Siret: Bicentenarul Parohiei "Naşterea Sfintei Fecioare Maria"

În prima jumătate a secolului al XIV-lea, Siretul a luat locul Milcoviei şi a devenit cel mai important centru al catolicismului de la est de Carpaţi.

Aici franciscanii au întemeiat o mănăstire situată la poalele Dealului Horaiţul Înalt, pe malul stâng al Pârâului Târgului, care este amintită pentru prima dată într-o cronică a ordinului din 12 februarie 1326.

Ulterior, în jurul mănăstirii s-a născut o aşezare locuită de o populaţie de rit catolic formată din germani, polonezi şi poate câţiva unguri.

Pe lângă mănăstire a funcţionat o şcoală latinească, în care tradiţia spune că au învăţat carte fiii doamnei Margareta Muşata, viitorii domni Petru şi Roman.

La mijlocul secolului al XIV-lea, pe malul drept al râului Siret existau două aşezări omonime, una locuită de români, care era centrul formaţiunii statale româneşti Valahia Mică (Walachia Minor) şi alta locuită de catolici aflată în apropierea mănăstirii franciscane.

Locuitorii aşezării catolice s-au organizat într-o parohie care avea hramul Adormirea Maicii Domnului (Uspenia, cum îi ziceau românii).

Tradiţia susţine că prima doamnă a Moldovei, Maria, soţia lui Dragoş Vodă (1352-1354), care era catolică, a construit o biserică pentru coreligionarii săi. Aceste aşezări au fost unite de Sas Vodă (1354-1358) şi astfel s-a născut Siretul Vechi sau Târgul Siretului, prima capitală a Moldovei medievale.

La 9 martie 1371, la Siret a fost înfiinţată o episcopie catolică, care a devenit prima episcopie canonică din Moldova medievală.

Între anii 1377 şi 1380, cu sprijinul doamnei Margareta Muşata, a fost construită o mănăstire dominicană, în a cărei biserică a fost înmormântată Doamna Siretului, mama primilor doi voievozi muşatini.

Prima comunitate catolică din Siret a dăinuit până în anul 1573, când mănăstirile catolice au fost distruse, episcopia desfiinţată, iar catolicii alungaţi din ordinul lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574).

La începutul toamnei anului 1775, partea de nord-vest a Moldovei a fost ocupată de austrieci. Odată cu trupele austriece, în noua achiziţie teritorială a Imperiului Habsburgic, s-au aşezat şi primii catolici.

În anul 1775 a fost înfiinţat pentru militarii austrieci Capelanatul Militar Romano-Catolic de Siret în frunte cu preotul militar Antonius Nagy.

După un deceniu, în anul 1786, capelanatul militar este transformat în capelanat civil, care aparţinea de Decanatul Romano-Catolic Cernăuţi şi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Lemberg.

Pentru oficierea cultului, militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea şcolii de căpetenie, pe locul unde este astăzi casa parohială romano-catolică.

La cererea credincioşilor romano-catolici din Bucovina, împăratul Franz I (1792-1835), prin decret imperial, a înfiinţat parohiile: Siret, Suceava, Sadagòra, Istenseghits (Ţibeni) şi Andreasfalva (Măneuţi).

Primul paroh la Siret a fost capelanul Josef von Nitzki. La înfiinţare, Parohia Siret număra 1.478 credincioşi, care locuiau în oraş şi în 26 de sate din Districtul Siret.

Actuala biserică a fost construită între anii 1823 -1824 în timpul păstoririi preotului Josef Rybitczka şi a fost consacrată la 8 septembrie 1826 de către arhiepiscopul de Lemberg Andreas Graf von Skrabel Ankwicz. Hramul bisericii a fost stabilit pentru 8 septembrie, dată la care catolicii sărbătoresc Naşterea Sfintei Fecioare Maria.

La început parohia era exclusiv germană. Ulterior, ca urmare a creştere a populaţiei de etnie poloneză, parohia a devenit mixtă, germano-poloneză. În perioada bucovineană parohia a fost păstorită de 17 preoţi dintre care nouă preoţi polonezi, şase preoţi germani, un preot ceh şi un preot ungur.

În perioada interbelică parohia a rămas o parohie mixtă şi a fost păstorită de şase preoţi, patru preoţi de etnie poloneză şi doi preoţi de etnie germană.

După Exodul germanilor din anul 1940, Parohia Siret a devenit o parohie poloneză. Ulterior, din cauza căsătoriilor mixte, parohia a devenit o parohie mixtă în care trăiau polonezi, germani, români şi ucraineni.

În perioada comunistă parohia fost păstorită de 11 preoţi dintre care şapte preoţi români, trei preoţi de etnie poloneză şi un preot de etnie germană. Din scriptele parohiei rezultă că în anul 1989 s-au înregistrat opt căsătorii, zece botezuri şi 11 înmormântări. Scepticii prevesteau apusul parohiei, spre bucuria autorităţilor.

După anul 1989 parohia a cunoscut o adevărată renaştere. Biserica a fost restaurată în interior, au fost restaurate bisericile din filiale a fost construită o capelă pentru credincioşii din satul Văşcăuţi, iar numărul credincioşilor a crescut semnificativ.

Pentru sărbătorirea bicentenarului, sub conducerea preotului Irinel Iosif Iosub, biserica a fost restaurată în exterior, a fost finalizată construcţia aşezământului dominican, a fost construită o grotă la Vicşani, a fost aşezată o statuie a Sfintei Fecioare în piaţa bisericii şi a fost construit un oratoriu în curtea casei parohiale.

În anul 2010, parohia avea 281 de familii cu 803 suflete, iar în parohie au fost înregistrate trei căsătorii, patru botezuri şi şase înmormântări.

În cele peste două secole de existenţă, parohia fost păstorită de zece capelani, 41 de preoţi şi 27 de cooperatori. Parohia a cunoscut 15 vizite episcopale şi a dat Bisericii Catolice şapte persoane consacrate, iar în cimitirul din Siret odihnesc opt preoţi, dintre care unul a fost decan.

Noi am scris o istorie a parohiei cu scopul de a salva de la uitare un capitol interesant din istoria Bisericii Catolice din Bucovina şi din istoria oraşului natal.

În încheiere mulţumesc lui Dumnezeu pentru cinstea de a scrie aceste rânduri şi să dea Domnul ca Parohia Romano-Catolică Siret să dăinuie peste milenii.

Prof. Franz Pieszczoch, pensionar

lecturi: 27.