Luncani: Întâlnirea cu Cristos ne transformă viaţa

Sub îndrumarea părintelui Marius-Claudiu Dumea, 30 de tineri şi adulţi din Parohia Bacău "Sfântul Nicolae" au participat la o zi de reculegere spirituală în oaza de spiritualitate a Mănăstirii Carmelitane Maica Domnului de pe Muntele Carmel şi Profetul Ilie de la Luncani, sâmbătă, 24 martie 2012.

Programul zilei a debutat cu un moment de cunoaştere, după care a urmat prima meditaţie, Întâlnirea cu Cristos produce schimbare de atitudine - chemarea primilor apostoli, în care pr. Marius a propus celor prezenţi să reflecteze asupra modelului oricărei întâlniri a omului cu Dumnezeu. Orice om, în setea lui de fericire, de împlinire şi iubire, este într-o continuă căutare, aşa cum au fost şi discipolii lui Ioan Botezătorul, pe care Cristos îi cheamă să vină şi să vadă unde locuieşte. Îndemnul lui Isus: Veniţi! înseamnă a merge împreună cu Isus, a micşora distanţa dintre ceea ce eram şi ceea ce dorim să fim, să ne apropiem de el; Vedeţi! înseamnă a intra în misterul său, a trăi după învăţătura sa. Accentul este pus pe mişcarea pe care a produs-o momentul întâlnirii cu Isus în viaţa primilor ucenici, care plini de entuziasm simt nevoia de a împărtăşi bucuria de a-l fi găsit pe Mesia şi celorlalţi.

Întâlnirea cu Cristos ne schimbă orizontul vieţii, ne scoate din egoism, ne face mesageri ai iubirii sale în lumea în care trăim. Viaţa noastră de zi cu zi este luminată de prezenţa lui Cristos, care merge alături de noi şi care ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.

În cadrul atelierelor pe grupe, participanţii au căutat răspunsuri la patru întrebări:

Pe cine caută omul modern în existenţa sa? Pe cine caut eu şi de ce această căutare? Care sunt limitele impuse de ambientul în care trăim, care ne împiedică să experimentăm cerul? Dacă l-am întâlnit pe Cristos cum îi putem ajuta pe alţii sa îl găsească?

Omul modern caută interesul personal, bani, fericirea în lucruri materiale, avantaje pentru sine, libertate, stima celor din jur, dar şi împlinirea pe plan social şi profesional, iubirea, liniştea şi pacea în familie, bazate pe încredere şi comunicare, înţelegere şi respect, împăcarea cu sine, cu semenii şi cu Dumnezeu. În trăirea credinţei creştinii întâlnesc multe piedici, care îi îndepărtează de iubirea lui Dumnezeu, printre acestea se găsesc anturajul, prietenii care dau fericirea de moment, ritmul alert al vieţii, rutina, lipsurile materiale, mass-media. Cu toate acestea flacăra credinţei va rămâne aprinsă pentru că mai sunt mulţi creştini, care prin viaţa şi exemplul lor, prin rugăciune şi trăirea credinţei îl fac prezent pe Cristos pe drumul omului modern.

Itinerariul spiritual al zilei de reculegere a continuat după-amiaza cu rugăciunea sfântului Rozariu la picioarele crucii Mântuitorului. De aici am pornit pe Calea Crucii, parcurgând alături de Isus, care continuă să străbată drumurile noastre, drumul Calvarului. La capătul acestui drum am lăsat în amintire, crucea pe care am pregătit-o pentru acest moment, pentru a o regăsi ori de câte ori vom mai urca pe acest drum al crucii şi a ne aminti de această zi de har şi întâlnire cu Cristos.

Participarea la sfânta Liturghie a fost momentul culminant al întregii zile, întâlnirea cu Cristos în ascultarea cuvântului său şi în primirea sacramentului Spovezii şi a sfintei Euharistii.

În cadrul predicii, pr. Marius a ţinut a doua meditaţie: Eşti om! Ai căzut! Dar curaj, ridică-te! Căderea şi ridicarea lui Petru. Orice om, la un moment dat, poate experimenta o noapte a credinţei, trădarea, refuzul, îndepărtarea de iubirea lui Dumnezeu. Privind la Petru, revedem propriul drum în credinţă: descoperirea plină de bucurie a lui Mesia, curiozitatea de a afla cât mai multe lucruri despre împărăţia lui Dumnezeu, promisiunea plină de fervoare că îl vom urma pe Mântuitorul mereu... dar şi căderea, renegarea lui Cristos, îndepărtarea de calea pe care ne-a poruncit să o urmăm pentru a fi fericiţi.

Îndepărtarea de Dumnezeu este consecinţa mai multor alegeri greşite pe care le-a făcut Petru şi pe care, din nefericire, le facem şi noi: uităm să ne rugăm, îl urmăm pe Cristos de la distanţă, suntem mândri, încrezători doar în forţele proprii, căutăm respectul oamenilor, ne este ruşine să mărturisim că suntem creştini. Însă, chiar în acest întuneric, privirea lui Cristos caută privirea lui Petru, caută privirea noastră, pentru a pătrunde în inimă şi pentru a o vindeca. Acesta privire plină de iubire ne dezarmează şi ne dă puterea convertirii şi a convingerii, că dincolo de graniţa propriei mizerii şi a păcatelor există posibilitatea iertării.

Toţi cei prezenţi au primit această invitaţie: "În aceste zile dinaintea Învierii, percepeţi iubirea lui Dumnezeu pentru voi! Iubirea cere lacrimi, cere sacrificii, cere abandonarea păcatului".

Mulţumim părintelui care ne-a îndrumat, preoţilor şi surorilor de la mănăstirea camelită pentru disponibilitatea cu care ne-au primit şi ne-au însoţit şi tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei zile.

Liliana Puşcaşu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 martie: Luncani: Întâlnirea cu Cristos ne transformă viaţa

lecturi: 6.