Vatican: Prezentarea Mesajului pentru Ziua Bolnavului şi aniversare la Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari

În aula "Ioan Paul al II-lea" din Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc, vineri, 5 februarie 2010, o conferinţă de presă pentru prezentarea împlinirii a 25 de ani de la întemeierea Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii) şi a Celei de-a XVIII-a Zile Mondiale a Bolnavului.

Prezentăm în continuare intervenţia ES Mons. Zygmunt Zimowski, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari.

* * *

Este pentru mine o onoare şi o plăcere să fiu aici, astăzi, ca să anunţ personal celebrările pentru aniversarea a 25 de ani de la întemeierea Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii) şi pentru Cea de-a XVIII-a Zi Mondială a Bolnavului care vor avea loc la Roma şi în Cetatea Vaticanului, între 9-11 februarie 2010. Tema lor conducătoare este "Biserica în slujba iubirii faţă de cei suferinzi", titlul Mesajului dedicat de Sanctitatea sa papa Benedict al XVI-lea tocmai evenimentelor de săptămâna viitoare.

O serie de celebrări cu adevărat foarte bogată şi care, în afară de Liturgia euharistică pe care Sanctitatea sa papa Benedict al XVI-lea o va prezida la 11 februarie 2010 în bazilica "Sfântul Petru", va fi ilustrată imediat de secretarul nostru, ES Mons. José L. Redrado, OH, şi de dr. Antonio Diella, preşedintele UNITALSI.

Oricum doresc să anticipez înainte de toate desfăşurarea unui simpozion internaţional de două zile, dedicat scrisorii apostolice "Salvifici doloris" şi lui Motu Proprio "Dolentium hominum", cu care slujitorul lui Dumnezeu papa Ioan Paul al II-lea a instituit, în urmă cu 25 de ani, Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari. Actualmente sunt înscrişi 540 de persoane, provenind din 35 de ţări printre care: Canada, Slovenia, SUA, Belgia, Ucraina, Spania, Polonia, Franţa, Marea Britanie, Ghana şi Italia. E vorba de lucrători sanitari, capelani, medici şi infirmieri, reprezentaţi ai asociaţiilor şi organismelor cu caracter instituţional sau de voluntariat şi din câţiva bolnavi în stare să ia parte. Va mai fi de asemenea o expoziţie de pictură şi un concert de muzică clasică.

Joi, 11 februarie 2010, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes şi A XVIII-a Zi Mondială a Bolnavului, în cadrul căreia vor sosi în Vatican rămăşiţele pământeşti ale sfintei Bernadeta Soubirous şi va fi o procesiune, realizată tot cu suportul logistic al UNITALSI, cu relicviarul şi statuia sfintei Fecioare Maria de Lourdes care, după ce a parcurs Via della Conciliaziane, se va încheia în Piaţa "Sfântul Petru".

Întrând mai mult în specificul şi în esenţa acestor celebrări, dedicate lumii bolii şi a suferinţei şi îngrijirii persoanei umane în integralitatea ei, este oportun să amintesc că în mesajul său din acest an, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea se referă la scrisoarea apostolică "Salvifici doloris" pentru a sublinia că sensul definitiv al suferinţei umane se revelează numai în lumina lui Isus Răscumpărătorul. "În misterul pătimirii, morţii şi învierii sale, suferinţa umană ia sens şi plinătate de lumină", afirmă Sanctitatea sa papa Benedict al XVI-lea. Apoi, citând "Salvifici doloris", aminteşte că însăşi suferinţa umană a ajuns la apogeul său în Pătimirea Domnului şi astfel "a intrat într-o dimensiune complet nouă şi într-o nouă ordine: a fost legată de iubire..." (nr. 18).

Continuând în manieră extrem de sintetică, dată fiind profunzimea şi vastitatea tematicilor tratate, putem deci să facem legătura cu "Redemptor hominis" şi astfel să fim conştienţi că slujirea eclezială a iubirii se întemeiază pe lucrarea lui Isus Răscumpărătorul şi-şi are o realizare a sa în "completarea a ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, în favoarea trupului său care este Biserica", aşa cum explică "Salvifici doloris".

Şi de fapt, chiar în existenţa sa "tânără", acest continuum se regăseşte şi în dicasterul care sărbătoreşte 25 de ani de la înfiinţarea sa şi în acelaşi timp A XVIII-a Zi Mondială a Bolnavului. "O coincidenţă fericită" care, a subliniat Sfântul Părinte în mesaj, constituie un motiv ulterior "pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru drumul parcurs până acum în sectorul pastoraţiei sănătăţii. Doresc din inimă ca această sărbătoare să fie ocazie pentru un elan apostolic mai generos în slujba bolnavilor şi a celor care se îngrijesc de ei".

Cuvinte care sunt pentru noi, pentru toţi cei care se ocupă de pastoraţie şi pentru lucrători, profesionali şi/sau voluntari, angajaţi în domeniul sanitar, o consolidare pe calea slujirii iubirii pe care Biserica o aduce pentru cei bolnavi şi suferinzi.

Pentru că pastoraţia sănătăţii, atenţia sa faţă de integralitatea persoanei, este necesară medicinei. Nu numai pentru a da bazele angajărilor etice şi morale ci şi pentru a susţine atitudinile şi practica lucrătorilor sanitari pentru o adecvată asistenţă, în timp, a celui care este în durerea bolii.

