Iaşi: Sfinţire de diaconi

Optsprezece studenţi din anul VI de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi au fost hirotoniţi diaconi, marţi, 8 decembrie 2009, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", în cadrul Liturghiei de la ora 11.00, prezidată de PS Petru Gherghel. Au participat aproximativ 150 de preoţi, numeroase persoane consacrate, rude ale diaconilor, precum şi mulţi alţi credincioşi.

Studenţii hirotoniţi diaconi s-au aflat în exerciţii spirituale în perioada 30 noiembrie - 7 decembrie 2009, momente în care au avut ocazia să mediteze cât mai profund la taina de care urmau să fie făcuţi părtaşi, primind prima treaptă a Preoţiei; în timpul exerciţiilor spirituale au fost îndrumaţi de pr. Gheorghe Cojocaru, paroh la Nicolae Bălcescu (jud. Bacău).

Luni, 7 decembrie, la ora 17.00, cu o zi înainte de a fi hirotoniţi, studenţii teologi din anul VI au făcut profesiunea de credinţă în capela Institutului Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi în faţa PS Petru Gherghel, a pr. Wilhelm Dancă, rector al Seminarului, a pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Seminarul din Iaşi, a părinţilor profesori şi a colegilor seminarişti.

O procesiunea solemnă, iniţiată din catedrala "Adormirea Maicii Domnului" spre catedrala nouă, a deschis acest moment de înălţare spirituală şi de bucurie. La începutul celebrării, PS Petru Gherghel a adresat o scurtă rugăciune Maicii neprihănit zămislite, în sărbătoarea căreia a avut loc hirotonirea studenţilor teologi, şi i-a salutat pe toţi cei prezenţi la acest mare eveniment.

După vestirea evangheliei, proclamat de diaconul Ciprian Bejan Piser, student la Universitatea Urbaniana din Roma, pr. Wilhelm Dancă i-a chemat pe nume pe candidaţii la diaconat, dând mărturie personal, alături de profesorii din Seminar, despre vrednicia noilor slujitori.

În cadrul omiliei, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, a evidenţiat însemnătatea sărbătorii Neprihănita Zămislire. A accentuat rolul pe care l-a avut sfânta Fecioară în economia mântuirii. A evidenţiat modul prin care Maria este "toată frumoasă", prin care noi celebrăm misterul frumuseţii. Prin tot ceea ce a făcut, Fecioara Maria a devenit un model de curaj şi călăuză pe drumul nostru spre Cristos. Lucrând în sfinţenie şi tăcere, ea a dus la îndeplinire planul hotărât de Dumnezeu de la început. Vorbind despre importanţa treptei diaconale, Excelenţa sa a evidenţiat rolul aparte al diaconului în cadrul Bisericii. Diaconii lucrează mereu în colaborare cu păstorul diecezei şi cu ceilalţi preoţi, pentru a edifica poporul lui Dumnezeu. Prin vestirea cuvântului, prin administrarea unora dintre sacramente, prin celebrările la care pot lua parte, ei devin apropiaţi ai episcopului. De asemenea, PS Aurel a spus: "Vi se va cere mărturia carităţii"

După omilie, a urmat consacrarea tinerilor întru diaconat, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel.

Sfânta Liturghie a fost animată de corul Institutului Romano-Catolic "sfântul Iosif", din Iaşi, sub conducerea pr. Florin Spătariu, la orgă fiind Octavian Bişoc, care ne-au înălţat sufletele prin cântări şi în special prin celebra Missa Angelis şi alte cântece specifice acestui moment.

Celebrarea s-a încheiat cu procesiunea spre catedrala "Adormirea Maicii Domnului".

Noii diaconi sunt:

• pentru Dieceza de Iaşi:

  • Bîrnat Cristian (Frumoasa)

  • Blaj Marcelin (Buruieneşti)

  • Cimpoieşu Cazimir (Arini)

  • Cojan Marius (Bacău - "Sf. Nicolae")

  • Farcaş Cătălin (Bacău - "Fer. Ieremia")

  • Iancu Pius-Petru (Bacău - "Sf. Nicolae")

  • Ilieş Marius (Roman - "Sf. Tereza")

  • Imbrişcă Ionuţ-Eremia (Săbăoani)

  • Mogda Petru-Mihăiţă (Vizantea)

  • Pîrţac Emanuel (Răchiteni)

  • Robu Eugen (Săbăoani)

  • Rotăraş Ştefan Cătălin (Oneşti - "Sf. Tereza")

  • Sascău Gabriel (Bacău - "Sf. Nicolae")
     

