Reflecţie: Ce-ar fi putut face 30.000 de creştini?

...Ar fi putut trăi, în satele lor, cu familiile lor, înconjuraţi de iubirea şi grija nenumăraţilor lor fii, nepoţi, strănepoţi... fiindcă în China sporul natural a fost întotdeauna pozitiv şi longevitatea semnificativă. Ar fi putut trăi aşa... dacă ar fi spus un singur cuvânt: "Da". "Da, renunţ la religia mea".

Dar nici unul nu a făcut-o. Nici măcar copiii .

Au fost torturaţi şi ucişi împreună cu 188 de misionari străini. Vina lor?

Erau creştini. Şi ca atare, consideraţi "câinii de pază" ai celor care-şi împărţeau China în sfere de influenţă acaparând resursele ei naturale. Societatea secretă a "Celor drepţi", cum se autointitulau, a dezlănţuit masacrul.

Era în iunie 1900.

"Gloate furioase năvălesc jefuind şi arzând bisericile şi casele misionarilor şi creştinilor chinezi. Sunt conduse de fanatici cu pieptul gol numiţi boxeri, care agită săbii lungi, încovoiate, urlând şi cerând capul şi inima creştinilor şi misionarilor".

George Ernest Morrison, reporter la ziarul London Times, continua:

"Când s-a lăsat întunericul, urletele s-au înteţit, demonice şi imposibil de uitat: «Sha kuei-tzu» (Ucideţi-i pe diavoli), amestecate cu gemetele victimelor şi horcăielile muribunzilor. Boxerii striveau totul în calea lor, masacrându-i pe creştini şi arzându-i de vii în case şi biserici".

Masacrul a continuat până în septembrie 1901. Mărturiile scrise sunt copleşitoare - din partea misionarilor, din partea creştinilor nativi care ştiau că aveau să fie torturaţi şi ucişi, din partea celor care asistau neputincioşi la revărsarea diabolică de ură împotriva creştinilor.

Dar sângele martirilor e dintotdeauna grăuntele de muştar al credinţei noastre.

În vremea noastră, se estimează că în fiecare zi aproximativ 30.000 de nativi chinezi îmbrăţişează crucea lui Isus.

Iar în urmă cu câteva zile, la 13 iunie, s-a deschis primul muzeu dedicat celebrului om de ştiinţă şi sinolog, pr. iezuit Matteo Ricci (1552-1610), la Zhaoqing, locul unde misionarul italian a pus pentru prima dată piciorul pe pământul Chinei. Centrul Matteo Ricci este amplasat lângă ruinele primei biserici construite de el şi pr. Michele Ruggieri, SJ, în 1583, dedicată Sfintei Fecioare. Părintele Gabriel Li Jiafang, SJ, din Jiangmen, care a deschis expoziţia, afirma că aceasta va readuce în conştiinţa oamenilor însemnătatea operei misionare şi a credinţei catolice.

Dacă astăzi, în cea mai populată ţară a lumii, trăim renaşterea uluitoare a credinţei, e pentru că solul ei a fost udat din belşug cu sângele martirilor.

La 18 iunie, în timpul răscoalei boxerilor, fuseseră ucişi într-o singură zi cam 1.800 de creştini la Chiukiahao, cu misionarii Léon Ignace Mangin, SJ, şi Paul Denn, SJ, asasinaţi în sanctuar; iar cu o zi înainte, pr. Rémi Isoré, SJ, şi pr. Modeste Andlauer, SJ, înjunghiaţi în faţa altarului la Wuyi; masacrul de la Shanxi, masacrul din provincia Hubei, din oraşul Honchau, din Taiyuan...

În total, 30.000 de creştini... ar fi putut trăi cu toţii, dacă în timpul torturilor ar fi spus un simplu: "DA".

Însă "DA" se spune numai lui Dumnezeu, nu diavolului.

De aceea, de 2.000 de ani, "grăuntele de muştar" devine arborele viguros care îmbrăţişează întreg pământul. Şi care creşte, udat cu sângele martirilor dintotdeauna şi de pretutindeni.

Şi mai ales, al mărturisitorilor credinţei din zilele noastre.

Fiindcă şi martirii, şi sfinţii, şi îngerii, trăiesc neştiuţi, printre noi.

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 8.