Mirceşti: Ecouri după înmormântarea părintelui Sebastian Vârgă

Sâmbătă, 31 decembrie 2011, în Parohia Romano-Catolică Mirceşti, jud. Iaşi, PS Aurel Percă, episcopul auxiliar de Iaşi, împreună cu 30 de preoţi, a oficiat sfânta Liturghie şi funeraliile părintelui Sebastian Vârgă, în vârstă de 47 de ani, un fiu al satului, care a muncit ca preot şi a murit la 26 decembrie 2011, în Parohia Leopoldsdorf, o parohie cu şapte biserici şi cu şase filiale, din Arhidieceza de Viena, în Austria.

După celebrarea sfintei Liturghii din sărbătoarea Sfântului Ştefan, în Parohia Leopoldsdorf, părintele Sebastian Vârgă a mers împreună cu parohul său ca să binecuvânteze o casă. Acolo i s-a făcut rău şi în scurt timp a decedat. Sau, altfel spus, acolo împreună cu sfântul Ştefan, în cărui sărbătoare a murit, "a văzut cerurile deschise şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu" (Fap 7,56).

Un dicton creştin spune: "Repentina mors, sacerdotum sors" - Moartea grabnică este soarta preoţilor. Părintele Sebastian Vârgă ne-a dovedit prin moartea sa timpurie că acest dicton este valabil încă, aşa cum valabil a fost mai întâi pentru Isus, Marele Preot, şi apoi pentru mulţi alţii dintre preoţii săi.

Cuvântul de învăţătură al Preasfinţitului Aurel Percă s-a bazat pe textele biblice: Lc 12,35-40; Inţ 3,1-9 şi Ps 22.

Pornind de la cuvântul evanghelic: "Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi", episcopul Aurel Percă a spus că moartea nu l-a putut surprinde nepregătit pe pr. Sebastian Vârgă, pentru că Sfinţia sa a început să moară deja începând cu botezul, când a murit pentru prima oară împreună cu Isus, şi apoi a continuat să moară tot mai mult împreună cu el, odată cu primirea tainei Preoţiei, pentru a învia apoi împreună cu el în ziua de pe urmă. La acest moment al predicii, Preasfinţitul Aurel a amintit de multele jertfe şi de îndelungatele sacrificii pe care părintele Sebastian Vârgă le-a făcut, pentru a-şi împlini chemarea şi visul de a ajunge preot. Deci moartea pe care a îndurat-o acum câteva zile n-a fost decât o completare a morţii începute prin Botez şi desăvârşite prin Preoţie.

Am citit odată despre un misionar american, William Borden, care terminând liceul, a făcut o călătorie prin Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. Şi văzând mulţi oameni necăjiţi, s-a decis să se facă misionar. Când s-a hotărât pentru asta, a scris la finele Bibliei sale, două cuvinte: "Fără rezerve". Când a absolvit Seminarul şi Universitatea Yale, a mai scris încă două cuvinte: "Fără retractări". Când a fost repartizat misionar în China, unde a murit la scurt timp, datorită unei meningite cerebrale, a mai scris alte două cuvinte: "Fără regrete". Cred că aceleaşi cuvinte le-a spus şi părintele Sebastian Vârgă, atunci când a pornit pe drumul misiunii preoţeşti:"Fără rezerve. Fără retractări. Fără regrete!" Iar din aceste cuvinte trebuie să înveţe orice preot, şi chiar orice botezat.

Apoi moartea nu l-a surprins nepregătit pe pr. Sebastian Vârgă, pentru că Sfinţia sa zilnic a fost unit cu Cristos prin cuvântul pe care îl medita şi-l predica şi tot zilnic a fost unit cu Isus prin sfânta Euharistie, pe care o celebra, o primea şi o împărţea.

Şi iarăşi, moartea nu l-a surprins nepregătit pe pr. Sebastian Vârgă, pentru că Sfinţia sa avea o mare iubire faţă de sfânta Fecioară Maria, mama tuturor preoţilor. Atunci când părintele Sebastian a fost răpus de infarct, părintele lui paroh, care era lângă el, după ce i-a dat dezlegarea sacramentală în caz de urgenţă, i-a pus în mână un Rozariu. Iar Părintele Sebastian primind Rozariul, l-a strâns la piept cu putere şi cu lacrimi. Era semnul unei mari iubiri pe care a avut-o în viaţă, alături de sfânta Liturghie şi de munca apostolică.

Putem spune că moartea pr. Sebastian Vârgă a fost ultimul şi cel mai rodnic act al ministerului său sacerdotal. El, asemenea lui Isus, şi-a iubit turma încredinţată, până la sfârşit, până la sacrificiul vieţii. (cf. In 13,1).

Având în vedere cele spuse mai sus, la înmormântarea părintelui Sebastian Vârgă, putem spune, în loc de "a murit", că el "a fost strămutat" de la cele de pe pământ la cele veşnice, pentru că el a fost mereu "una cu Cristos" prin Botez, şi în acelaşi timp "Un alt Cristos", prin Preoţie. De aceea moartea, oricât de grabnică i-a fost, ea nu l-a surprins, deoarece a acceptat-o şi chiar a dorit-o de mai înainte.

Spre finalul predicii sale, Preasfinţitul Aurel Percă a reluat o asemănare pe care a folosit-o şi un preot român, tot misionar în Austria, părintele Pavel Balint, asemănare rostită la Liturghia de adio din parohia unde a activat părintele Sebastian, şi în care spune aşa: moartea omului credincios este asemenea cu urcarea unui om la bordul unui vapor. Vaporul porneşte, iar noi după un anumit timp îl pierdem din vedere, dar el îşi continuă drumul spre un alt port. Tot astfel părintele Sebastian s-a urcat pe vaporul veşniciei, din locul unde a murit, şi apoi a pornit în larg, spre un alt port, spre un alt tărâm mai bun, spre tărâmul paradisului. Noi nu-l mai vedem, dar el se îndreaptă în siguranţă spre portul veşniciei, acolo unde îl aşteaptă Dumnezeu cel întreit şi unic, împreună cu sfânta Fecioară Maria, cu toţi îngerii şi sfinţii.

Deci părintele Sebastian a plecat din portul Pământ, cu destinaţia portul Paradis. Îl însoţim în acest drum spre Tatăl ceresc cu rugăciunile şi ofrandele noastre. Rugăciunea noastră pentru părintele Sebastian este: "Odihna veşnică dă-i-o lui, Doamne, şi lumina fără de sfârşit să-i strălucească! Să se odihnească în pace! Amin."

Pr. Ioan Lungu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 31 decembrie: Mirceşti: Funeraliile pr. Sebastian Vârgă

lecturi: 19.