Cleja: Ziua Tineretului

Parohia "Sfântul Marcu" din Cleja a găzduit Cea de-a XXV-a Zi Mondială a Tineretului la nivel diecezan, duminică, 2 mai 2010, Liturghia prezidată de ÎPS Francisco-Javier Lozano, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova. La celebrare au participat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Tema propusă pentru acest an de papa Benedict al XVI-lea a fost: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" (Mc 10,17).

Într-o atmosferă plină de entuziasm şi căldură sufletească ce a făcut ca veselia să plutească în aer, Ziua Tineretului şi anul acesta şi-a atins scopul dorit, acela de a-i uni pe tinerii din Dieceza de Iaşi pentru a sărbătorii minunatul dar oferit lor. Parcă şi vremea a ţinut să participe şi să intensifice această bucurie, cu soarele care era din ce în ce mai puternic, mergând în pas cu satisfacţia reuşitei acestei zile.

Sfânta Liturghie a fost precedată de câteva momente de cânt şi rugăciune organizate de tineri din diferitele grupări din dieceză. La ora 11.00 a început sfânta Liturghie cu o procesiune care a plecat din biserică spre grota unde s-a ţinut întregul eveniment. ÎPS Francisco-Javier Lozano a prezidat celebrarea alături de care au concelebrat PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă. Şi numărul preoţilor a fost foarte mare, participând aproximativ 100 de preoţi din Dieceza de Iaşi.

La acest eveniment au participat autorităţile locale şi un grup de oaspeţi din Franţa.

Cuvântul de întărire sufletească a fost ţinut de nunţiu care i-a fascinat pe tinerii prezenţi, care erau în număr de peste 4.000. Îndemnurile sale au reuşit să atingă şi sufletele cele mai sceptice care tratau cu o oarecare indiferenţă cuvântul Scripturii.

Pornind de la lecturile propuse pentru această zi (Dt 6,2-6; Ps 18,8.9.10.11; 1In 5,1-5; Mc 10,17-27) în care Isus ne invită să rămânem cu el "Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul; cine rămâne în mine aduce roade multe", ÎPS Francisco a conturat un cadru în care i-a chemat pe tineri să rămână în Cristos. El a spus că Euharistia trebuie să fie centrul vieţii creştine şi mai ales a tinerilor care vor să rămână cu Isus. Dorinţa sa este aceea de a-i cunoaşte şi de a trăi împreună cu tinerii, iar această ocazie i-a fost dată tocmai de această participare alături de ei la ziua lor. Tinerii sunt viitorul şi speranţa societăţii şi pentru realizarea acestui lucru nunţiul a transmis şi salutul şi afecţiunea papei Benedict al XVI-lea în numele căruia a fost prezent.

"V-aţi adunat pentru a vă ruga şi a sta mai aproape de Isus, de aceea, rugaţi-vă pentru a nu cădea în ispită", a fost îndemnul nunţiului, pentru că această perioada a vieţii, dar şi lumea de astăzi duce spre îndepărtarea de Dumnezeu. Asemenea apostolilor care trebuiau să rămână în veghere în Grădina Ghetsemani, şi tinerii trebuie să vegheze zi de zi pentru a forma o societate fondată pe credinţa în Isus Cristos. Aşadar, să ne deschidem mintea şi inima la cuvintele din evanghelie. Isus este cel care poate face să înflorească deşertul dezamăgirilor noastre, el este cel care poate să trezească din letargia indiferenţei, să ne facă să renaştem la viaţa harului care este susţinută de puterea Duhului Sfânt. El repetă neîncetat fiecăruia dintre noi "Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24).

"Iubiţi fraţi şi surori, în încheierea acestor cuvinte ale mele, ca reprezentant al Sfântului Părinte în România, doresc să vă încurajez să intraţi într-un contact viu, personal, cu Cristos. înainte de toate prin rugăciune. Cuvântul lui Dumnezeu să fie centrul vieţii voastre spirituale. Vă invit, aşadar, la o citire asiduă a Sfintelor Scripturi însoţită de rugăciune. E vorba de a-1 asculta pe Cristos: «A-1 asculta pe Cristos şi a fi supuşi glasului său: aceasta este calea maestră, singura, care conduce la plinătatea bucuriei şi a iubirii» (Deus caritas est)".