De altfel, nu întotdeauna este posibil a aduce vindecarea fizică aşa cum, uneori, singura prezenţă, apropiere, faptul de a deveni aproape, este în sine un sprijin, un ajutor dat persoanei suferinde. Un exemplu sunt cei trei prieteni ai lui Iob care au mers pentru a exprima solidaritatea lor. "Apoi s-au aşezat lângă el pe pământ, timp de şapte zile şi şapte nopţi şi nici unul nu i s-a adresat, pentru că vedeau că durerea lui era mare" (Iob 2,13).

O "acţiune umanitară şi spirituală a comunităţii ecleziale faţă de cei bolnavi şi suferinzi" care, aşa cum continuă Sfântul Părinte în mesaj, "în decursul secolelor a fost exprimată în multiple forme şi structuri sanitare chiar cu caracter instituţional. Aş vrea să amintesc aici cele gestionate direct de Dieceze şi cele născute din generozitatea diferitelor institute călugăreşti. E vorba de un 'patrimoniu' preţios care răspunde la faptul că «iubirea are nevoie de organizare ca fundament pentru o slujire comunitară ordonată» (Enciclica Deus caritas est, 20)".

Aşa este "grija eclezială faţă de lumea sănătăţii" care a dus în urmă cu 25 de ani la "crearea Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari".

Un dicaster pus sub conducerea mai întâi a Eminenţei sale card. Fiorenzo Angelini, primul său preşedinte, şi apoi, până anul trecut, sub cea a succesorului său, card. Javier Lozano Barragán. O angajare articulată, cea a dicasterului şi categoric vastă, atât spiritual, cât şi "geografic". Având în centru pe Cristos şi Biserica, se ocupă de persoana umană în integralitatea ei, de coordonarea celor peste 117 mii de centre sanitare catolice active în lume, de sprijinul şi/sau al formării tuturor agenţilor pastorali - şi aici aş vrea să amintesc înainte de toate, luând în considerare şi Anul Sfintei Preoţii care este în desfăşurare, pe capelani - care sunt angajaţi cu bolnavii şi pe toţi lucrătorii, profesionişti sau voluntari, care vor să integreze propriile capacităţi profesionale în domeniul medical cu mandatul specific al Botezului şi în respectarea omului creat după imaginea lui Dumnezeu. Apoi sunt iniţiativele publice legate de dicaster, sau organizate direct de el, care au devenit nişte întâlniri aş spune "tradiţionale". Una pentru toate, conferinţa internaţională care de regulă are loc în luna noiembrie şi care anul acesta va ajunge şi ea la a 25-a ediţie. O întâlnire care cheamă personalităţile din Biserică şi pe cele din cercetare, aprofundând tematici examinând şi punctele de vedere ale celorlalte confesiuni religioase principale.

De asemenea, e important să ne întoarcem asupra rolului central al preotului, al capelanului, tot luând în considerare Anul Sfintei Preoţii aflat în desfăşurare.

"Gândul meu se îndreaptă îndeosebi spre voi, dragi preoţi, slujitori ai bolnavilor, semn şi instrument al compasiunii lui Cristos, care trebuie să ajungă la fiecare om marcat de suferinţă", continuă Sfântul Părinte în mesajul său. "Vă invit, dragi preoţi, să nu încetaţi să le daţi îngrijire şi alinare. Timpul petrecut lângă cel care este în încercare se revelează rodnic în har pentru toate celelalte dimensiuni ale pastoraţiei".

Iată cum Anul Sfintei Preoţii este arătat nu numai în aspectul său de realizare a Zilei Mondiale a Bolnavului, ci şi indicaţie pentru a interpreta corect misterul şi valoarea suferinţei.

O angajare grea, cea sacerdotală, chiar considerând numai obligaţia celor consacraţi de a profunda în ei înşişi promptitudinea respectării eroice a tuturor exigenţelor mesajului evanghelic chiar şi cele care, în viaţa cotidiană se arată adesea foarte dificile pentru că sunt legate cu mesajul suferinţei.

Şi pentru aceasta Sanctitatea sa papa Benedict al XVI-lea în mesajul său se adresează şi bolnavilor pentru ca să se roage cu căldură - cu cuvintele şi cu faptele - pentru toţi preoţii. "Mă adresez vouă, iubiţi bolnavi, şi vă cer să vă rugaţi şi să oferiţi suferinţele voastre pentru preoţi, pentru ca să se poată menţine fideli faţă de vocaţia lor şi slujirea lor să fie bogată în roade spirituale, în folosul întregii Biserici".

Pe de altă parte, persoana bolnavă, suferindă, este punctul focal al angajării în domeniul sanitar. O îngrijire, sau chiar şi numai un a deveni aproape, un a fi prezenţi, solicită şi promovează Biserica şi prin intermediul Zilei Mondiale a Bolnavului, pe care slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea a voit ca să fie legată de comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes şi care a fost celebrată, pentru prima dată, chiar în locurile în care sfânta Bernadeta a văzut-o pe sfânta Fecioară Maria şi la indicaţia ei a săpat făcând să apară izvorul miraculos.

Ediţiile Zilei Mondiale a Bolnavului care au urmat au fost celebrate în diferite continente şi în ţări mai avansate din punct de vedere tehnologic, ca în capitala SUA, la Washington D.C. în 2003, precum şi în cele dezavantajate din punct de vedere economic, de exemplu în Camerun, la Yaoundé, în anul 2005.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Mesajul papei pentru Cea de-a XVIII-a Zi Mondială a Bolnavului

lecturi: 16.