Papa în Cuba (2012):

Ceremonia de plecare din Cuba (Aeroportul internaţional José Martí din La Habana, miercuri 28 martie 2012)

Domnule Preşedinte,

Domnilor Cardinali şi iubiţi Fraţi întru Episcopat,

Stimate Autorităţi,

Doamnelor şi domnilor,

Dragi prieteni,

Îi aduc mulţumire lui Dumnezeu care mi-a permis să vizitez această frumoasă insulă, care a lăsat un semn aşa de profund în inima iubitului meu Predecesor, fericitul Ioan Paul al II-lea, când a avenit în aceste ţinuturi ca mesager al adevărului şi al speranţei. Şi eu am dorit cu ardoare să vin între voi ca pelerin al carităţii, pentru a-i mulţumi Fecioarei Maria pentru prezenţa veneratei sale imagine de la Sanctuarul del Cobre, din care, de patru secole, însoţeşte drumul Bisericii din această naţiune şi revarsă curaj în toţi cubanezii, pentru ca, din mâna lui Cristos, să descopere adevăratul sens al neliniştilor şi al dorinţelor care se cuibăresc în inima umană şi să aibă forţa necesară pentru a construi o societate solidară, în care nimeni să nu se simtă exclus. "Cristos, care a înviat din morţi, străluceşte în această lume şi face asta în mod şi mai clar chiar acolo unde conform judecăţii umane totul pare întunecat şi lipsit de speranţă. El a învins moartea - El trăieşte - şi credinţa în El pătrunde ca o mică lumină tot ceea ce este întunecat şi ameninţător" (Veghe de rugăciune cu tinerii, Freiburg in Breisgau, 24 septembrie 2011).

Îi mulţumesc Domnului Preşedinte şi celorlalte autorităţi ale ţării pentru interesul şi colaborarea generoasă prestată pentru desfăşurarea pozitivă a acestei călătorii. Recunoştinţa mea se îndreaptă şi spre membrii Conferinţei Episcopilor Catolici din Cuba care nu au precupeţit eforturi şi sacrificii tot pentru acest scop, precum şi spre cei care au oferit contribuţia lor, în moduri diferite, îndeosebi cu rugăciunea.

Port în interiorul inimii mele pe toţi şi pe fiecare dintre cubanezi, care m-au înconjurat cu rugăciunea lor şi afectul lor, oferindu-mi o cordială ospitalitate şi făcându-mă părtaş de cele mai profunde şi juste aspiraţii ale lor.

Am venit aici ca martor al lui Isus Cristos, având convingerea fermă că, acolo unde ajunge El, descurajarea lasă loc speranţei, bunătatea îndepărtează incertitudinile şi o forţă viguroasă deschide orizontul spre perspective neobişnuite şi binefăcătoare. În Numele său, şi ca Succesor al Apostolului Petru, am voit să amintesc Mesajul său de mântuire pentru ca să întărească entuziasmul şi grija Episcopilor cubanezi, precum şi ale preoţilor lor, ale persoanelor consacrate şi ale celor care se pregătesc cu angajare pentru slujirea sacerdotală şi pentru viaţa consacrată. Fie ca să slujească şi ca nou impuls pentru cei care cooperează, cu statornicie şi abnegaţie, în opera de evanghelizare, în special pentru credincioşii laici, pentru ca, intensificând dedicarea lor lui Dumnezeu în locurile de viaţă şi de muncă, să nu înceteze să ofere cu responsabilitate aportul lor pentru binele şi progresul integral al patriei.

Drumul pe care Cristos îl propune omenirii şi fiecărei persoane şi popor în particular nu o constrânge în nimic, dimpotrivă este factorul prim şi principal pentru dezvoltarea sa autentică. Lumina Domnului, care a strălucit cu putere în aceste zile, să nu se stingă în cel care a primit-o şi să-i ajute pe toţi să întărească înţelegerea şi facă să rodească ceea ce este mai bun din sufletul cubanez, valorile sale cele mai nobile, pe care este posibilă întemeierea unei societăţi cu orizonturi largi, reînnoite şi reconciliate. Fie ca nimeni să nu se simtă împiedicat să ia parte la această misiune pasionantă, prin limitarea propriilor libertăţi fundamentale, nici să nu se simtă scutit de la ea, din neglijenţă sau lipsă de mijloace materiale. Situaţie care este agravată atunci când măsuri restrictive impuse din afara ţării apasă în mod negativ asupra populaţiei.

Închei aici pelerinajul meu, dar voi continua să mă rog cu ardoare pentru ca să continuaţi drumul vostru şi Cuba să fie casa tuturor şi pentru toţi cubanezii, unde să convieţuiască dreptatea şi libertatea, într-un climat de fraternitate senină. Respectul şi grija faţă de libertate care palpită în inima oricărui om este neapărat necesară pentru a răspunde în mod adecvat la exigenţele fundamentale ale demnităţii sale şi a construi astfel o societate în care fiecare să se simtă protagonist indispensabil al viitorului propriei vieţi, al propriei familii şi al propriei patrii.

Momentul prezent reclamă în mod urgent ca, în convieţuirea umană, naţională şi internaţională, să se elimine poziţii inamovibile şi punctele de vedere unilaterale care tind să facă mai dificilă înţelegerea şi ineficace efortul de colaborare. Eventualele discrepanţe trebuie să fie rezolvate căutând, fără încetare, ceea ce-i uneşte pe toţi, cu un dialog răbdător şi sincer şi o voinţă sinceră de ascultare care să primească obiective aducătoare de noi speranţe.

Cuba, reînsufleţeşte în tine credinţa părinţilor tăi! Ia din această credinţă forţa pentru a edifica un viitor mai bun, ai încredere în promisiunile Domnului, deschide inima ta la Evanghelia sa pentru a reînnoi în mod autentic viaţa personală şi socială.

În timp ce adresez salutul meu emoţionat de adio, cer Stăpânei Noastre a Carităţii del Cobre ca să ocrotească pe toţi cubanezii cu mantia sa, să-i susţină în mijlocul încercărilor şi să dobândească de la Cel Atotputernic harul pe care îl doresc cel mai mult. Hasta siempre, Cuba, ţinut îmbogăţit de prezenţa maternă a Mariei. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze viitorul tău. Multe mulţumiri.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.