La sfârşitul Liturghiei, o tânără din Cleja a mulţumit în numele întregii comunităţi pentru acest mare dar de a avea pentru un an întreg crucea care îi uneşte pe tineri în aceste zile diecezane dedicate lor. De asemenea, PS Gherghel a adresat un cuvânt de încurajare şi preţuire tuturor tinerilor prezenţi şi a anunţat următoarea zi a tineretului care va avea loc la Butea (Iaşi). Pr. Felix Roca, responsabil cu pastoraţia tinerilor din Dieceza de Iaşi, i-a salutat pe tineri şi a rămas alături de ei pentru o desfăşurare mai bună a întregului program.

Cei care au făcut ca sfânta Liturghie să se desfăşoare cât mai frumos au fost tinerii din parohiile Valea Mare şi Faraoani care şi-au adunat forţele şi au condus cântările alături de toţi tinerii participanţi.

După sfânta Liturghie a urmat un program recreativ, distractiv, cu tombolă, momente muzicale, dansuri etc., în care s-au implicat toţi tinerii.

Impresii

"Cu gândul de a-l întâlni pe Cristos, cu dorinţa în suflet a fi priviţi şi îndrăgiţi de el, precum a fost şi tânărul din evanghelie, am pornit cu toţii spre Cleja. Şi fiecare dintre noi a trăit întâlnirea cu Isus într-un mod unic, răspunzând chemării sale prin cântec de laudă, rugăciune, dar şi voie bună". (Carolina, Parohia "Adormirea Maicii Domnului", Iaşi)

"E frumos să vezi atât de mulţi tineri adunaţi în jurul lui Cristos! Am văzut printre ei multă bucurie, entuziasm, credinţă, iubire şi pot spune că era imposibil să nu participi alături de ei la această frumoasă sărbătoare! Sigur Isus a zâmbit fericit astăzi fiecărui tânăr prin razele de soare, inspirând mult curaj în a fi încrezători în viitorul nostru". (Agata, Valea Mare)

"Am simţit plutind în aer veselia. Dacă priveai în jur, observai chipurile luminate ale tinerilor care au venit cu un singur gând, de a-l cunoaşte mai bine pe Isus. Avem atâta nevoie de el, ...iar el are nevoie de jovialitatea, iubirea şi tinereţea noastră". (Claudia, Moineşti)

"Nu ne-am gândit niciodată câte responsabilităţi vom avea atunci când am primit crucea, dar pot spune că această oportunitate ne-a apropiat şi am reuşit să realizăm ceva frumos şi să fim mândri de noi. Atunci când a trebuit să înmânăm crucea Parohiei Butea, nostalgia a pătruns în sufletul nostru pentru că am fi vrut să rămână în comunitatea noastră. Şi totuşi ne-am bucurat să auzim ardoarea cu care tinerii prezenţi din cele 105 parohii doreau să fie purtătorii crucii; asta ne-a încântat pentru că am realizat disponibilitatea acestora faţă de Isus. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această şansă pe care ne-a oferit-o şi sperăm ca această cruce să revină în parohia noastră cât mai curând". (Andreea Coman, Parohia "Sfântul Marcu", Cleja)

Seminarist Mihail Cojan

*

Omilia nunţiului apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano la Liturghia cu tinerii

"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul" (In 13,34).

Cu aceste cuvinte din Evanghelia după sfântul Ioan pe care le-am ascultat, Domnul ne revelează nucleul mesajului creştin: iubirea. Iubirea creştină dă un sens vieţii, descoperă adevărul definitiv, ne arată drumul fericirii.

Iubiţi confraţi întru episcopat,
Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi călugări şi călugăriţe,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Preaiubiţi tineri,

Este pentru mine o mare bucurie să fiu aici la Cleja la biserica dedicată sfântului Marcu, pentru întâlnirea diecezană a tinerilor, împreună cu tinerii din Dieceza de Iaşi şi cu tinerii veniţi din alte dieceze sau din străinătate.

Îi mulţumesc din inima episcopului vostru, Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel, pentru invitaţia pe care mi-a adresat-o de a prezida această Euharistie. Pentru că Euharistia este centrul vieţii noastre. "Biserica trăieşte din Euharistie", ne spunea frecvent papa Ioan Paul al II-lea (Ecclesia de Eucharistia, 1). Da! Euharistia este viaţa noastră; Euharistia este izvorul inepuizabil al credinţei, speranţei şi carităţii noastre.

