Discursul papei la adunarea posturilor de radio din European Broadcasting Union

Publicăm discursul rostit de papa Benedict al XVI-lea sâmbătă dimineaţa, 30 aprilie 2011, când a primit în sala elveţienilor din Palatul Apostolic de la Castel Gandolfo pe participanţii la a 17-a adunare a posturilor de radio din European Broadcasting Union, care a ţinut lucrările sale în zilele trecute în Vatican la invitaţia "Radioului Vatican" cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la întemeierea sa.

* * *

Dragi prieteni,

Sunt foarte bucuros să vă spun bun venit vouă tuturor, membrii şi participanţi la a 17-a Radio Assembly din European Broadcasting Union, care anul acesta este oaspetele Radioului Vatican, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la întemeierea sa. Îl salut pe arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale. Îi mulţumesc preşedintelui European Broadcasting Union, Jean Paul Philippot, şi părintelui Federico Lombardi, director general al Radioului Vatican, pentru cuvintele respectuoase cu care au ilustrat natura întâlnirii voastre şi problemele pe care trebuie să le înfruntaţi.

Atunci când predecesorul meu Pius al XI-lea s-a adresat lui Guglielmo Marconi să doteze Statul Vatican cu o staţie radio la înălţimea celei mai bune tehnologii disponibile la acea vreme, a demonstrat că a intuit cu acuitate în ce direcţie se dezvolta lumea comunicaţiilor şi ce potenţialităţi putea oferi radioul pentru slujirea misiunii Bisericii. Efectiv, prin radio, papii au putut să transmită dincolo de graniţe mesaje de mare importanţă pentru omenire, ca acelea pe bună dreptate vestite ale lui Pius al XII-lea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care au dat glas celor mai profunde aspiraţii spre dreptate şi pace, sau ca acela al lui Ioan al XXIII-lea în momentul culminant al crizei dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică în anul 1962. Tot prin intermediul radioului Pius al XII-lea a putut să răspândească sute de mii de mesaje ale familiilor pentru prizonierii şi cei risipiţi în timpul războiului, desfăşurând o operă umanitară care i-a câştigat recunoştinţă nepieritoare. În afară de asta, prin intermediul radioului au fost susţinute îndelung aşteptările credincioşilor şi popoarelor supuse regimurilor opresive ale drepturilor omului şi ale libertăţii religioase. Sfântul Scaun este conştient de potenţialităţile extraordinare pe care le are lumea comunicaţiei pentru progresul şi creşterea persoanelor şi a societăţii. Se poate spune că toată învăţătura Bisericii despre acest sector, începând de la discursurile lui Pius al XII-lea, trecând prin documentele Conciliului Vatican II, până la mesajele mele mai recente despre noile tehnologii digitale, este străbătută de o undă de optimism, de speranţă şi de simpatie sinceră faţă de cei care se angajează în acest domeniu pentru a favoriza întâlnirea şi dialogul, pentru a sluji comunitatea umană, pentru a contribui la creşterea paşnică a societăţii.

Desigur, fiecare dintre voi ştie că şi în dezvoltarea comunicaţiilor sociale se ascund dificultăţi şi riscuri. De aceea permiteţi-mi să vă manifest vouă, tuturor, interesul meu şi solidaritatea mea în opera importantă pe care o desfăşuraţi. În societăţile de astăzi sunt în joc valori fundamentale pentru binele umanităţii, şi opinia publică, în a cărei formare munca voastră are atâta importanţă, se află adesea dezorientată şi împărţită. Voi ştiţi bine ce preocupări nutreşte Biserica Catolică în privinţa respectării vieţii umane, a apărării familiei, a recunoaşterii drepturilor autentice şi a aspiraţiilor juste ale popoarelor, a dezechilibrelor care provoacă subdezvoltare şi foamete în atâtea părţi ale lumii, a primirii migranţilor, a şomajului şi a siguranţei sociale, a noilor sărăcii şi marginalizări sociale, a discriminărilor şi a încălcărilor libertăţii religioase, a dezarmării şi a căutării de soluţionare paşnică a conflictelor. La multe dintre aceste probleme am făcut referinţă în enciclica "Caritas in veritate". A alimenta în fiecare zi o informaţie corectă şi echilibrată şi o dezbatere aprofundată pentru a găsi cele mai bune soluţii împărtăşite cu privire la aceste probleme într-o societate pluralistă, este misiunea radiourilor precum şi a televiziunilor. Este o misiune care cere înaltă onestitate profesională, corectitudine şi respect, deschidere la perspectivele diferite, claritate în tratarea problemelor, libertate de îngrădirile ideologice, conştiinţă a complexităţii problemelor. E vorba de o căutare răbdătoare a acelui "adevăr zilnic" care traduce mai bine valorile în viaţă şi orientează mai bine drumul societăţii, şi care trebuie căutat împreună cu umilinţă.

