Gutinaş: Funeraliile pr. Robert Matei

Pr. Robert Matei, care a trecut la Domnul duminică, 8 noiembrie 2009, la Berzunţi, a fost condus pe ultimul drum joi, 12 noiembrie, la Gutinaş, lângă Oneşti.

Trupul neînsufleţit al părintelui Robert a fost adus de la Berzunţi la Gutinaş marţi seara, 10 noiembrie, pentru a fi alături de părinţii şi rudele sale. Cu două zile înainte, la Berzunţi, duminică seara, 8 noiembrie, pr. Iosif Păuleţ, decan de Oneşti, a celebrat o Liturghie în amintirea răposatului.

Liturghia de înmormântare s-a celebrat în biserica "Tereza a Pruncului Isus" din Gutinaş, localitatea de naştere a părintelui decedat.

Gutinaş este un sat lângă Oneşti, aşezat pe dealurile din dreapta Trotuşului, pe valea pârâului Gutinaş. În anul 1874 era capelă închinată sfinţilor Petru şi Paul, ulterior transformată în bisericuţă. Biserica actuală, din cărămidă, a fost începută în anul 1958 şi s-a terminat abia în anul 1974, fiind dedicată sfintei Tereza a Pruncului Isus. Comunitatea a fost afiliată la Parohia Oneşti, iar din anul 1994, la Parohia Ştefan cel Mare. Actualmente are 39 de familii cu 75 de credincioşi.

Biserica fiind mică, o mare parte dintre credincioşii catolici şi ortodocşi veniţi la înmormântare au ascultat Liturghia din curtea bisericii. Printre cei prezenţi erau credincioşi veniţi din Cleja, Tămăşeni, Turluianu, Bălăneasa şi Berzunţi, locuri în care părintele Robert a slujit.

Liturghia, care a început la ora 10.40, a fost prezidată de PS Aurel Percă, alături fiind PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. În prezbiteriu au stat: pr. Eusebiu-Ioan Matei, OFMConv., frate al preotului răposat, colegi de-ai Sfinţiei sale, pr. Emilian Cătălin, provincial al franciscanilor, patru colegi dintre cei şapte de-ai părintelui răposat, pr. Iosif Păuleţ, decan de Oneşti şi pr. Marcelin Chelaru, paroh de Ştefan cel Mare.

În biserică îţi atrăgea atenţia un text scris cu litere mari, undeva deasupra: "Doamne, nu-mi cere lucruri mari". Câţiva credincioşi, mai mulţi călugări şi călugăriţe, oficialităţi şi aproape 80 de preoţi au umplut biserica. S-au rugat împreună cu participanţii şi trei preoţi ortodocşi. Sicriul părintelui Robert era în faţa altarului. În jurul sicriului erau flori şi coroane. La căpătâiul preotului răposat stăteau mama, sora care l-a îngrijit în momentele de suferinţă şi câteva rude.

"Participăm acum la ospăţul euharistic, unindu-ne cu părintele Robert care participă la ospăţul ceresc", a spus PS Aurel la începutul Liturghiei, salutându-i pe toţi.

După cântarea psalmilor pentru defuncţi şi ascultarea cuvântului Domnului, a urmat predica ţinută de PS Anton Coşa.

Predicatorul a pornit de la un citat din sfântul Ioan Maria Vianney ca să vorbească despre preoţie în contextul Anului Sfintei Preoţii: "Chiar dacă mi s-ar cere să mă întorc pe pământ, după ce am deja un picior în împărăţia cerurilor, m-aş întoarce ca să-mi continui misiunea pentru salvarea oamenilor". PS Anton a precizat că părintele Robert a făcut un pas important în aprofundarea ministerului său preoţesc: a intrat în casa Domnului, celebrând Liturghia cerească: "Şi noi credem că el se uneşte la Liturghia noastră, pentru că mărturisim simbolul credinţei, «cred în împărtăşirea sfinţilor»". A vorbit apoi despre misiunea preotului de care s-a făcut părtaş şi preotul răposat: "Preotul ştie că toate lucrurile pământeşti, problemele mai mari sau mai mici care frământă omenirea şi îi fac să sufere pe oameni, crizele şi speranţele sociale, politice, toate trec. Peste toate însă rămâne preoţia".

Planurile lui Dumnezeu pentru pr. Robert au fost altele. Rămâne în memoria noastră, pentru că memoria unui preot nu se stinge. Deşi mort, el este o predică, el cheamă pe oameni la Dumnezeu, a încheiat Preasfinţitul, îndemnând la rugăciune şi speranţă pentru că "sufletele celor drepţi sunt în mâinile lui Dumnezeu".

La final, PS Aurel a transmis gândurile şi sentimentele de durere ale PS Petru Gherghel. Şi-a exprimat credinţa în înviere, a revederii în cer a tuturor celor dragi; a mulţumit familiei pentru că l-a dăruit Bisericii şi a subliniat că rămâne un gol în dieceză. Asemenea ocazie trebuie să ne îndemne la rugăciune ca Domnul să trimită lucrători în secerişul său.

Pr. Eusebiu Matei, fratele pr. Robert, a mulţumit tuturor pentru comuniunea de rugăciune. A mulţumit, de asemenea, sorei Claudia, care s-a îngrijit de el, şi tuturor celor care în momentele de suferinţă au fost aproape de fratele său.

Câţiva credincioşi din Berzunţi, comunitate în care părintele Robert a fost paroh zece ani, i-au purtat sicriul cu trupul neînsufleţit spre locul de veci. A fost înmormântat în cimitirul satului lângă tatăl său. Înainte de a fi coborât în groapă, sicriul a rămas descoperit câtva timp, pentru credincioşii care n-au avut posibilitatea să-l vadă în biserică.

Cei prezenţi, mulţi cu lacrimi în ochi, s-au rugat, au cântat, au meditat şi au păstrat tăcerea. Aveau în faţa lor un preot, care după calculele noastre ar mai fi trebuit să slujească. Împlinise 41 de ani. După 16 ani de preoţie, Dumnezeu l-a chemat la sine. A trecut şi prin momente de suferinţă. Din luna mai starea sănătăţii a început să se înrăutăţească tot mai mult. Din luna august cancerul l-a ţintuit la pat.

În faţa sicriului, a planurilor neînţelese ale Domnului, nu poţi decât să te rogi şi să înţelegi că "locuinţa (cetăţenia) noastră este în ceruri de unde îl aşteptăm ca mântuitor pe Domnul nostru Isus Cristos" (Fil 3,20).

Să se odihnească în pace!

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 noiembrie: Gutinaş: Funeraliile părintelui Robert-Enrich Matei

lecturi: 61.