Elveţia - note de călătorie (I)

În perioada 23-30 august 2011, împreună cu pr. Gabriel Bucur şi pr. Felix-Marius Roca am fost oaspeţii surorilor din Institutul secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", care îşi au centrul în Lugano (Elveţia). Am avut ocazia în aceste zile să cunoaştem mai mult spiritualitatea terezinelor, dar şi să intrăm în contact cu istoria şi cultura locurilor.

Am plecat luni, 22 august din Câmpulung Moldovenesc. Am poposit mai întâi în Ungaria, în Parohia Szentes, condusă de un preot care se trage din România. Este vorba de pr. Valentin Bejan din Cleja (jud. Bacău), un preot deschis şi plin de bucurie. Sfinţia sa ne-a explicat cum din şase parohii s-a făcut una singură din lipsă de preoţi. Se resimte trecerea oamenilor prin comunism. În zonă a fost un puternic focar al comunismului. Oamenii au încetat să mai vină la biserică din teamă. Cu eforturi, preoţii încearcă acum să-i îndrepte spre Dumnezeu şi spre Liturghie.

În Lugano, la centrul surorilor terezine, am ajuns în seara zilei de marţi, 23 august. Şederea aici a fost o experienţă deosebită. Am fost copleşiţi de generozitatea şi căldura cu care am fost primiţi de surori. Ospitalitatea sr. Maria-Tereza Candian, superioara generală a institutului, ne-a impresionat. Mereu bucuroasă, senină, cu zâmbetul pe buze, mă întreb dacă sora a fost vreodată necăjită. Ne-am rugat şi am stat de vorbă.

Casa în care am stat este de fapt un fost sediu al episcopului, devenit apoi seminar. Odinioară au stat şi au învăţat aici seminariştii diecezei. În capela unde s-au rugat ei, am celebrat sfânta Liturghie. Acum în mare parte a casei locuiesc tineri care îşi fac studiile în Lugano. Restul este rezervată celor cinci-şase surori care lucrează aici. Capela şi sala de conferinţe sunt folosite de surori când au zile de reculegere şi pentru rugăciune.

În aceeaşi seară, în care am ajuns, am ieşit să facem câţiva paşi pe malul lacului. Vedem oraşul luminat noaptea. La stânga impresionează Muntele Brč, la dreapta Muntele San Salvatore. Lugano este cel mai mare oraş din cantonul Ticino (sud-estul Elveţiei), în apropiere de graniţa cu Italia. Este al treilea centru financiar, bancar şi de afaceri din Elveţia. În partea de sud-est este lacul cu acelaşi nume, pe malul căruia ne aflam noi.

În zilele cât am stat în centrul surorilor terezine am ascultat cu interes istoria Institutului secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". Sr. Maria-Tereza din anul 2003 este pentru a treia oară directoare a institutului (1978-1985, 1991-1997). Pe când avea 20 de ani a simţit dorinţa de a-şi dedica viaţa lui Cristos. A întâlnit institutul şi a întrevăzut răspunsul la aspiraţiile ei. Consideră vocaţia sa ca un adevărat dar al lui Dumnezeu. Ea ne-a reamintit ce este un institut secular: "O formă de viaţă consacrată în care credincioşii se consacră lui Dumnezeu prin trăirea voturilor de castitate, sărăcie şi ascultare. Nu au o haină specifică şi nu duc viaţă de obşte, aşa cum fac călugării, dar, trăind în lume, încearcă să dea mărturie despre Cristos".

Institutele seculare au fost recunoscute în anul 1947 de papa Pius al XII-lea. În România sunt 130 de surori terezine, dintre care 65 cu voturi. Din Moldova (Iaşi, Bacău, Roman, Oneşti, Huşi, Piatra-Neamţ, Focşani, Butea, Suceava) sunt cele mai multe. Sora superioară, începând cu anul 1996, a fost de foarte multe ori în România. Cunoaşte pe nume pe fiecare dintre surori. Prezenţa institutului în România se datorează şi pr. George Paştiu, un preot român originar din Transilvania care lucrează în zona Lugano. Sfinţia sa le-a încurajat pe surori, care doreau să meargă în Polonia, să vin mai întâi în ţara sa. Mons. Aurelio Bacciarini şi Maria Motta au înfiinţat institutul la 21 ianuarie 1926. Sr. Maria Motta a fost directoarea institutului din anul 1926 până la 21 octombrie 1948, data când a trecut la Domnul. Având ca deviză "Slujirea lui Cristos şi a Bisericii", surorile încearcă să urmeze modelul sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana institutului.

La 6 decembrie 2006, Institutul a sărbătorit 80 de ani. Un gând al fondatorului le stă surorilor şi astăzi la inimă: "Fără îndoială, este frumos idealul celor care se consacră lui Dumnezeu în mănăstiri. Dar este frumos şi idealul acelor tinere care, sprijinite de puterea detaşării şi de vocaţie, se aşază chiar în inima lumii pe cale de a deveni păgână, pentru a se lupta corp la corp, pentru a pune pretutindeni însemnele lui Isus Cristos şi ale împărăţiei sale".

Sora Maria-Tereza ne spune că neapărat să vizităm mormântul fondatorului. O facem a doua zi.

În dimineaţa zilei de 24 august, am pornit să vedem împrejurimile. Fascinează parcurile cu flori, măslini, palmieri, cedri, copaci de camfor, pini mexicani, eucalipţi etc. Trecem prin Parco Civico şi admirăm florile. Înainte de a intra în parc întâlnim statuia lui Guglielmo Tell, eroul lor naţional, sculptată de Vincenzo Vela în anul 1856, restaurată şi aşezată în acest loc la 21 iulie 2003. În mâna dreaptă îndreptată în sus, Tell ţine două săgeţi. Arbaleta o ţine în mâna cealaltă în lateral.

Sanctuarul "Preasfânta Inimă a lui Isus" este legat de terezine. În cripta de la subsol se află înmormântat fondatorul lor: Aurelio Bacciarini (8 noiembrie 1873 - 27 iunie 1935), care a fost episcop de Lugano între anii 1917 şi 1935. S-a născut la Lavertezzo. A fost hirotonit preot la 12 iunie 1897 la Lugano. La 8 octombrie 1906 a intrat la Slujitorii Carităţii la Como, la care devine superior general la 12 noiembrie 1915, succesor al lui Don Luiggi Guanella. A fost consacrat episcop la 21 ianuarie 1917 la Roma. În ajunul sărbătorii Inimii lui Isus a murit în faimă de sfinţenie la Lugano. La 11 aprilie 1937, rămăşiţele pământeşti i-au fost transferate din cimitir în cripta sanctuarului diecezan "Sfânta Inimă a lui Isus". Păstrăm un moment de reculegere şi ne rugăm.

Pe o placă de marmură este notat că sanctuarul dedicat Inimii lui Isus a început să fie construit în anul 1922. A fost binecuvântat la 6 noiembrie 1927 de Mons. Aurelio Bacciarini şi sfinţit la 25 iunie 1937 de episcopul Angelo Jemlini. Admirăm picturile care toate exprimă acelaşi gând: iubirea lui Dumnezeu pentru oameni revărsată prin Isus Cristos.

(va continua)

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23-30 august: Elveţia - note de călătorie (I)

lecturi: 12.