• pentru Arhidieceza de Bucureşti
   

  • Blînda Marian (Bucureşti - "Sf. Iosif")

  • Bordeuş Florin (Braşov - "Ss. Petru şi Paul")

  • Bulai Maricel-Ghiorghiţă (Nicolae Bălcescu)

  • Văcaru Claudiu (Săbăoani)
     

• pentru Dieceza de Chişinău

  • Obreja Stanislav (Stăuceni - MD)

Seminarist Mihail Cojan

*

Predica ţinută de PS Aurel Percă

Preasfinţiile voastre,
Dragi confraţi întru preoţie,
Dragi candidaţi la ordinul diaconatului,
Dragi seminarişti şi persoane consacrate,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

"Toată frumoasă eşti Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine!" Astfel cântă liturgia din timpuri străvechi în cinstea Mariei Neprihănite. Şi o altă antifonă se adresează ei spunând: "Te bucură Fecioară preaslăvită, decât făptura toată mai mărită! Te salutăm a cerului minune!"

În centrul acestor cântări, dar şi a liturgiei de astăzi, este frumuseţea Mariei.

În ce sens Maria este "toată frumoasă"?

Evanghelia nu spune nimic despre faţa ei sau despre trupul ei, dar credem că nu numai spiritualiceşte, dar şi din punct de vedere omenesc a fost frumoasă.

Episcopul italian Tonnino Bello, într-o carte dedicată frumuseţea Mariei, pune la începutul ei următoarea rugăciune: "Sfântă Marie, femeie prea frumoasă, prin tine vrem să mulţumim Domnului pentru misterul frumuseţii".

Da, frumuseţea Mariei ne trimite la frumuseţea lui Dumnezeu.

Maria este frumoasă pentru că Dumnezeu a ferit-o de pata păcatului strămoşesc pe cea care din prima clipă a existenţei sale, pe cea care trebuia sa devină mama Mântuitorului lumii. Nu era posibil ca ea să fie pătată de urmările păcatului.

Toate creaturile sunt chemate să fie reflexul frumuseţii divine, dar mai ales Maria o întruchipează într-un mod extraordinar, încât a meritat salutul îngerului "cea plină de har", cea plină de frumuseţea divină. Ea este icoana cea mai semnificativă, oglinda şi conştiinţa cea mai fidelă a misterului lui Dumnezeu.

De aceea şi noi astăzi celebrăm frumuseţea ei spunând: "Eşti toată frumoasă, Marie, nu pentru ceea ce ai, dar pentru ceea ce primeşti, pentru faptul că te-ai lăsat iubită de Dumnezeu şi pentru încredinţarea ta totală în cuvântul său.

Frumoasă eşti pentru smerenia ta, pentru tăcerea ta, în care ai meditat secretele care ţi-au fost încredinţate.

Frumos este Magnificat-ul tău, pe care toţi săracii pământului doresc să-l cânte.

Frumoasă eşti pentru credinţa ta care a făcut din existenţa ta un da perfect şi neîncetat.

Toată frumoasă eşti Marie!"

Trebuie să cântăm şi să celebrăm frumuseţea Mariei în această zi minunată, care ne cheamă s-o contemplăm în Zămislirea ei Neprihănită!

Şi în această solemnitate a Neprihănitei Zămisliri, în timp ce o contemplăm pe Maria Preacurata prezenţă de speranţă vie în perioada Adventului, dieceza noastră, împreună cu arhidieceza de Bucureşti şi dieceza de Chişinău mulţumeşte Domnului pentru darul diaconatului care va fi conferit peste câteva momente acestor tineri, care sunt în faţa noastră. Simţim acest moment ca un semn al bunătăţii lui Dumnezeu şi a grijii sale faţă de comunităţile noastre.

Această celebrare propune contemplării noastre figura Preacuratei Fecioare Maria, călăuză şi model al creştinilor. Noi o contemplăm aşa cum ne-o prezintă evanghelistul Luca în Evanghelia pe care tocmai am proclamat-o.

Sfântul Luca în prezentarea scenei Bunei Vestiri ne oferă o imagine biblică extraordinară despre Maria:

1. Maria este prezentată mai înainte de toate ca "fecioara" consacrată în totalitate lui Dumnezeu. "Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu la o fecioară, care se chema Maria" (Lc 1,26-27). Cel care se va naşte din Maria nu va fi " din sânge, nici din voinţa trupului şi nici din voinţa bărbatului" (In 1,12), dar va fi darul perfect şi exclusiv al lui Dumnezeu.

