Iaşi: Prima adeziune în cadrul ACT în Parohia "Sfântul Anton de Padova"

Tinerii din Parohia "Sfântul Anton de Padova" din Iaşi au avut, duminică, 6 decembrie 2009, o zi cu totul specială. În această duminică, a doua din Advent, 34 de tineri entuziaşti au depus adeziunea pentru prima oară în cadrul Acţiunii Catolice a Tinerilor.

A fost o premieră pentru grupul nostru parohial de tineri, închegat de ceva timp. Acest eveniment a fost pregătit cu mult timp în urmă, iniţierea propriu-zisă fiind făcută în mini-escapada noastră spirituală inedită de la Luncani, în urmă cu două săptămâni. Atunci ne-au fost prezentate cele patru laturi ale ACT-ului, şi anume: latura liturgică, caritativă, cultural-recreativă şi formativă, dar şi profilul tânărului catolic angajat în misiunea Bisericii, după îndemnul Conciliului Vatican II. Tinerii au fost liberi să-şi aleagă astfel "grupul de interes" în funcţie de talantul cu care a fost înzestrat.

Suntem conştienţi că doar simplul act de a alege nu e de-ajuns; pe lângă faptul că ne-am scrijelit numele pe o listă, ne-am propus să facem pact cu perseverenţa şi consecvenţa, să ne ţinem de cuvânt şi să ne implicăm trup şi suflet în activităţile care se vor desfăşura în cadrul şi prin intermediul Acţiunii Catolice, la nivel parohial şi diecezan. Am ales deschis să ne aliem cu Biserica, iar faptul că ne-am făcut publică dorinţa de a ne implica mai mult denotă intenţia şi actul nostru sincer de a ne descoperi pe noi înşine, de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de acţiona după voia sa şi în colaborare cu păstorii ce ne-au fost trimişi în numele său.

În viaţă totul ţine de alegere. Dacă îţi permiţi pentru un moment luxul de a fi sincer cu tine însuţi, dacă dai la o parte toate murdăriile şi umbrele lăsate, ca şi tenebrele nopţii spirituale care ne îmbie adesea atât de ademenitor, nu poţi să nu-ţi dai seama că, în definitiv, nu e vorba decât de chemare şi alegere. Orice moment e o alegere decisivă, ce poate schimba radical cursul întregii vieţi.

Suntem mai convinşi ca niciodată că, pentru a reuşi să înfăptuim ceea ce ne-am propus în această zi deosebită, trebuie în primul rând să învăţăm adevăratul sens al cuvântului "responsabilitate", bogăţia "angajării" în slujirea binelui şi roadele "iniţiativei" care izvorăşte dintr-o inimă generoasă, ca un fluviu nesecat, curat, limpede şi mai proaspăt ca niciodată. Probabil lucrurile nu ne vor ieşi mereu conform planului, dar există întotdeauna loc de mai bine. Nu ne rugăm decât ca Domnul să ne lumineze să ştim când şi cum să acţionăm corect.

Acţiunea Catolică înseamnă lucru în echipă şi cu cât suntem mai uniţi în jurul lui, cu atât mai mult ne vom descurca mai bine şi vom culege roade coapte şi gustoase. Deşi avem suflet tânăr, ni se cere totuşi să dăm dovadă de maturitate şi să aducem prinos Domnului strugurii rumeni şi copţi, ambrozia divină mustind de seva binelui în slujba căruia ne-am angajat să rămânem şi pe care ne-am hotărât să-l oferim celor din jur, ca pe o licoare ce poartă în sine secretul fericirii şi tămăduirii de tot răul care ne asaltează şi ne slăbeşte. Vorbele frumos meşteşugite trebuie să ascundă gesturi bine tâlcuite şi acte desăvârşit înfăptuite. Lucrul palpabil e cel mai bine înţeles; vorbele frumoase nu ajung pentru că ele se scurg printre degete şi se pierd în noaptea amintirii. Ne dorim şi ne-am propus în această zi mare pentru debutul nostru să reuşim să ne ţinem strâns de mână timp îndelungat şi să ne bucurăm împreună de ceea ce reuşim să facem, deşi nu vom uita nicicând că e mai mult vorba de ceea ce face Domnul cu şi prin noi, decât de ceea ce reuşim noi înşine să realizăm.

Liturghia a început cu o procesiune. Astfel, în frunte cu ministranţii şi preoţii, un şir de tineri am format şi am construit pas cu pas, în ritm domol, calea ce o aveam de urmat. Simţeam că ne-am fi dorit într-un cuget să pătrundem şi să însemnăm definitiv urmele paşilor noştri în asfaltul rece, în acompaniamentul armonios al orgii ce răsuna deja în biserică şi aşeza în inimile noastre, o tăcere mai grăitoare decât o mie de cuvinte rupte din cer şi dăruite buzelor noastre. Aşa am început noul nostru drum de colaborare a noastră cu Dumnezeu şi cu păstorii Bisericii. În trupurile noastre zgribulite zvâcnea un foc de bucurie şi emoţii. Procesiunea a fost de fapt un parcurs al formării noastre, un drum ce trebuie să ni-l croim cât mai lin dar sigur, încercând să nu ne abatem de la el.

Pentru ca Liturghia să se desfăşoare într-un mod cât mai plăcut am încercat să ţinem cont de un program prestabilit. Momentul culminant a fost atunci când noi, tinerii, ne-am adunat în faţa altarului, în văzul tuturor credincioşilor din biserică şi ne-am aşteptat rândul în a ne depune adeziunea pentru Acţiunea Catolică. Fiecare dintre noi ne-am spus numele la microfon, iar părintele paroh împreună cu părintele vicar, care a pregătit minuţios această zi şi acest moment, ne-au înmânat binecunoscutele cravate specifice AC-ului. Şi noi ne-am pregătit pe măsură cu cămăşuţa albastră, deşi, din cauza frigului ce sălăşluia în jur şi învăluia chiar şi suflarea cea mai temerară, am preferat să stăm înfofoliţi. După această etapă, pentru a întregi lucrurile, a urmat promisiunea specifică pe care am rostit-o cu toţii în cor. Acest moment a pus şi mai mult accentul pe faptul că trebuie să formăm un tot unitar şi că trebuie să năzuim să ne purtăm ca nişte muşchetari moderni în slujba sa: "un pour tous, et tous pour un!".

După acest moment important a urmat ofertoriul, iar Liturghia şi-a urmat cursul obişnuit, fiind împodobită cu cântece tinereşti, pline de suflul, farmecul şi entuziasmul specific vârstei. Parcă şi cântecele par mai melodioase în ultima vreme. Şi acesta este doar începutul... La orizontul itinerariului de formare pe care l-am început împreună, deloc timid, cu noii preoţi se întrevăd cu siguranţă lucruri şi mai mari.

După celebrare, ne-am adunat în curtea bisericii şi ne mândream cu noile noastre cravate. Ce bine ne mai şade cu ele! Dar Acţiunea Catolică nu înseamnă doar o simplă cravată. Sperăm să nu dezamăgim niciodată aşteptările celor care au investit atât de multă încredere în noi şi să creştem în preajma lui Isus prin activităţile ce le vom înfăptui!

Mulţumim pentru această şansă!

Carmen-Cătălina Diac şi Laura Andreş

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 decembrie: Iaşi: Prima adeziune în cadrul ACT în Parohia "Sfântul Anton de Padova"

lecturi: 12.