Ca nunţiu apostolic în România, această întâlnire îmi permite şi să cunosc mai bine dieceza voastră, dar mai ales să trăiesc împreună cu tinerii din Moldova, ţinut nobil cu rădăcini creştine antice, misterele credinţei noastre şi să-i încurajez la o angajare tot mai mare în viaţa creştină.

Doresc să salut foarte cordial toate persoanele prezente aici, familiile voastre, pe copii, pe cei bolnavi, pe toţi cei care au nevoie deosebită de ajutorul Domnului, de harul lui, în momentele de încercare şi de suferinţă.

Este pentru mine o mare bucurie în această dimineaţă să iau parte la o întâlnire cu voi, dragi tineri, care sunteţi viitorul şi speranţa societăţii şi a Bisericii din România. La tineri priveşte cu încredere şi papa Benedict al XVI-lea, care m-a delegat să vă salut cu multă afecţiune din partea lui. Mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o. Vă salut pe toţi şi pe fiecare cu mare afecţiune, cuprinzându-vă într-o unică îmbrăţişare împreună cu educatorii voştri, cu preoţii care vă însoţesc şi cu familiile voastre.

V-aţi adunat aici pentru a vă ruga, pentru a fi aproape de Isus, pentru a-i sta în companie unindu-vă cu rugăciunea lui. Rugăciunea este o problemă de iubire, spunea sfântul Augustin. "Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită, le-a spus Isus discipolilor în Ghetsemani, căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab" (Mt 26,41). Şi noi, discipoli ai lui Cristos în această epocă a noastră, n-ar trebui oare să preţuim acea invitaţie a lui Isus din Grădina Ghetsemani? Dragi tineri, nu vă lăsaţi atraşi de spiritul lumii, mai degrabă rămâneţi treji şi vegheaţi: vegheaţi şi rugaţi-vă pentru a nu ceda în faţa ispitei.

"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul" (In 13,34).

Să ne deschidem mintea şi inima la aceste cuvinte ale învăţătorului divin, singurul care poate să ne zdruncine din visele noastre zadarnice, singurul care poate face să înflorească deşertul dezamăgirilor noastre şi poate să umple golul interior din inima noastră; singurul care poate să alunge temerile şi tristeţea din orizontul viitorului nostru. Isus ne cheamă pe nume aşa cum a făcut odinioară cu apostolii: Petru, Iacob, Ioan... treziţi-vă, urmaţi-mă, rămâneţi cu mine! Invitaţia lui, cuvântul lui, uneori poate să ne apară probabil prea exigent, dar numai Isus ne poate trezi din letargia păcatului şi a indiferenţei, numai el ne poate elibera de egoismul care dă naştere la singurătate, la insatisfacţie şi uneori chiar la disperare. Dacă primim invitaţia lui, putem respinge tot ceea ce ne induce la somnul morţii spiritului şi putem să ne renaştem la o viaţă nouă, viaţa harului, viaţa în Duhul Sfânt.

"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul" (In 13,34)

Aşadar, să ne deschidem inima la cuvintele lui Isus şi aici, la Cleja, el ne repetă: "Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24). Aceste cuvinte sunt o invitaţie de a-l urma fără răzgândiri, fără condiţii, renunţând la noi înşine şi încrezându-ne total şi numai în el. Dar ne întrebam: Merită oare să ne riscăm viaţa pentru evanghelie? Însă pentru a răspunde la această întrebare este necesar mai întâi să-l întâlnim pe Isus. De fapt, pentru a putea urma pe cineva este indispensabil ca mai întâi să-1 cunoaştem şi, pentru a-1 putea cunoaşte, este necesar să-1 întâlnim personal. Întâlnindu-1 pe Isus, apropierea lui îndepărtează temerile, iubirea lui umple inima, privirea lui ocroteşte, cuvântul lui este călăuză şi lumină în drumul nostru pământesc.

"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul" (In 13,34).

