Reflecţie: Fântâna din răscruce

Cerul este oglinda lui Dumnezeu.

Fiindcă de acolo se reflectă în om orice frumuseţe şi bunătate, strălucire şi lumină, linişte, mângâiere şi pace. Dar mai ales, libertatea: nimeni nu spune "liber ca pământul" sau "liber ca apa", ci "liber ca pasărea în zbor". Iar libertatea este condiţia esenţială a fericirii - şi iarăşi, nu spui "fericit ca pământul", sau "ca apa", sau "ca aerul" - ci "sunt ca în Rai", fiindcă primele sunt condiţia esenţială a vieţii, dar fericirea înseamnă ceva mai mult. Iar "acolo", în deplină fericire, suntem tot noi, cu tot ce e al nostru, dar nelimitaţi ca iubire, putere, strălucire, cunoaştere, bunătate şi nesupuşi trecerii.

De aceea, pe cerul nopţii găsim "fântâna din răscruce" - aşa numeşte poporul român steaua Albeiro, acolo unde Calea Lactee pare să se bifurce. Vă mai amintiţi ? În satele noastre, la răscruci, se sapă o fântână şi se înalţă o troiţă cu Isus răstignit, pentru ca toţi cei răstigniţi pe lemnul morţii să aibă apă şi milostivire şi s-o aibă din belşug. Iar drumul către "dincolo" trece întotdeauna pe lângă "fântâna din răscruce", unde, sub un pom înflorit, stă Maica Domnului, care toarce din fuior şi îndrumă blând călătorul pe cărarea din dreapta, "la mese întinse, cu lumini aprinse, la hora tuturor strămoşilor..."¹ - aşa că şi Tata a pus acolo, în cer, fântâna de lumină pentru noi toţi, cei însetaţi de lumina Lui. Iar ca să nu ne pierdem drumul, când mergem la sfânta Liturghie în cer şi pe pământ, aprinde în fiecare noapte "candela cerului"² , adică Steaua Polară.

Sigur că tronul lui Dumnezeu se află tot acolo sus: aşa numim noi constelaţia Cassiopeea, cea rotitoare în noapte - datorită formei sale de "W" - doar Tata trebuie să vadă totul în cer şi pe pământ, fiindcă iubirea din ochii lui ne ţine.

Iar în emisfera sudică, exact opus constelaţiei Cassiopeea, străluceşte nemişcată³ Crucea Sudului.

Fiindcă la Tata se ajunge numai prin cruce.

Poate fi crucea martiriului, crucea răbdării, crucea nedreptăţilor, a sărăciei, a umilinţei, crucea neîmplinirii şi a nefiinţei, crucea atâtor şi atâtor suferinţe, crucea dorului şi a durerii, dar niciodată nu e crucea morţii. Fiindcă e crucea Lui Isus, care ne-a eliberat pe toţi şi de moarte, şi de frica de moarte.

Aceasta ne învaţă îngerii şi toate puterile cereşti, aceasta ne învaţă toţi cei ridicaţi la cinstea altarelor, aceasta ne învaţă propria viaţă.

Iar acum, cu puţin înainte de echinocţiul de primăvară şi de Buna-Vestire, lumina triumfătoare ne reaminteşte să-l slujim pe Tatăl aşa cum se cuvine, fiindcă lumina ne e dată s-o dăruim fără să ne gândim la preţ, s-o răspândim cu generozitate, fără să ţinem seama de răni, fără odihnă şi fără altă răsplată decât aceea de a şti că împlinim voinţa Tatălui⁴.

Este "programul de viaţă" al tuturor celor care i-au urmat de-a lungul timpului şi pe întinsul pământului pe cei doi întemeietori ai Societăţii lui Isus care au fost canonizaţi la 12 martie 1622: Ignaţiu de Loyola şi Francisc Xaveriu: "Vocaţia noastră de iezuiţi ne cere detaşarea totală de orice înseamnă loc, ocupaţie profesională, poziţie, privilegii (cum ar fi vechime, stabilitate, posesiuni). Trebuie să avem dorinţa necondiţionată de a sluji Evanghelia şi Biserica purtătoare a ei, pe care s-o proclamăm pretutindeni şi de-a lungul întregii istorii a omenirii. Vocaţia ne cere imersiunea totală în mediul înconjurător, în munca şi în contextul misiunii. Aceasta e condiţia esenţială a bucuriei profunde pe care o trăim în misiunea noastră"⁵.

Iar bucuria înseamnă în primul rând libertate, fiindcă în inima Tatălui, acolo unde se împlineşte misiunea lor, totul e libertate fiindcă mai întâi de toate, e statornică şi nesfârşită iubire.

Şi dacă în timp, pentru iezuiţi, întreg pământul avea să devină casa lor, atunci, oriunde ne-am afla, e firesc să ne unească pe toţi acelaşi cer, "ad maiorem Dei gloriam"⁶.

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Fragment din ritualul funerar popular Românesc, unde elementul creştin se suprapune pe mitologia arhaică.
² Unul din numele pe care poporul român îl dă Stelei Polare.
³ La sud de latitudinea de 34 ° S, crucea este circumpolară şi astfel mereu vizibilă pe cerul de noapte.
⁴ Textul este adaptat după "Rugăciunea pentru generozitate" atribuită sfântului Ignaţiu de Loyola.
⁵ Fragment din cuvântarea intitulată "Food for Thought" a pr. Adolfo Nicolás, SJ, superiorul general al Societăţii lui Isus, la 5 februarie 2011, cu ocazia comemorării a 20 ani de la moartea pr. Pedro Arrupe, SJ. Editarea fragmentului respecta grafia originală.
⁶ Deviza Societăţii lui Isus.

lecturi: 10.