2. În afară de aceasta, Maria este şi "fecioară logodită": "Fecioară logodită cu un bărbat, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria" (Lc 1,27). Între ea şi Iosif exista o legătură delicată de iubire, de gingăşie, de comuniune de inimi, de ajutor reciproc de a trăi în totalitate pentru Dumnezeu şi pentru Fiul său Isus.

3. Maria este "cea plină de har" prin excelenţă; astfel o salută îngerul: "Bucură-te, o plină de har, Domnul este cu tine"! (Lc 1,28). Maria este iubită de Dumnezeu, este "plină de iubirea lui Dumnezeu". Si această iubire face din ea "templul lui Dumnezeu".

4. Maria este "mama Domnului": "Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt" (Lc 1,31-32). Aceasta este temelia poziţiei eminente şi unice a Mariei în misterul mântuirii. Această maternitate divină face din Maria modelul perfect al maternităţii Bisericii.

5. Maria este "slujitoarea Domnului": "Iată, slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Titlul de "slujitor al Domnului" este folosit în Sfânta Scriptură pentru a-i indica pe cei care au un rol special în realizarea istoriei mântuirii, aşa cum este Abraham, Moise, David şi chiar însuşi Mesia. Cu acest titlu, Maria exprimă totala sa disponibilitate să colaboreze la realizarea planului lui Dumnezeu cu darul întregii sale existenţe.

Spre deosebire de Adam şi Eva (prima lectură), Maria se pune în totalitate la dispoziţia lui Dumnezeu. Datorită "da-ului" ei se realizează intervenţia măreaţa şi definitivă a lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Cu da-ul ei, ea dă început istoriei creştinismului.

Neprihănita Zămislire este, aşadar, începutul istoriei unei vocaţii excepţionale, al unei dăruiri totale, al unei consacrări definitive, al unei slujiri generoase faţă de planul lui Dumnezeu.

Figura Mariei, consacrată lui Dumnezeu în totalitatea existenţei sale, luminează şi identitatea şi vocaţia noastră de creştini. Ne ajută în această confruntare lectura a doua de la această sfântă Liturghie, luată din scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (1,3-6; 11-12).

Minunatul imn de binecuvântare al apostolului Paul ne aminteşte de faptul că şi noi am fost chemaţi de Dumnezeu din veşnicie pentru a trăi în dragoste: "Dumnezeu ne-a ales în Cristos înainte de crearea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui în iubire" (Ef 1,4).

Exact ceea ce s-a întâmplat Mariei:

1. Şi noi suntem iubiţi nespus de mult de Dumnezeu, care "ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în ceruri în Cristos" (Ef 1,3); suntem bogaţi în iubirea lui Dumnezeu, suntem un bine al lui Dumnezeu; întâlnindu-ne, ar trebui să ne spunem unii altora , aşa cum a spus îngerul Mariei: "Bucură-te, tu cel iubit de Dumnezeu!"

2. Şi noi am fost aleşi de Dumnezeu; Dumnezeu "ne-a ales înainte de întemeierea lumii pentru a fi sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui în dragoste" (Ef 1,4). Suntem în inima lui Dumnezeu, Dumnezeu ne-a ales pentru a face din noi o manifestare a iubirii sale.

3. Şi noi suntem destinaţi să devenim fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei sale, adică să trăim un raport deosebit de intimitate cu el, ca şi Maria, care este mama lui Dumnezeu: "Ne-a rânduit de mai înainte prin înfiere să fim fiii săi adoptivi prin Isus Cristos" (Ef 1,5). Nu suntem pe acest pământ din întâmplare, dar pentru a intra într-o comuniune deplină cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri.

4. Şi noi am fost chemaţi să colaborăm la realizarea planului lui Dumnezeu, ca şi Maria. Pentru aceasta "el ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul binevoitor pe care l-a hotărât de mai înainte... să-l aducă la îndeplinire la împlinirea timpurilor" (Ef 1,9-10).

Prin botez, Dumnezeu ne-a chemat şi pe noi să fim "slujitori ai Domnului", să colaborăm pentru construirea unei noi omeniri, a unei lumi mai drepte, mai fraterne şi mai solidare; să construim "o împărăţie a adevărului şi a vieţii, o împărăţie a sfinţeniei şi a harului, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii".

De aceea fiecare dintre noi, unit cu Cristos prin credinţă şi prin botez, este chemat să facă din viaţa sa un dar pentru alţii. Să fie un semn al iubirii fidele a lui Dumnezeu faţă de omenire şi o încurajare la iubirea reciprocă; să facă actual darul pe care Cristos l-a făcut de sine însuşi, prin slujirea sa în Biserică şi în societate.