Dragi tineri, conform promisiunii lui Isus făcută apostolilor în Cenacol, Duhul Sfânt e cel care ne conduce la plinătatea vieţii, a adevărului şi a iubirii. Atunci când îl primim în inimile noastre, Duhul Sfânt ne schimbă dinăuntru. Forţa Duhului Sfânt ne-a fost comunicată prin Botez şi prin sacramentul Mirului, pe care mulţi dintre voi l-aţi primit şi pe care alţii îl vor primi în următorii ani. Iată deci că a-1 întâlni, a-1 cunoaşte, a-1 iubi şi a-1 urma pe Isus, graţie acţiunii misterioase a Duhului Sfânt, ne conduce spre cunoaşterea Tatălui ceresc şi a adevăratei ţinte a existenţei noastre: Paradisul. Dragi tineri, să mergem spre cer făcând binele pe acest pământ, iubindu-i pe prietenii noştri şi chiar pe duşmanii noştri, ajutându-i mai ales pe cei de o vârstă cu voi ca să dea sens autentic vieţii întâlnindu-1 pe Isus şi descoperind frumuseţea de a face parte din comunitatea cretină: Biserica. Biserica este familia voastră şi, ca orice familie, are nevoie şi de voi, tinerilor, şi de entuziasmul vostru, pentru a arăta faţa lui Cristos oamenilor de astăzi prin veselia voastră şi generozitatea voastră, prin mărturia voastră şi slujirea voastră adusă celor nevoiaşi în diferitele forme de voluntariat.

Benedict al XVI-lea, în învăţăturile sale luminoase, se adresează frecvent tinerilor, se adresează şi vouă, dragi tineri prezenţi aici la Cleja; şi asemenea lui Ioan Paul al II-lea, vă invită să nu vă fie teamă că pierdeţi ceva deschizându-vă inima lui Cristos: "Cine îl lasă pe Cristos să intre, nu pierde nimic, absolut nimic din ceea ce face viaţa liberă, frumoasă şi mare". "De aceea, spune papa, dragi tineri: nu vă fie frică de Cristos! El nu ia nimic şi dăruieşte totul. Cine se dăruieşte lui, primeşte de o sută de ori mai mult. Da, deschideţi, deschideţi larg porţile lui Cristos şi veţi găsi viaţa adevărată (Enciclica Deus caritas est [Dumnezeu este iubire]).

"Oare ce ne-ar putea mântui dacă nu iubirea?". Aşadar, iubire, dar iubire în adevăr. Cuvântul "adevăr" capătă o însemnătate deosebită în Benedict al XVI-lea. Papa relansează dialogul cu cultura laică, dar în acelaşi timp denunţă laicismul intolerant care vrea să izoleze în sfera privată convingerile religioase, ameninţând astfel înseşi principiile democratice. Este nihilismul celor care neagă existenţa oricărui adevăr. În faţa acestei culturi, papa reafirmă motivele care-i fac pe creştini să aibă o credinţă clară în Dumnezeu făcut om. O credinţă însoţită de o mare încredere în raţiune, în raţionalitate.

În multe părţi ale lumii şi, din păcate, îndeosebi în bătrâna Europa, există astăzi o stranie şi periculoasă uitare a lui Dumnezeu. Pare că totul merge la fel de bine şi fără el. Însă în acelaşi timp există şi un sentiment de frustrare, de insatisfacţie faţă de tot şi de toţi, şi atâta lume gândeşte. Adevărul este că avem nevoie de idealuri înalte, este nevoie de cineva care să ne arate calea păcii, a fericirii adevărate, a iubirii. Şi acest cineva este Isus Cristos, Domnul.

Iubiţi fraţi şi surori, în încheierea acestor cuvinte ale mele, ca reprezentant al Sfântului Părinte în România, doresc să vă încurajez să intraţi într-un contact viu, personal, cu Cristos. înainte de toate prin rugăciune. Cuvântul lui Dumnezeu să fie centrul vieţii voastre spirituale. Vă invit, aşadar, la o citire asiduă a Sfintelor Scripturi însoţită de rugăciune. E vorba de a-1 asculta pe Cristos: "A-1 asculta pe Cristos şi a fi supuşi glasului său: aceasta este calea maestră, singura, care conduce la plinătatea bucuriei şi a iubirii" (Deus caritas est).

Ştiu că ţara voastră şi că dieceza voastră în mod deosebit mărturisesc o devoţiune filială faţă de papa, conducătorul vizibil al Bisericii Catolice universale. Ştiu că toţi catolicii din Iaşi, tinerii din această dieceză înalţă rugăciuni fervente pentru slujirea universală a urmaşului lui Petru şi vă sunt profund recunoscător şi pentru aceasta.

La sfârşitul sfintei Liturghii, voi împărţi cu bucurie binecuvântarea apostolică în numele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, vouă, tuturor celor prezenţi, familiilor voastre şi în mod special copiilor, celor bolnavi şi tuturor celor care suferă.

Mons. Francisco-Javier Lozano,
nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 mai 2010: Cleja: Ziua Tineretului

lecturi: 13.