Cuvintele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea la transmisia televizată "Wort zum Sonntag" în ajunul călătoriei apostolice în Germania

În ajunul călătoriei apostolice pe care o va face în Germania între 22-25 septembrie 2011, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a înregistrat, la 18 septembrie 2011, la Castel Gandolfo o intervenţie pentru emisiunea "Wort zum Sonntag" a televiziunii publice germane ARD, care a fost transmisă ieri seara. Prezentăm în continuare traducerea intervenţiei papei.

Doamnelor şi Domnilor,

Dragi conaţionali!

Peste câteva zile voi pleca în călătoria mea în Germania şi sunt foarte mulţumit de asta. Mă gândesc cu bucurie îndeosebi la Berlin unde vor fi multe întâlniri şi, desigur, la discursul pe care îl voi ţine la Bundestag şi la marea Liturghie pe care o vom putea celebra la stadionul olimpic.

Unul din momentele importante ale vizitei va fi Erfurt: în acea mănăstire augustiniană, în acea biserică augustiniană, unde Luter a început drumul său, voi putea să-i întâlnesc pe reprezentanţii Bisericii evanghelice din Germania. Acolo ne vom ruga împreună, vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom gândi şi vom vorbi împreună. Nu aşteptăm nici un eveniment senzaţional: de fapt, adevărata măreţie a evenimentului constă tocmai în asta, că în acest loc împreună putem să gândim, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne rugăm şi astfel vom fi intim apropiaţi şi se va manifesta un adevărat ecumenism.

Ceva deosebit pentru mine este întâlnirea cu Eichsfeld, această mică fâşie de pământ care, deşi a trecut prin toate peripeţiile istoriei, a rămas catolică; apoi sud-vestul Germaniei, cu Freiburg, marele oraş, cu multe întâlniri care se vor desfăşura acolo, mai ales veghea cu tinerii şi marea Liturghie care va încheia călătoria.

Toate acestea nu sunt turism religios şi cu atât mai puţin un "show". Despre ce este vorba o spune motoul din aceste zile: "Unde este Dumnezeu, acolo este viitor". Ar trebui să fie vorba de faptul ca Dumnezeu să revină în orizontul nostru, acest Dumnezeu aşa de des absent totalmente, însă de care avem atâta nevoie.

Poate mă veţi întreba: "Dar Dumnezeu există? Şi dacă există, se ocupă cu adevărat de noi? Putem noi ajunge până la El?". Desigur, este adevărat: nu-l putem pune pe Dumnezeu pe masă, nu-l putem atinge ca pe o unealtă sau să-l luăm în mână ca pe oricare obiect. Trebuie să dezvoltăm din nou capacitatea de percepere a lui Dumnezeu, capacitate care există în noi. Putem intui ceva din măreţia lui Dumnezeu în măreţia cosmosului. Putem utiliza lumea prin tehnică, pentru că ea este construită în manieră raţională. În marea raţionalitate a lumii putem intui spiritul creator de la care ea provine şi în frumuseţea creaţiei putem intui ceva din frumuseţea, din măreţia şi chiar din bunătatea lui Dumnezeu. În Cuvântul din Sfintele Scripturi putem auzi cuvinte de viaţă veşnică ce nu vin pur şi simplu de la oameni, ci vin de la El şi în ele auzim glasul său. Şi în sfârşit aproape îl vedem pe Dumnezeu şi în întâlnirea cu persoanele care au fost atinse de El. Nu mă gândesc numai la cei mari: de la Paul la Francisc de Assisi până la Maica Tereza; ci mă gândesc la multele persoane simple despre care nimeni nu vorbeşte. Şi totuşi, atunci când le întâlnim din ele emană ceva bunătate, sinceritate şi bucurie şi noi ştim că acolo este Dumnezeu şi că El ne atinge şi pe noi. De aceea, în aceste zile vrem să ne angajăm pentru a-l vedea din nou pe Dumnezeu, pentru a fi din nou noi înşine persoane din care să intre în lume o lumină a speranţei, care este lumină ce vine de la Dumnezeu şi care ne ajută să trăim.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.