Djebonoua: Au cunoscut pe Cel ce-l cântă acum

Rezonanţa ecoului sărbătorilor pe străzile unui sătuc parcă uitat de lume, Djebonoua, în Coasta de Fildeş (Africa), dar nu şi de Dumnezeu, îşi pune pecetea pe chipul copiilor, al tinerilor, al celor în vârstă şi a noastră, a misionarilor români, care de dimineaţă ne-am îndreptat spre acelaşi loc din sat pentru a cânta intrarea glorioasă a lui Cristos în Ierusalim, fiind patronaţi de acelaşi spirit de bucurie.

Am început să trăiesc emoţiile acestei sărbători cu ceva timp înainte, când pr. Gabriel Cimpoeşu, parohul misiunii, povestea despre mirajul acestei sărbători celebrate aici în Djebonoua, de pata de culoare pe care lumea în simplitatea ei reuşeşte să o dea şi despre bucuria şi mulţumirea pe care ţi-o oferă aceste inimi, care nu de foarte mult timp l-au cunoscut pe Cel ce-l cântă acum şi invită pe toţi la sărbătoare.

Entuziasmul cu care m-am trezit în această dimineaţă, în Duminica Floriilor a anului 2010, era o construcţie a aşteptărilor mele, a emoţiilor acumulate pentru a vedea cu ochii mei şi pentru a trăi personal ceea ce urmează să relatez în rândurile lăsate albe în jurnalul meu misionar, special pentru acest moment, rânduri ce vor ajunge la toţi aceia care vor să se bucure împreună cu noi.

Tanti Ana (bucătăreasa misiunii), atentă ca-ntotdeauna, s-a gândit la noi şi dimineaţă a intrat cântând în sufragerie aducându-ne ramuri de palmier şi urându-ne o sărbătoare frumoasă. Am mulţumit şi am schiţat un zâmbet de recunoştinţă, deoarece piesele care veneau în întâmpinarea mea erau cele ale unui puzzle de mult schiţat în mintea mea şi care acum începea să se contureze.

Cu ramurile în mână şi cu inima deschisă de a primi noutatea am pornit spre acel capăt al satului de unde avea să înceapă procesiunea. Am surprins în mod plăcut că toată lumea îmbrăcată de sărbătoare şi cu ramuri de palmier în mână avea acelaşi punct de sosire. Jovialitatea copiilor care se lăsau modelaţi de animatorii responsabili de organizarea procesiunii a trezit în mine sentimentul de a lăsa spaţiul necesar în inima mea pentru a pătrunde Regele Slavei.

Ajunşi la destinaţie, pr. Gabriel îmi şopteşte la ureche că la această procesiune se adaugă un element nou în istoria satului şi anume prezenţa unui reprezentant al radioului local, Nobel, care a cerut acordul de a transmite celebrarea Floriilor. Mi-am zis că este minunat că bucuria nu e delimitată şi poate fi transmisă şi valorificată cu toate instrumentele care ne sunt puse la dispoziţie.

Cu paşi mărunţi, în cântece de slavă, în ritm de dans african şi cu ramurile de palmier fluturate de un vânticel care nu ştim de unde vine şi încotro se îndreaptă, dar căruia îi simţim prezenţa, ne-am îndreptat spre biserică. În centrul satului a avut loc o "îmbrăţişare" spectaculoasă, spontană şi neaşteptată şi anume: între procesiunea credincioşilor catolici cu procesiunea credincioşilor protestanţi. Ne-am salutat discret în bucuria aceluiaşi eveniment, continuându-ne drumul în două zări. Nu putea trece neobservată forfota mulţimilor de păgâni şi de musulmani de pe marginea drumului care priveau uimiţi la noi, neştiind ce se întâmplă. Pentru o secundă m-am întrebat: Oare care este bucuria lor de vreme ce nu l-au cunoscut încă pe Cristos? Dar în acelaşi timp m-am gândit şi la mărinimia harului care mai devreme sau mai târziu se va revărsa peste toţi oamenii.

Odată ajunşi, băncile bisericii se umpleau în răsunetul celor patru coruri animatoare: Corul copiilor, Corul tinerilor, Corul Nou şi Corul "Sf. Bernadeta", biserica devenind din ce în ce mai neîncăpătoare.

Preluarea unor elemente din dramaturgie de către pr. Gabriel Cimpoeşu pentru a da citire Patimilor lui Cristos ne-a ajutat să ne transpunem în acel timp a lui Isus şi de a trăi aceste momente ca fiind primele, unicele şi ultimele din viaţa noastră.

Mesajul central al omiliei a fost prezentarea lui Cristos ca fiind modelul de intervenţie în confruntarea cu dificultăţile vieţii iar calea fiind rugăciunea, asemenea rugăciunii lui Isus în Grădina Măslinilor.

După binecuvântarea finală, părintele paroh a mulţumit comunităţii pentru prezenţa şi participarea activă la această celebrare, invitând în acelaşi timp de a continua cu acest spirit de bucurie şi în Săptămâna Sfântă.

Teodora-Lenuţa Lungu

Pentru mai multe informaţii şi detalii consultaţi www.misiuneafrica.ro

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: www.misiuneafrica.ro

lecturi: 12.