Colocviu cu arhiepiscopul Celli, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale

Cultura digitală, loc de întâlnire pentru evanghelizare

De Mario Ponzi

Este pe linia dreaptă de sosire noul portal web al Sfântului Scaun. Aşa cum a fost anunţat deja de arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, în timpul recentei adunări plenare a dicasterului, imediat după Pa?te va fi în reţea în italiană, în engleză şi în franceză. "Va mai trebui aşteptat încă un pic - explică prelatul - pentru ca să fie operativ şi în celelalte limbi, inclusiv chineză. De altfel, am voit ca proiectul să se realizeze în manieră progresivă, pentru a avea posibilitatea de a aduce imediat toate modificările care ar trebuie să devină în mod evident necesare pe parcurs". Însă adunarea plenară nu s-a ocupat numai de noul portal. Ne vorbeşte despre asta arhiepiscopul în acest interviu acordat ziarului nostru.

Adunarea plenară marchează mereu un moment important în viaţa unui dicaster. Care este problema de fond pe care s-a concentrat atenţia voastră?

Adunarea plenară permite o confruntare directă cu colaboratorii, membrii şi consultanţii, care, trăind experienţa lor în atâtea ţări diferite, pot să furnizeze un cadru de ansamblu cu privire la starea comunicării în lume. Adunarea din acest an a avut o semnificaţie şi o dezvoltare deosebite, pentru că a fost inaugurată de întâlnirea cu Papa. Cuvintele lui au fost iluminante tocmai pentru a ne face să înţelegem care trebuie să fie punctul principal: să înţelegem că Biserica este chemată să dialogheze cu oamenii de astăzi, tot mai impregnaţi de o cultură digitală. În substanţă, e vorba de a lărgi orizonturile diaconiei culturii. Este ceea ce cere Papa atunci când recomandă să se cunoască, să se înţeleagă noile limbaje prin care omul contemporan se exprimă, comunică ceea ce el este, ceea ce el percepe.

Aşadar un nou mod de a evangheliza?

Biserica trebuie desigur să înveţe să-l vestească pe Cristos după limbajul mai uşor şi mai direct comprehensibil de omul căruia i se adresează. Astăzi e vorba de omul din era digitală, din cultura digitală. Şi Papa a orientat reflecţia noastră în acest sens, amintindu-ne că "trebuie avut curajul de a regândi în mod mai profund, cum s-a întâmplat în alte epoci, raportul dintre credinţă, viaţa Bisericii şi schimbările pe care omul le trăieşte" şi cerându-ne o angajare reînnoită în a-i ajuta "pe cei care au responsabilitate în Biserică pentru a fi în măsură să înţeleagă, să interpreteze şi să vorbească noul limbaj al mass-media în funcţie pastorală". În substanţă, ne-a cerut să gândim ce provocări aduce aşa-numita gândire digitală credinţei şi teologiei, şi care sunt întrebările şi cererile care derivă din asta.

Aţi reuşit să găsiţi răspunsuri?

Mai mult am găsit realităţile asupra cărora este necesar de intervenit pentru a găsi răspunsuri adecvate.

De exemplu?

Accentul a fost pus înainte de toate pe atenţia pastorală care trebuie dedicată lucrătorilor din lumea comunicaţiei. E vorba de un aspect fundamental. Apoi, strâns legată este problema formării viitorilor preoţi, cateheţi şi laici angajaţi, capabili să exercite misiunea lor în lumea digitală. Anul trecut Papa, în mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, a pus accentul pe necesitatea de a se îngriji de o pastoraţie adecvată pentru lumea culturii digitale. Punctul fundamental este de a percepe dimensiunile cele mai profunde ale proceselor comunicative care apar treptat. Persoana umană, ca subiect comunicativ, se exprimă de fapt printr-un echipament tehnic care vehiculează un nou limbaj, un nou mod de a înţelege lumea. Acest lucru trebuie aprofundat în centrele formative ale Bisericii, care deja acum are atâtea episcopate în prima linie. După întâlnirea universităţilor catolice din lume organizată aici la Roma anul trecut, am demarat noi înşine o serie de reuniuni continentale tocmai pentru a stimula această activitate formativă. Am fost deja în Spania, Thailanda şi Statele Unite. Următoarele ţinte sunt America Latină şi Africa. Aşadar, se poate vorbi despre o "reţea" de formare vastă şi articulată, căreia Consiliul Pontifical încearcă, în multe moduri, să-şi dea propria contribuţie. A puncta puternic pe formare este primul nostru obiectiv. S-a discutat mult despre asta la adunarea plenară.

Şi care au fost indicaţiile?