În această căutare, Biserica Catolică are o contribuţie specifică proprie de oferit, şi intenţionează să o dea mărturisind adeziunea ei la adevărul care este Cristos, dar în acelaşi timp cu deschidere şi spirit de dialog. Aşa cum am afirmat în întâlnirea cu reprezentanţii calificaţi ai lumii politice şi culturale britanice în Westminster Hall din Londra în septembrie anul trecut, religia nu intenţionează să abuzeze de putere faţă de cei care nu cred, ci să ajute raţiunea în descoperirea principiilor morale obiective. Religia contribuie la "purificarea" raţiunii, ajutând-o să nu cadă în deformări, precum manipularea din partea ideologiei, sau aplicarea parţială care nu ţine cont pe deplin de demnitatea persoanei umane. În acelaşi timp, şi religia recunoaşte că are nevoie de acţiunea corectoare a raţiunii pentru a evita excese, precum integralismul sau sectarismul. "Religia nu este o problemă care trebuie rezolvată, ci un factor care contribuie în mod vital la dezbaterea publică a naţiunii". De aceea vă invit şi pe voi, "în cadrul sferelor voastre de influenţă, să căutaţi să promovaţi şi să încurajaţi dialogul dintre credinţă şi raţiune" în perspectiva slujirii binelui comun naţional.

Slujirea voastră este o "slujire publică", slujire a oamenilor, pentru a-i ajuta în fiecare zi să cunoască şi să înţeleagă mai bine ceea ce se întâmplă şi pentru ce se întâmplă, şi să comunice activ pentru a colabora la drumul comun al societăţii. Ştiu bine că această slujire întâlneşte dificultăţi, cu diferite aspecte şi proporţii în diferitele ţări. Pot să existe provocarea concurenţei din partea posturilor comerciale; condiţionarea unei politici trăită ca împărţire a puterii decât ca slujire a binelui comun; lipsa de resurse economice accentuată de situaţii de criză; impactul dezvoltărilor noilor tehnologii de comunicaţie; căutarea anxioasă a audience. Dar prea mari şi urgente sunt provocările din lumea de astăzi de care trebuie să vă ocupaţi, pentru a vă lăsa descurajaţi şi a capitula în faţa acestor dificultăţi.

În urmă cu 20 de ani, în anul 1991, când venerabilul Ioan Paul al II-lea, pe care mâine voi avea bucuria de a-l proclama fericit, primea adunarea voastră generală în Vatican, vă încuraja să dezvoltaţi colaborarea voastră reciprocă, pentru a favoriza creşterea comunităţii popoarelor din lume. Astăzi, mă gândesc la procesele în desfăşurare în ţări mediteraneene şi în Orientul Apropiat, din care multe sunt şi membre ale asociaţiei voastre. Ştim că noile forme de comunicare au desfăşurat şi desfăşoară un rol care nu este secundar chiar în aceste procese. Vă doresc să ştiţi să puneţi contactele voastre internaţionale şi activităţile voastre în slujba unei reflecţii şi a unei angajări pentru ca instrumentele de comunicare socială să slujească dialogului, păcii şi dezvoltării solidare a popoarelor, depăşind distanţele culturale, neîncrederile sau temerile.

În sfârşit, dragi prieteni, în timp ce vă doresc vouă tuturor şi asociaţiei voastre o muncă rodnică, doresc să vă exprim iarăşi recunoştinţa mea pentru colaborarea concretă pe care în multe ocazii aţi dat-o şi o daţi ministerului meu, ca în marile celebrări de Crăciun şi de Paşte sau cu ocazia călătoriilor mele. Şi pentru mine şi pentru Biserica Catolică sunteţi, aşadar, nişte aliaţi şi nişte prieteni importanţi în misiunea noastră. În acest spirit sunt bucuros să invoc asupra voastră a tuturora, asupra celor dragi ai voştri şi asupra muncii voastre binecuvântarea Domnului.

Benedict al XVI-lea

[© Copyright 2011 - Libreria Editrice Vaticana]

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.