliari care mai sunt în viaţă şi care vor putea fi prezenţi". Apoi, "primul eveniment al Anului Credinţei va fi duminică 21 octombrie, canonizarea a şase martiri şi mărturisitori ai credinţei".

Arhiepiscopul, deocamdată, preferă să nu intre prea mult în detaliile evenimentelor, care sunt încă în fază de definitivare. Dar, desigur, "este evident - subliniază el - primatul care se intenţionează să se dea rugăciunii şi Euharistiei, izvor şi culme a întregii vieţi creştine". Astfel, de exemplu, joi 2 iunie 2013, sărbătoarea Corpus Domini, "va fi o adoraţie euharistică solemnă simultan în toată lumea". Şi nu trebuie uitată ziua lui Evangelium vitae, la 16 iunie, "dedicată tocmai reafirmării demnităţii persoanei umane, de la zămislire la moartea naturală".

Între timp, monseniorul Fisichella înregistrează deja "un interes crescând" cu privire la tot ceea ce se referă la Anul Credinţei, "ca mărturie a bunătăţii intuiţiei Papei care l-a convocat". Asta o confirmă şi întâlnirea tineretului despre noua evanghelizare desfăşurată în aceste zile la Kostrzyn, în Polonia, "cu o particularitate: alături de cei o mie cinci sute de tineri veniţi pentru a reflecta asupra misiunii lor de creştini astăzi - explică el - existau mii de tineri care au venit pentru concertul rock care avea loc în acelaşi timp. A rezultat o experienţă puternică, semnificativă, de mărturie din partea tinerilor care cred, faţă de cei de aceeaşi vârstă cu ei care erau stimulaţii de alte solicitări".

Arhiepiscopul urmează acum să plece în Australia unde, între 9-11 august, "Conferinţa episcopală naţională a promovat o importantă confruntare despre modul de a trăi noua evanghelizare în contextul australian". Şi tocmai această fervoare de iniţiative locale ne face să ne gândim, continuă monseniorul Fisichella, "că acest calendar al evenimentelor universale va fi foarte repede integrat de foarte multe propuneri la nivel local, organizate de conferinţele episcopale şi de fiecare dieceză".

(După L'Osservatore romano, 1 august 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.