Papa care a eliberat Europa de comunism

Interviu luat părintelui Mariusz Frukacz, redactor al săptămânalului "Niedziela"

De Antonio Gaspari

La 1 mai Benedict al XVI-lea îl va beatifica la Roma pe predecesorul său, Karol Wojtyla.

Pentru a încerca să se înţeleagă mai bine virtuţile şi sfinţenia lui Ioan Paul al II-lea, agenţia Zenit a decis să publice diferite mărturii de persoane care l-au cunoscut şi frecventat.

Începem cu interviul luat părintelui Mariusz Frukacz, preot din arhidieceza de Czestochowa, precum şi redactor al săptămânalului catolic "Niedziela" şi corespondent diecezan al Agenţiei Catolice de Informaţie.

Polonia era dur supusă regimului sovietic. Ce a însemnat pentru popor alegerea ca pontif a lui Ioan Paul al II-lea?

Pr. Frukacz: În anul 1978, când cardinalul Karol Wojtyla a fost ales pontif cu numele de Ioan Paul al II-lea, Polonia era zdrobită de regimul comunist. Alegerea lui Ioan Paul al II-lea, primul pontif polonez şi primul pontif slav, a avut o mare relevanţă nu numai pentru Polonia, ci şi pentru toată Europa centrală şi de est. Poporul din Polonia, dar şi în celelalte ţări supuse regimului sovietic, a simţit nu numai bucuria, ci şi spiritul de libertate. Ioan Paul al II-lea a adus cu sine fidelitatea faţă de Evanghelie şi curajul credinţei în adevăr. Cred că cuvintele "Nu vă fie frică, dimpotrivă deschideţi larg porţile lui Cristos" au demarat schimbările epocale în Polonia şi în toată Europa. Alegerea lui Ioan Paul al II-lea a însemnat începutul primăverii libertăţii. Alegerea acelui pontif a dat poporului polonez forţa spirituală şi morală pentru a trece de la rezistenţa faţă de nedreptate la victoria binelui asupra răului. Ioan Paul al II-lea a demarat revoluţia spirituală şi morală în Polonia şi în celelalte ţări din Europa centrală şi de est.

Este adevărat că ruşii nu au invadat Polonia pentru că Wojtyla era papă?

Pr. Frukacz: La această întrebare nu se poate da un răspuns simplu. În acest moment nu cunoaştem toate documentele regimului comunist, şi mai ales se ştie puţin despre perioada în care generalul Wojciech Jaruzelski a instaurat starea de război în care au fost suspendate drepturile civile şi activiştii din "Solidarnosc" au fost arestaţi şi închişi. Eu cred că unii istorici au dreptate atunci când scriu că ruşii nu au invadat Polonia pentru că nu voiau să repete situaţia din anul 1968, când au invadat Cehoslovacia. Generalul Wojciech Jaruzelski susţine că în ziua de 13 decembrie 1981 a trebuit să instaureze starea de război în Polonia, altminteri ruşii ar fi invadat Polonia. Astăzi ştim că cele spuse de Jaruzelski nu sunt adevărate. Din punctul de vedere al câtorva documente şi pe baza mărturiilor istoricii din Polonia susţin că regimul comunist, în mod special Leonid Brezniev, primul secretar al partidului comunist din Uniunea Sovietică, voia ca generalul Jaruzelski şi regimul comunist din Polonia să rezolve problema "Solidarnosc" cu propriile forţe. Ştim astăzi că în timpul stării de război din Polonia, Ioan Paul al II-lea ţinea relaţii diplomatice strânse cu preşedintele Statelor Unite Ronald Reagan şi că a scris o scrisoare lui Leonid Brezniev pentru a-l convinge să nu invadeze Polonia. Cu toate acestea nu putem spune în mod suficient şi sigur că ruşii nu au invadat Polonia pentru că era papă cardinalul Wojtyla.

Nazismul mai întâi şi apoi comunismul au încercat să taie rădăcinile creştine şi să şteargă credinţa catolică a poporului polonez. Din ce motive nu au reuşit?

Pr. Frukacz: Este adevărat că nazismul mai întâi şi apoi comunismul au încercat să taie rădăcinile creştine şi să şteargă credinţa catolică a poporului polonez. Dar nu au reuşit. Cred că resursa decisivă care a salvat credinţa catolică a fost aceea a familiilor poloneze, care au respectat şi au transmis copiilor patrimoniul spiritual al generaţiilor precedente. În familiile creştine poloneze în timpul regimului nazist şi apoi comunist era vie şi puternică legătura credinţei cu cultura creştină şi cultura naţională. Pentru poporul polonez credinţa are importanţa ei şi în viaţa socială. Nu este ceva privat. Credinţa are o proprie dimensiune socială şi naţională. Pentru polonezi credinţa este legată cu adevăratul patriotism, adică iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de patrie.

Cred şi că un mare rol în a menţine puternice rădăcinile creştine în societatea poloneză l-au avut mişcările şi asociaţiile creştine, ca de exemplu "Mişcarea Lumină-Viaţă" a Slujitorului lui Dumnezeu părintele Franciszek Blachnicki. Un rol important l-au desfăşurat Cluburile Inteligenţei Catolice, pastoraţia academică şi săptămânile culturii creştine, când în biserici artiştii au prezentat şi au transmis cultura şi literatura naţională credincioşilor.