Fiecare dintre noi este chemat să desfăşoare slujirea sa în locuri şi în moduri diferite, în funcţie de vocaţia sa şi de darurile particulare pe care le-a primit. Unii slujesc Biserica şi societatea formând o familie; alţii angajându-se în domeniul educaţiei şi al culturii, în administraţia publică şi în viaţa socială, în asistarea bolnavilor şi a săracilor, alţii prin forme speciale de viaţă consacrată.

Unii creştini sunt chemaţi la slujirea preoţească, pentru a însufleţi şi călăuzi comunitatea creştină prin vestirea cuvântului lui Dumnezeu şi pentru a desfăşura diferite slujiri, astfel ca toţi să colaboreze spre edificarea comunităţii bisericeşti şi pentru realizarea misiunii ei în lume.

Astăzi Biserica noastră diecezană precum şi cea de Bucureşti şi Chişinău au bucuria de a accepta la slujirea diaconatului pe aceşti 18 tineri care se pregătesc în seminarul nostru din Iaşi pentru a deveni preoţi.

Ceea ce celebrăm astăzi nu este un ritual oarecare, dar este un eveniment extraordinar de har.

Cine este diaconul? Ni-l spune chiar cuvântul însuşi: "diacon" înseamnă "slujitor". "Slujitor" după exemplul lui Cristos, care a fost slujitorul lui Dumnezeu"; "slujitor" după exemplul Mariei, care este "slujitoarea Domnului". Şi tinerii candidaţi la diaconat vor spune astăzi, asemenea Mariei: "Iată, sunt slujitorul Domnului, fie mie după cuvântul tău".

Instituirea sa, după o veche tradiţie, datează din primele comunităţi creştine, când apostolii au ales "şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune" (Fap 6,1-6), pentru ca să-i asiste pe cei orfani şi pe văduve din primele comunităţi creştine. "Diaconul" - a spus papa Ioan Paul II de venerată memorie - îl personifică pe Cristos, slujitorul Tatălui". El este rânduit în Biserică ca semn vizibil al lui Cristos, slujitor al tuturor.

Isus, la ultima cină, înainte de a-şi dărui viaţa sub speciile pâinii şi ale vinului, a început să spele picioarele ucenicilor săi. La sfârşit l-ea spus: "Aţi văzut cer v-am făcut? Voi mă numiţi Domn şi Învăţător, şi bine spuneţi, pentru că sunt. Dar dacă eu, Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele voastre, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora"

Şi tot în acea împrejurare, Isus a spus: "Iată, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujesc". Acea seara ne spune şi nouă: "Fiţi slujitori unii pentru alţii!"O spune nouă tuturor şi în special candidaţilor la sfântul diaconat.

Dragi candidaţi la ordinul diaconatului!

Odată cu sfinţirea diaconală primiţi mandatul de a sluji comunitatea Bisericii sub călăuza episcopului şi a preoţilor uniţi cu el, pentru a o ajuta ca şi comunitate de credinţă, de rugăciune şi de iubire. Pentru aceasta:

1. Vă va fi înmânată Evanghelia şi vi se va încredinţa misiunea de a vesti Cuvântul Domnului: diaconatul vă face "vestitori ai Evangheliei lui Cristos" sau cu alte cuvinte, "vestitori ai bucuriei şi ai speranţei".

2. Vă va fi încredinţată misiunea de a administra sacramentele: diaconatul vă abilitează să botezaţi şi să împărţiţi sacramentul trupului şi sângelui lui Cristos.

3. Vi se va cere mărturia carităţii: diaconatul vă rânduieşte să exercitaţi slujirea dragostei în numele episcopului, să-i slujiţi pe cei săraci, să faceţi să crească în toată comunitatea bisericii şi în societate stilul de slujire. Cu stilul vostru de slujire va trebuie să-i educaţi pe toţi creştinii să trăiască viaţa ca un dar, să facă proprie "logica dăruirii" în locul concurenţei şi a puterii.

Descoperiţi tuturor creştinilor că viaţa creştină nu se poate trăi stând la birou sau la tribună, dar trebuie s-o trăiţi în comunitatea Bisericii, pe teren, acolo unde se joacă "partida vieţii". Ajutaţi-i pe toţi să participe activ şi responsabil la viaţa şi la misiunea Bisericii şi să purtaţi în comunităţile diecezane de care aparţineţi stilul slujirii evanghelice.

Astăzi sunteţi şi voi chemaţi să vă îmbrăcaţi cu haina frumuseţii slujirii, asemenea Preacuratei Fecioare Maria.