Între timp participanţii au ţinut să reafirme că a forma nu înseamnă a adăuga o materie în plus de studiat pe parcursul de învăţare. Sau cel puţin nu aceasta este aspectul cel mai important de care trebuie avut grijă. În schimb trebuie reafirmat rolul comunicării în Biserică şi prin urmare regândită şi teologia în perspectiva comunicării. Apoi multe din intervenţii au pus accentul pe transversalitatea comunicării în cadrul Bisericii însăşi şi au cerut Consiliului Pontifical să aprofundeze dialogul cu toate celelalte dicasterii vaticane pentru ca să se creeze o legătură profundă pe tema comunicaţiei. Baza ne-a cerut, în substanţă, să regândim rolul pe care dicasterul nostru ar trebui să-l interpreteze în cadrul misiunii Bisericii. O misiune, amintim asta, din care derivă îndatoriri operative complexe şi exigente, care ne pun nu numai în faţa exercitării responsabilităţilor noastre, ci, aş spune, a căutării unei forme de coerenţă în ansamblu faţă de mesaj sau faţă de fluxul de informaţii care trebuie comunicate.

Cum s-ar putea realiza această colaborare?

Înainte de toate reflectând asupra faptului că fiecăruia, în propriul loc, este cerut să transmită mesajul evanghelic, să-l trăiască şi să-l mărturisească în mod concret. Şi apoi considerând că nu este comunicarea un sector, ci un element constitutiv şi relevant din punct de vedere cultural în viaţa Bisericii. De fapt, ea se adresează nu numai ad extra ci şi ad intra, în sensul că, deja în linie de principiu, îşi pune obiectivul de a extinde propria slujire faţă de toate celelalte dicasterii vaticane. Angajarea primară a tuturor nu e altceva decât evanghelizarea, deci vestirea mereu nouă a Cuvântului lui Dumnezeu. Dezvoltarea noilor tehnologii impune aranjări şi, în multe cazuri, atitudini mereu noi, colaborări mai extinse, coordonări mai punctuale, sinergii mai lărgite. În acest sens cu toţii suntem chemaţi să fim comunicatori; cu toţi convergem spre un obiectiv unic.

Şi Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale poate să fie punctul de referinţă?

Nu aş vorbi atât de punct de referinţă cât mai degrabă de un rol de colaborare în dezvoltarea metodologiilor cele mai adaptate pentru noul mod de a comunica în era digitală, ştiind bine că şi acestea trebuie să aibă ca finalităţi obiective comune. Nu se comunică pentru sine, deoarece autoreferenţialitatea este unul din cele mai mari riscuri ale întregii comunicări. De acest pericol Consiliul Pontifical intenţionează să stea cât mai departe.

Într-un interviu de anul trecut dumneavoastră aţi spus că preotul trebuie să rămână punctul de sprijin al răspândirii mesajului evanghelic "oricare ar fi drumul de parcurs pentru a ajunge la om, chiar dacă e vorba de un drum telematic". Ce s-a schimbat astăzi, dacă s-a schimbat ceva?

Nu s-a schimbat nimic pentru că nu poate să se schimbe nimic. Şi aceasta este o altă realitate care a reieşit în timpul adunării noastre plenare. În comunicaţie, dincolo de orice progres tehnologic, nu va dispare niciodată exigenţa constitutivă a mesajului. Revin la ceea ce ne-a spus Papa la începutul lucrărilor noastre: "Credinţa mereu pătrunde, îmbogăţeşte, exaltă şi dă viaţă culturii, şi aceasta, la rândul ei, devine vehicul al credinţei, căreia îi oferă limbajul pentru a se gândi şi a se exprima. Deci este necesar să devenim ascultători atenţi ai limbajelor oamenilor din timpul nostru, pentru a fi atenţi la lucrarea lui Dumnezeu în lume". A deveni ascultători atenţi înseamnă însă şi mai ales a şti să ascultăm ceea ce Dumnezeu vrea să comunice. Se comunică dacă se are ceva de spus. Preotul, în acest sens, are marele privilegiu al unui mesaj care, pentru el, s-a făcut şi a devenit viaţă. Misiunea lui este şi aceea de a comunica - adică de a-i face părtaşi pe toţi - această bucurie a sa. Când se întâmplă asta este un fapt care nu trece neobservat; nici pentru întâlnirile directe şi personale, nici pe web sau în cyberspaţiu. Adevărul ştie mereu să-şi croiască drum în lumea mass-media, chiar dacă este aşa de variată şi uneori dificilă. Preotului nu se cere să fie un profesionist al comunicării, ci un slujitor fidel şi pasionat al Cuvântului lui Dumnezeu. Aş spune mai mult: eficacitatea comunicării va depinde tocmai de fidelitatea şi de iubirea pe care el le va revela în raporturile cu credincioşii.

Din punct de vedere practic cum intenţionaţi să acţionaţi?

Între timp organizând cursuri de formare. Vom încerca înainte de toate să dăm un sens nou întâlnirilor cu episcopii în vizita ad limina. Însă vom puncta mai ales pe formarea la nivel internaţional. În această optică organizăm la Rio de Janeiro un seminar despre comunicare pentru episcopii brazilieni, o întâlnire în Orientul Mijlociu şi alta în Africa. În partea a doua a anului vom avea una şi în Chile, destinată lucrătorilor din reţeaua informatică din America Latină (RIIAL). Mai mult, în acest continent vast am demarat deja de câtva timp o colaborare fructuoasă cu CELAM şi trebuie să spun că preşedintele, cardinalul Raymundo Damasceno Assis, s-a arătat deosebit de atent faţă de această formă de colaborare.

(După L'Osservatore romano, 18 martie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.