Cred că un mare rol l-a desfăşurat şi cardinalul Stefan Wyszynski, primat al mileniului. El a organizat "Voturile de la Jasna Gora" în anul 1956, Novena cu ocazia celor o mie de ani de creştinism în Polonia (1957-1966). Acelaşi cardinal Wyszynski a aprofundat şi a răspândit aşa-numita "Teologie a Naţiunii" pentru a întări identitatea catolică a polonezilor. Şi Ioan Paul al II-lea a mărturisit relevanţa şi măreţia figurii lui Wyszynski atunci când a spus: "Nu ar fi fost un pontif polonez pe tronul lui Petru dacă n-ar fi fost credinţa cardinalului Wyszynski şi detenţia lui şi Jasna Gora".

Mai întâi beatificarea lui Jerzy Popieluszko, acum cea a lui Karol Wojtyla, doi eroi moderni. Există multe elemente comune în curajul şi în mărturia eroică a amândurora. Ne puteţi ilustra?

Pr. Frukacz: Desigur, sunt multe elemente comune în curajul şi în mărturia eroică a fericitului preot Jerzy Popieluszko şi a lui Ioan Paul al II-lea. Primul element după părerea mea este credinţa puternică. Fericitul preot Jerzy Popieluszko şi Ioan Paul al II-lea sunt oameni de credinţă în sensul de ascultare totală faţă de Dumnezeu. Apoi amândoi sunt oameni care au realizat în viaţă adevărata fidelitate faţă de Evanghelie şi faţă de valorile creştine. În numele Evangheliei şi în numele respectării valorilor creştine în sfera vieţii publice, amândoi au apărat drepturile umane şi demnitatea persoanei umane. Amândoi au dat adevărată şi curajoasă mărturie lui Cristos până la vărsarea sângelui. Fericitul preot Jerzy Popieluszko a fost ucis de serviciile secrete ale regimului comunist. În timp ce pontiful Ioan Paul al II-lea a suferit un atentat în Piaţa "Sfântul Petru" la 13 mai 1981.

Preotul Popieluszko şi Ioan Paul al II-lea au promovat respectarea drepturilor umane, a drepturilor muncitorilor şi a demnităţii persoanelor umane, totul în lumina Evangheliei. Pentru Polonia şi pentru lumea întreagă au practicat şi mărturisit virtuţile curajului, fidelităţii faţă de Dumnezeu, faţă de Crucea lui Cristos şi faţă de Evanghelie, iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de patrie. Amândoi au reprezentat patriotismul în sens creştin, ca virtute culturală şi socială. Cred că un element comun pentru amândoi este spiritualitatea mariană şi încredinţarea totală Mariei. Pentru preotul Popieluszko exemplul era sfântul Maximilian Kolbe, în timp ce pentru Ioan Paul al II-lea era sfântul Alois Maria Grignion de Montfort.

Dumneavoastră l-aţi cunoscut şi l-aţi frecventat pe Karol Wojtyla. Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, calităţile singulare ale lui Ioan Paul al II-lea?

Pr. Frukacz: Prima mea întâlnire cu Ioan Paul al II-lea a fost în timpul călătoriei apostolice în Polonia, în iunie 1979. Aveam opt ani. Îmi amintesc bine de figura lui albă cu braţele deschise. Îmi amintesc de atmosfera fericită din acele zile istorice. Îmi amintesc şi de lacrimile părinţilor mei, mai ales ale tatălui meu Marian care făcea parte din mişcarea "Solidarnosc". Apoi în anii care au urmat am participat cu rudele mele la întâlnirile cu Ioan Paul al II-lea la Jasna Gora şi în Czestochowa în timpul călătoriilor din 1983, 1987, 1991, 1997, 1999.

Foarte importantă şi pentru spiritualitatea mea a fost întâlnirea din august 1991, când Ioan Paul al II-lea a venit să binecuvânteze Seminarul nostru Mare din Czestochowa. Eram în perioada aceea în al doilea an de studii la Seminar. M-au impresionat mult cuvintele pontifului când a spus: "Cu dedicarea întreagă şi totală proprie atitudinii Marie sub cruce... proclamaţi Evanghelia Fiului său şi mărturisiţi-l în viaţă, cu generozitate, fără nici un compromis cu spiritul din lumea aceasta şi fără nici o frică".

După părerea mea, papa polonez a fost un om al rugăciunii. În inima mea rămâne pentru totdeauna Liturghia pe care am putut s-o concelebrez cu Ioan Paul al II-lea în capela privată din Palatul Apostolic, la 7 septembrie 2000. Cred că Ioan Paul al II-lea a fost un om cu mare iubire faţă de aproapele, faţă de Cristos şi faţă de Biserică. O iubea aşa de mult pe Maria, a fost omul rozariului. Port cu mine mereu Rozariul pe care mi l-a dat.

Câţi polonezi vor veni la Roma pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea?

Pr. Frukacz: În acest moment nu se poate spune cifra sigură, dar pot spune că toată Polonia este în mişcare. Mass-media din ţara noastră spun că pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea vor veni la Roma peste un milion de pelerini din Polonia.

(După Zenit, 8 februarie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.