Celebrând frumuseţea Mariei, vă îndemn să descoperiţi şi să iubiţi misiunea de a răspândi adevărata frumuseţe într-o lume în care pare să domine categoria urâtului.

Urâtul este tot ceea ce este vulgar, indecent, descompus. Urâtul îl ofensează pe Dumnezeu în frumuseţea sa; urâtul este o formă de erezie teologică răspândită la nivelul vieţii cotidiene, este o formă de ateism insinuant, trăit poate în mod inconştient, care întunecă imaginea lui Dumnezeu în creaţia sa. Trăim timpuri urâte pentru că urâtul triumfă în limbaj, în dezbaterile televizate, în spectacole, în comportamentele arogante ale persoanelor care ignoră respectul faţă de alţii. În ultimele săptămâni am avut parte de o adevărata campanie a "urâtului", a urâţeniei".

În aceste săptămâni parcă am asistat la o sălbătăcire generală....

Şi tocmai această zi, sărbătoarea neprihănitei Zămisliri, ne aminteşte că avem nevoie de o transfuzie de frumuseţe pentru ca lumea să fie salvată (scriitorul rus Dostoievski spunea că "numai frumuseţea va salva lumea"). Maria, femeia cea frumoasă, ne poate ajuta cu modestia ei, cu discreţia ei, cu măsura cuvintelor sale, cu caracterul delicat al gesturilor sale, să regăsim ceva din frumuseţea pierdută. Frumuseţea cea mai luminoasă - să n-o uităm - este aceea a sfinţeniei. Pentru că orice sfânt este expresia unei mare arte.

Maria Preacurata reprezintă capodopera frumuseţii divine.

Noi nu vom reuşi să facem din viaţa noastră o operă de artă, dar putem, cel puţin să năzuim spre o licărire de frumuseţe. Incapabili să dobândim marile virtuţi, putem cel puţin, cu ajutorul Mariei, să încercăm cu micile virtuţi.

Dragi candidaţi la diaconat, aspiraţi la această frumuseţe, şi veţi vedea că slujirea pe care o veţi dărui Bisericii, mai întâi ca diaconi, şi apoi ca preoţi, va fi un izvor de adevărată rodnicie pastorală şi spirituală. Odată cu diaconatul, voi veţi primi şi un har deosebit. Şi încă un lucru de care nu trebuie să uitaţi.

Primiţi sfinţirea diaconală într-un an special, care va culmina, sperăm cu ajutorul Domnului, cu primirea darului sfintei preoţii chiar în ziua încheierii Anului Sfintei Preoţii, la 11 iunie 2010.

Papa Benedict al XVI-ea, în scrisoarea prin care a anunţat Anul Sfintei Preoţii, ni-l prezintă pe Sfântul Paroh de Ars ca pe cel care "a ştiut să trăiască sfaturile evanghelice în modul cel mai adaptat la condiţia sa preoţească".

Castitatea sa strălucea în privirile sale şi credincioşii îşi dădeau seama de acest lucru când el privea tabernacolul cu ochii unui adevărat îndrăgostit.

Şi ascultarea sfântului Ioan Maria Vianney a fost în întregime întrupată în adeziunea plină de suferinţă la exigenţele zilnice ale slujirii sale. Regula de aur pentru o viaţă de ascultare i se părea aceasta: fă faci numai ceea ce poate fi oferit bunului Dumnezeu sărăcia sa nu a fost cea a unui călugăr, dar cea cerută pentru un preot: deşi treceau mulţi bani prin mâinile sale, el ştia că totul era dăruit Bisericii şi săracilor. Deoarece el era bogat în a da altora şi era foarte sărac pentru sine.

Diaconatul este un stil de viaţă pentru cei care sunt chemaţi de Domnul ca să fie în slujirea Bisericii, un stil care permite să vă uitaţi şi să priviţi în jurul vostru cu ochiul lui Dumnezeu.

Să nu vă fie teamă. În această misiune că însoţeşte darul Duhului Sfânt pe care îl veţi primi prin impunerea mâinilor episcopului şi prin ocrotirea de mamă a Mariei neprihănit zămislită. Trăiţi slujirea voastră cu bucurie, seninătate şi cu bună dispoziţie, pentru că "Domnul iubeşte pe cel care dă cu bucurie".

Aşa să fie!

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8 decembrie: Iaşi: Sfinţire de diaconi (FOCUS)

* * *

Alte imagini de la acest eveniment puteţi vedea şi în albumul foto publicat pe situl Institutului Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi: www.itrc.ro

lecturi: 62.